ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 826/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 587 din 19 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală (dosar nr. 4679/3/2006), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoarea, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., cu referire la art. 65 (1), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat prevenția de la 9 noiembrie 2005 la 19 aprilie 2007. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată S.I. a sumei de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara blocului unde locuiește pe str. Gh. Șincai din București și, după ce a intrat în bloc, îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. și de către o altă persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în obrazul stâng, au lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o ținea în mână, după care au fugit.

La ieșirea din scară, cei doi autori au fost observați de martorii P.I. și I.D., care se aflau împreună în fața blocului și care au pornit în urmărirea lor. Cu toate acestea, la scurtă vreme, autorii au reușit să scape de cei doi martori, martorii fugind pe străzi lăturalnice. A doua zi, pe baza declarațiilor martorilor oculari, organele de poliție au realizat un cerc de persoane suspecte și au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru recunoaștere, lui P.I. și I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut fără ezitare, pe inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit și de recunoașterea din grup a inculpatului. Recunoașterea similară, după fotografie și din grup, a fost realizată și de martorul ocular I.D.

care l-a identificat, fără ezitare, pe inculpatul N.C. drept unul dintre autorii infracțiunii. Mai mult, martorul a precizat un amănunt semnificativ al faptei, respectiv faptul că inculpatul N.C. era îmbrăcat cu un hanorac cu glugă și el este cel care a ascuns sub hanorac geanta sustrasă de la partea vătămată. Pe parcursul cercetărilor, organele de poliție au reușit identificarea unui al treilea martor ocular, respectiv I.M. Acesta l-a indicat, la rândul său, din fotografii și din grup, pe inculpatul N.C., ca fiind una dintre persoanele ce au comis tâlhăria asupra părții vătămate S.I. Pe baza acestor date, organele de poliție au descins la domiciliul inculpatului, realizând o percheziție, în baza autorizației nr. 357 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului București.

Deși nu s-au găsit bani sau bunuri aparținând părții vătămate, cu ocazia percheziției domiciliare s-au găsit mai multe seringi din plastic (unele folosite), precum și urme de substanțe ce par a fi droguri. Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost de 10 milioane lei și nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă cu această sumă. S-a reținut că faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu: procesul-verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia depunerii de către partea vătămată S.I. a plângerii sale, declarațiile martorilor oculari A.C., P.I. și I.D., care în fața organelor de cercetare penală au învederat că la 8 noiembrie 2005, aflându-se pe Bulevardul Șincai, în dreptul blocului unde domiciliază partea vătămată, au văzut când din scara a III-a a imobilului au ieșit în fugă, atacând-o și smulgându-i geanta, după ce au lovit-o în zona facială cu pumnii, unul dintre aceștia ascunzând poșeta în hanoracul pe care îl purta.

Acești martori oculari, așa cum rezultă din planșele foto existente în dosarul de urmărire penală, l-au identificat din grup, ca autor al infracțiunii, pe inculpatul N.C., care era îmbrăcat cu un hanorac, cu glugă, colorat în alb și negru. Martora D.M.M., în declarația dată la organele de cercetare penală a arătat că, la 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 15,00, s-a întâlnit cu inculpatul N.C., care este prietenul său, deplasându-se împreună la locuința acestuia, unde și-a serbat ziua onomastică, ea părăsind imobilul, în jurul orelor 22,00, inculpatul N.C. plecând în altă direcție. S-a mai reținut că în faza de cercetare judecătorească, la fel ca și pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.C.

nu și-a recunoscut vinovăția iar, deși legal citată, partea vătămată S.I. nu s-a prezentat în fața tribunalului. Față de poziția de negare a comiterii vreunei infracțiuni, s-a dispus citarea cu mandat de aducere a martorilor audiați în faza de urmărire penală, care, de asemenea, nu s-au prezentat, instanța având în vedere declarațiile date de ei în dosarul de urmărire penală. La 5 octombrie 2006, Tribunalul a audiat martorii S.V., I.D. și P.I.. M.S.V. a arătat că o perioadă a locuit cu familia inculpatului, iar la 8 noiembrie 2005 a participat, în apartamentul acestuia, la o petrecere organizată de către prietena acestuia, M., pe care el a condus-o acasă, în jurul orelor 22,00, la întoarcerea în domiciliul său, inculpatul neavând asupra sa vreo geantă de damă.

