ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5822/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 7 iunie 2005, reclamanta Ș.A. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună

anularea hotărârii nr. 9593 din 17 mai 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a

respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile stabilite

prin Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 26 iunie

1943, în localitatea Valea Lungă, județul Alba, unde părinții săi se

refugiaseră ca urmare a cedării Ardealului de Nord, după Dictatul de la Viena.

Prin sentința civilă nr. 226/PI din

18 iulie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 9593 din 17

mai 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș, pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamanta s-a născut pe timpul refugiului părinților săi, ca urmare a

Dictatului de la Viena din 1940.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că sentința

pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece la data strămutării

tatălui său - 12 noiembrie 1940, reclamanta nu era nici măcar concepută, fiind

născută la un interval de 31 luni de la această dată. Recurenta invocă

Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și pe cele cu nr. 3423 din 26

septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale, potrivit cărora beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de

refugiu ori concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după

strămutarea părinților în acea localitate, dacă nașterea s-a produs într-un

interval de 300 de zile de la data începerii perioadei de strămutare, cunoscut

fiind că, potrivit Codului familiei, perioada legală de concepție a copilului

este cuprinsă între a 180-a și a 300-a zi de dinaintea nașterii copilului.

Recurenta Casa Județeană de Pensii Timiș susține că intimata-reclamantă ar fi

putut beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, numai în situația în care

s-ar fi născut până cel mult în a 300-a zi de la strămutarea tatălui său și nu

după aproximativ 930 zile, cum s-a întâmplat în fapt.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit.

c)].

Potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999,

astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta

nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței menționate rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice,

prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele

persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a îndurat persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra ei.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, reclamanta a făcut dovada că s-a

născut ulterior datei la care tatăl său s-a refugiat din localitatea de

domiciliu.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință legală și temeinică și, pe cale de consecință, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 226/PI din 18 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.