ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2005

Asupra recursurilor de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 7 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba au fost condamnați inculpații: - C.C.C., la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.; - la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. - G.V.C., la: - 7 ani închisoare, pentru art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată A.A. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În dimineața zilei de 9 august 2004, în jurul orelor 6,15, partea vătămată D.D. a plecat la serviciu. Inculpații au urmărit-o printre blocuri și au atacat-o, au trântit-o la pământ, au lovit-o cu pumnii și picioarele și i-au sustras o geantă în care avea 100.000 lei, cheile de la locuință, o cartelă magnetică de interfon, un ceas electronic și câteva bunuri personale. Ca urmare a agresiunii comise, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din actul medico-legal depus. Ulterior comiterii faptei, în noaptea de 11 august 2004, inculpatul C.C.

a observat pe partea vătămată A.A. deplasându-se, pe stradă, spre casă. A urmărit-o și când s-a apropiat de ea, i-a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea capului. După ce partea vătămată s-a prăbușit la pământ, inculpatul a încercat să-i smulgă geanta însă nu a reușit datorită opoziției victimei, precum și datorită apropierii unui grup de persoane. În timp ce încerca să sustragă geanta părții vătămate, inculpatului C.C.C. i-au căzut cheile sustrase cu câteva zile înainte de la numita D.D. Respectivele chei au fost restituite părții vătămate D.D. Din actul medico-legal depus a rezultat că partea vătămată A.A. a suferit leziuni de 8-9 zile îngrijiri medicale, produse cu corpuri dure. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, cei doi inculpați, care au cerut achitarea deoarece nu se fac vinovați de comiterea faptelor deduse judecății.

Prin decizia penală nr. 127 din 3 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, cu motivarea că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate. În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat sub aspectul nelegalității în ce privește soluția de condamnare, considerând că doar printr-o eroare gravă de fapt s-ar ajunge la această soluție; sub aspectul netemeiniciei în ce privește pedepsele aplicate, au cerut coborârea lor sub limita minimă legală, prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea celor doi inculpați.

Criticile formulate de recurenți urmează a fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., dar nu se vor constata motive care să atragă casarea hotărârilor recurate, pentru considerentele ce urmează. Instanțele au reținut o corectă stare de fapt, precum și vinovăția recurenților inculpați în comiterea faptelor deduse judecății, pe baza probatoriului administrat în cauză. Chiar dacă recurenții inculpați nu au recunoscut infracțiunile comise, soluția de condamnare nu este rezultatul unei grave erori de fapt, așa cum au susținut, ci reprezintă o consecință firească, justă a conținutului materialului probator administrat. În acest sens, se impun a fi amintite procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, ocazie cu care partea vătămată D.D.

a indicat pe inculpatul G.V.C. ca fiind una din persoanele care, prin violență, i-a sustras bunuri în data de 9 august 2004, precum și procesul verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului C.C.C.; în această situație cele două părți vătămate l-au indicat fără ezitare, ca fiind autorul faptelor comise împotriva lor, pe acest inculpat, fiind atașate și planșele fotografice executate la acel moment. În aceeași ordine trebuie amintite procesul verbal de confruntare între inculpatul G.V.C. și partea vătămată D.M., declarațiile martorilor asistenți C.C.C., G.V.A., ale martorei M.A.N. Și osebit de aceste probe, relevantă este și împrejurarea că în timp ce agresa pe cea de a doua parte vătămată, la locul acestei fapte i-au căzut cheile sustrase cu câteva zile înainte de la partea vătămată D.D.

Și în fine, în încercarea de a se disculpa, inculpații au încercat să dovedească că nu au fost în Alba Iulia în zilele în care s-au comis faptele. În scopul punerii în aplicare a acestei hotărâri, inculpatul C.C.C. a trimis o scrisoare familiei sale, scrisoare ce a fost reținută în baza autorizației nr. 2 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, prin care le-a cerut să confirme că la momentul comiterii faptelor se afla în jud. Vâlcea. Membrii familiei sale, audiați în calitate de martori, nu au confirmat cele dorite de inculpat. Desigur, în acest context, probele au făcut, fără echivoc, dovada vinovăției inculpaților în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Nefondată este și critica vizând individualizarea pedepselor aplicate.

Inculpaților li s-au aplicat pedepse la limita minimă legală, deși, au avut o comportare nesinceră pe parcursul procesului, iar recurentul inculpat, deși nu este recidivist, are în antecedente condamnări, în minoritate, pentru infracțiuni de același gen. Recurenții inculpați au săvârșit infracțiuni grave de tâlhărie calificată și nu se constată alte împrejurări, de natură a fi calificate, în favoarea inculpaților, circumstanțe judiciare atenuante cu efecte în reducerea pedepselor sub limita minimă legală. Așa fiind, se constată că instanțele, în considerarea art. 72 C. pen., au stabilit pedepse în limitele legale sancționatoare și cu respectarea celorlalte criterii de individualizare, ceea ce atrage respingerea, ca nefondată, și a acestei critici, iar în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., respingerea recursurilor declarate de inculpați cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C. detenția preventivă la zi, constatându-se că recurentul G.V.C. este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.C. și G.V.C. împotriva deciziei penale nr. 127 din 3 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C., durata reținerii și arestării preventive de la 1 noiembrie 2004 la 6 iulie 2005. Constată că inculpatul G.V.C. este arestat în altă cauză. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2005.