ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2005

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44

din 7 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba au fost condamnați inculpații:

- C.C.C., la 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.;

- la 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) C. pen.

S-au contopit pedepsele

aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, sporită la 8 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

- G.V.C., la:

- 7 ani închisoare, pentru art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că partea

vătămată A.A. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 9

august 2004, în jurul orelor 6,15, partea vătămată D.D. a plecat la serviciu.

Inculpații au urmărit-o printre

blocuri și au atacat-o, au trântit-o la pământ, au lovit-o cu pumnii și picioarele

și i-au sustras o geantă în care avea 100.000 lei, cheile de la locuință, o

cartelă magnetică de interfon, un ceas electronic și câteva bunuri personale.

Ca urmare a agresiunii

comise, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri

medicale, așa cum rezultă din actul medico-legal depus.

Ulterior comiterii faptei,

în noaptea de 11 august 2004, inculpatul C.C. a observat pe partea vătămată A.A.

deplasându-se, pe stradă, spre casă. A urmărit-o și când s-a apropiat de ea,

i-a aplicat lovituri cu pumnii în regiunea capului. După ce partea vătămată s-a

prăbușit la pământ, inculpatul a încercat să-i smulgă geanta însă nu a reușit

datorită opoziției victimei, precum și datorită apropierii unui grup de

persoane.

În timp ce încerca să sustragă

geanta părții vătămate, inculpatului C.C.C. i-au căzut cheile sustrase cu

câteva zile înainte de la numita D.D.

Respectivele chei au fost

restituite părții vătămate D.D.

Din actul medico-legal depus

a rezultat că partea vătămată A.A. a suferit leziuni de 8-9 zile îngrijiri

medicale, produse cu corpuri dure.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, în termen, cei doi inculpați, care au cerut achitarea

deoarece nu se fac vinovați de comiterea faptelor deduse judecății.

Prin decizia penală nr. 127

din 3 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, cu motivarea că din coroborarea probelor administrate

în cauză a rezultat vinovăția inculpaților pentru faptele pentru care au fost

trimiși în judecată, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat sub aspectul

nelegalității în ce privește soluția de condamnare, considerând că doar

printr-o eroare gravă de fapt s-ar ajunge la această soluție; sub aspectul

netemeiniciei în ce privește pedepsele aplicate, au cerut coborârea lor sub

limita minimă legală, prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.,

în favoarea celor doi inculpați.

Criticile formulate de recurenți

urmează a fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., dar nu se vor constata motive care să

atragă casarea hotărârilor recurate, pentru considerentele ce urmează.

Instanțele au reținut o

corectă stare de fapt, precum și vinovăția recurenților inculpați în comiterea

faptelor deduse judecății, pe baza probatoriului administrat în cauză.

Chiar dacă recurenții

inculpați nu au recunoscut infracțiunile comise, soluția de condamnare nu este

rezultatul unei grave erori de fapt, așa cum au susținut, ci reprezintă o

consecință firească, justă a conținutului materialului probator administrat.

În acest sens, se impun a fi

amintite procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere, ocazie cu care

partea vătămată D.D. a indicat pe inculpatul G.V.C. ca fiind una din persoanele

care, prin violență, i-a sustras bunuri în data de 9 august 2004, precum și procesul

verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului C.C.C.; în această

situație cele două părți vătămate l-au indicat fără ezitare, ca fiind autorul

faptelor comise împotriva lor, pe acest inculpat, fiind atașate și planșele

fotografice executate la acel moment.

În aceeași ordine trebuie

amintite procesul verbal de confruntare între inculpatul G.V.C. și partea

vătămată D.M., declarațiile martorilor asistenți C.C.C., G.V.A., ale martorei M.A.N.

Și osebit de aceste probe,

relevantă este și împrejurarea că în timp ce agresa pe cea de a doua parte

vătămată, la locul acestei fapte i-au căzut cheile sustrase cu câteva zile

înainte de la partea vătămată D.D.

Și în fine, în încercarea de

a se disculpa, inculpații au încercat să dovedească că nu au fost în Alba Iulia

în zilele în care s-au comis faptele.

În scopul punerii în

aplicare a acestei hotărâri, inculpatul C.C.C. a trimis o scrisoare familiei

sale, scrisoare ce a fost reținută în baza autorizației nr. 2 din 4 noiembrie 2004

a Tribunalului Alba, prin care le-a cerut să confirme că la momentul comiterii

faptelor se afla în jud. Vâlcea. Membrii familiei sale, audiați în calitate de

martori, nu au confirmat cele dorite de inculpat.

Desigur, în acest context,

probele au făcut, fără echivoc, dovada vinovăției inculpaților în săvârșirea

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Nefondată este și critica

vizând individualizarea pedepselor aplicate.

Inculpaților li s-au aplicat

pedepse la limita minimă legală, deși, au avut o comportare nesinceră pe parcursul

procesului, iar recurentul inculpat, deși nu este recidivist, are în

antecedente condamnări, în minoritate, pentru infracțiuni de același gen.

Recurenții inculpați au săvârșit infracțiuni grave de tâlhărie calificată și nu

se constată alte împrejurări, de natură a fi calificate, în favoarea

inculpaților, circumstanțe judiciare atenuante cu efecte în reducerea

pedepselor sub limita minimă legală.

Așa fiind, se constată că

instanțele, în considerarea art. 72 C. pen., au stabilit pedepse în limitele legale

sancționatoare și cu respectarea celorlalte criterii de individualizare, ceea

ce atrage respingerea, ca nefondată, și a acestei critici, iar în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea recursurilor declarate de inculpați

cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.C.

detenția preventivă la zi, constatându-se că recurentul G.V.C. este arestat în

altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.C.C. și G.V.C. împotriva deciziei penale nr.

127 din 3 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.C.C., durata reținerii și arestării preventive de la 1 noiembrie

2004 la 6 iulie 2005.

Constată că inculpatul G.V.C.

este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.