ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 826/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 587

din 19 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală (dosar nr. 4679/3/2006),

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C., la

o pedeapsă de 8 ani închisoarea, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C.

pen., cu referire la art. 65 (1), pe o perioadă de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a computat prevenția de la 9 noiembrie 2005 la 19 aprilie 2007.

În baza art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată S.I. a

sumei de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 8 noiembrie 2005,

în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara blocului

unde locuiește pe str. Gh. Șincai din București și, după ce a intrat în bloc,

îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. și de către o altă

persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în obrazul stâng, au

lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o ținea în mână, după

care au fugit.

La ieșirea din scară, cei

doi autori au fost observați de martorii P.I. și I.D., care se aflau împreună

în fața blocului și care au pornit în urmărirea lor. Cu toate acestea, la

scurtă vreme, autorii au reușit să scape de cei doi martori, martorii fugind pe

străzi lăturalnice.

A doua zi, pe baza

declarațiilor martorilor oculari, organele de poliție au realizat un cerc de

persoane suspecte și au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru

recunoaștere, lui P.I. și I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut

fără ezitare, pe inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit și de recunoașterea

din grup a inculpatului.

Recunoașterea similară, după

fotografie și din grup, a fost realizată și de martorul ocular I.D. care l-a

identificat, fără ezitare, pe inculpatul N.C. drept unul dintre autorii

infracțiunii. Mai mult, martorul a precizat un amănunt semnificativ al faptei,

respectiv faptul că inculpatul N.C. era îmbrăcat cu un hanorac cu glugă și el

este cel care a ascuns sub hanorac geanta sustrasă de la partea vătămată.

Pe parcursul cercetărilor,

organele de poliție au reușit identificarea unui al treilea martor ocular,

respectiv I.M. Acesta l-a indicat, la rândul său, din fotografii și din grup,

pe inculpatul N.C., ca fiind una dintre persoanele ce au comis tâlhăria asupra

părții vătămate S.I.

Pe baza acestor date,

organele de poliție au descins la domiciliul inculpatului, realizând o

percheziție, în baza autorizației nr. 357 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului

București. Deși nu s-au găsit bani sau bunuri aparținând părții vătămate, cu

ocazia percheziției domiciliare s-au găsit mai multe seringi din plastic (unele

folosite), precum și urme de substanțe ce par a fi droguri.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate a fost de 10 milioane lei și nu a fost recuperat, aceasta

constituindu-se parte civilă cu această sumă. S-a reținut că faptele și

vinovăția inculpatului au fost dovedite cu: procesul-verbal întocmit de

organele de poliție cu ocazia depunerii de către partea vătămată S.I. a

plângerii sale, declarațiile martorilor oculari A.C., P.I. și I.D., care în

fața organelor de cercetare penală au învederat că la 8 noiembrie 2005,

aflându-se pe Bulevardul Șincai, în dreptul blocului unde domiciliază partea

vătămată, au văzut când din scara a III-a a imobilului au ieșit în fugă,

atacând-o și smulgându-i geanta, după ce au lovit-o în zona facială cu pumnii,

unul dintre aceștia ascunzând poșeta în hanoracul pe care îl purta. Acești martori

oculari, așa cum rezultă din planșele foto existente în dosarul de urmărire

penală, l-au identificat din grup, ca autor al infracțiunii, pe inculpatul N.C.,

care era îmbrăcat cu un hanorac, cu glugă, colorat în alb și negru.

Martora D.M.M., în declarația

dată la organele de cercetare penală a arătat că, la 8 noiembrie 2005, în jurul

orelor 15,00, s-a întâlnit cu inculpatul N.C., care este prietenul său,

deplasându-se împreună la locuința acestuia, unde și-a serbat ziua onomastică,

ea părăsind imobilul, în jurul orelor 22,00, inculpatul N.C. plecând în altă

direcție.

S-a mai reținut că în faza

de cercetare judecătorească, la fel ca și pe parcursul urmăririi penale,

inculpatul N.C. nu și-a recunoscut vinovăția iar, deși legal citată, partea

vătămată S.I. nu s-a prezentat în fața tribunalului.

Față de poziția de negare a

comiterii vreunei infracțiuni, s-a dispus citarea cu mandat de aducere a

martorilor audiați în faza de urmărire penală, care, de asemenea, nu s-au

prezentat, instanța având în vedere declarațiile date de ei în dosarul de

urmărire penală.