Martorii I.D. și P.I. au învederat însă Tribunalului că la data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 22,00, au observat, aflându-se în zona Bulevardului Șincai, doi indivizi care au violentat o persoană de sex feminin, pe care au deposedat-o de poșeta pe care o avea asupra sa, iar când aceștia s-au îndreptat în fugă către strada Papazoglu, pentru a se ascunde, ei i-au urmărit, pe N.C. indicându-l ca fiind unul dintre autorii faptei, cu precizarea că, în momentul în care martorul I.D. s-a apropiat de N.C., acesta a scos un cuțit pentru a-l lovi. Instanța de fond a concluzionat că activitatea infracțională întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul sporit de pericol social al faptei comise, precum și persoana inculpatului, nesincer pe parcursul procesului penal și starea sa de recidivă postcondamnatorie. Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 65 C. pen., nefiind evidențiate obligațiile ce le are inculpatul, după executarea pedepsei principale, cât și inculpatul N.C., solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 379 din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 586 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4679/3/2006. A desființat în parte sentința penală apelată numai cu privire la aplicarea pedepsei complimentare și, în fond: În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului N.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. A înlăturat mențiunea „cu referire la art. 65 alin. (1) pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale”. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii pronunțate.

A menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.C. și a dedus prevenția acestuia de la 9 noiembrie 2005 la 29 noiembrie 2007. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.C. Pentru a pronunța astfel se reține că în mod greșit instanța a dispus în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă „cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., pe o perioadă de 3 ani” după executarea pedepsei principale, impunându-se înlăturarea mențiunii „cu referire la art. 65 alin. (1) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale”. Apelul inculpatului a fost respins, reținându-se, în esență, că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu procesul verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia depunerii plângerii de către partea vătămată, declarațiile martorilor oculari A.C., P.I.

și I.D., planșele foto referitoare la identificarea din grup. S-a reținut că și individualizarea pedepsei s-a făcut corespunzător cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul N.C. care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că nu el este autorul infracțiunii și invocând ca temei al motivului de casare eroarea de fapt, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Astfel, este știut că ne aflăm în prezența cazului de casare ce vizează eroarea de fapt atunci când soluția instanței este în contradicție cu ce spun probele dosarului.

Ori, în speță, concluzia la care au ajuns instanțele este în totală concordanță cu probele administrate în cauză și din care rezultă că la data de 8 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată S.I. se îndrepta spre scara blocului unde locuiește pe str. Gh. Șincai din București și, după ce a intrat în bloc, îndreptându-se spre lift, a fost atacată de inculpatul N.C. și de către o altă persoană (încă neidentificată), care au lovit-o cu pumnul în obrazul stâng, au lovit-o cu capul de perete, i-au sustras geanta pe care o ținea în mână, după care au fugit; că la ieșirea din scară, cei doi au fost observați de martorii P.I. și I.D., care se aflau împreună în fața blocului și care au pornit în urmărirea lor, dar, la scurtă vreme, autorii au reușit să scape de cei doi martori.

A mai rezultat că a doua zi, pe baza declarațiilor martorilor oculari, organele de poliție au realizat un cerc de persoane suspecte și au procedat la prezentarea unor fotografii, pentru recunoașterea lui P.I. și I.D., ocazie cu care martorul P.I. l-a recunoscut fără ezitare, pe inculpatul N.C., aspect ce a fost întărit și de recunoașterea din grup a inculpatului. Nici motivul privind reducerea pedepsei nu este fondat, dat fiind că la individualizare pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. dar și cerințele prevăzute de art. 52 C. pen., astfel încât o reducere a pedepsei nu se justifică. Cum, alte motive care examinate din oficiu și care să conducă la casarea hotărârii nu sunt, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 379 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, să se deducă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008 și să fie obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 379 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 9 noiembrie 2005, la 6 martie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2008.