La 5 octombrie 2006,

Tribunalul a audiat martorii S.V., I.D. și P.I.. M.S.V. a arătat că o perioadă

a locuit cu familia inculpatului, iar la 8 noiembrie 2005 a participat, în

apartamentul acestuia, la o petrecere organizată de către prietena acestuia, M.,

pe care el a condus-o acasă, în jurul orelor 22,00, la întoarcerea în

domiciliul său, inculpatul neavând asupra sa vreo geantă de damă.

Martorii I.D. și P.I. au

învederat însă Tribunalului că la data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 22,00,

au observat, aflându-se în zona Bulevardului Șincai, doi indivizi care au

violentat o persoană de sex feminin, pe care au deposedat-o de poșeta pe care o

avea asupra sa, iar când aceștia s-au îndreptat în fugă către strada Papazoglu,

pentru a se ascunde, ei i-au urmărit, pe N.C. indicându-l ca fiind unul dintre

autorii faptei, cu precizarea că, în momentul în care martorul I.D. s-a

apropiat de N.C., acesta a scos un cuțit pentru a-l lovi.

Instanța de fond a

concluzionat că activitatea infracțională întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în

vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul sporit de pericol social al

faptei comise, precum și persoana inculpatului, nesincer pe parcursul

procesului penal și starea sa de recidivă postcondamnatorie.

Împotriva sentinței penale

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, întrucât s-a făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 65 C. pen., nefiind evidențiate obligațiile ce le are

inculpatul, după executarea pedepsei principale, cât și inculpatul N.C.,

solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 379

din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 586

din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

în dosarul nr. 4679/3/2006.

A desființat în parte

sentința penală apelată numai cu privire la aplicarea pedepsei complimentare

și, în fond:

În baza art. 65 alin. (1) C.

pen., a interzis inculpatului N.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A înlăturat mențiunea „cu

referire la art. 65 alin. (1) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei

principale”.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii pronunțate.

A menținut starea de arest

preventiv a inculpatului N.C. și a dedus prevenția acestuia de la 9 noiembrie

2005 la 29 noiembrie 2007.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul N.C.

Pentru a pronunța astfel se

reține că în mod greșit instanța a dispus în sensul condamnării inculpatului la

o pedeapsă „cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu referire

la art. 65 alin. (1) C. pen., pe o perioadă de 3 ani” după executarea pedepsei

principale, impunându-se înlăturarea mențiunii „cu referire la art. 65 alin. (1)

C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale”.

Apelul inculpatului a fost

respins, reținându-se, în esență, că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu

procesul verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia depunerii plângerii

de către partea vătămată, declarațiile martorilor oculari A.C., P.I. și I.D.,

planșele foto referitoare la identificarea din grup.

S-a reținut că și

individualizarea pedepsei s-a făcut corespunzător cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul N.C. care a solicitat, în principal, achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

susținând că nu el este autorul infracțiunii și invocând ca temei al motivului

de casare eroarea de fapt, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Examinând cauza, în raport

de motivele invocate cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat.

Astfel, este știut că ne

aflăm în prezența cazului de casare ce vizează eroarea de fapt atunci când

soluția instanței este în contradicție cu ce spun probele dosarului. Ori, în

speță, concluzia la care au ajuns instanțele este în totală concordanță cu

probele administrate în cauză și din care rezultă că la data de 8 noiembrie

2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara

blocului unde locuiește pe str. Gh. Șincai din București și, după ce a intrat

în bloc, îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. și de

către o altă persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în

obrazul stâng, au lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o

ținea în mână, după care au fugit; că la ieșirea din scară, cei doi au fost

observați de martorii P.I. și I.D., care se aflau împreună în fața blocului și

care au pornit în urmărirea lor, dar, la scurtă vreme, autorii au reușit să

scape de cei doi martori. A mai rezultat că a doua zi, pe baza declarațiilor

martorilor oculari, organele de poliție au realizat un cerc de persoane

suspecte și au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru recunoașterea

lui P.I. și I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut fără ezitare, pe

inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit și de recunoașterea din grup a

inculpatului.

Nici motivul privind

reducerea pedepsei nu este fondat, dat fiind că la individualizare pedepsei

s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. dar și

cerințele prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât o reducere a pedepsei nu

se justifică.

Cum, alte motive care

examinate din oficiu și care să conducă la casarea hotărârii nu sunt, urmează

ca potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva

deciziei penale nr. 379 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția I penală, să se deducă din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008 și să fie obligat

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 379 din 29

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2008.