ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7006/2005

Asupra cererii de perimare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4845/1994 definitivă și irevocabilă, Judecătoria sector 3 București a admis acțiunea reclamantei C.F.A.V. în sensul că a obligat C.G.M.B. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, compus din 21 apartamente. Sentința menționată nu a fost pusă în executare timp de 3 ani perioadă după care, reclamanta a solicitat punerea în posesie asupra imobilului și a primit 4 apartamente(proces verbal 10-382/1997), restul de 17 fiind vândute în baza Legii nr. 112/1995. Obiectul prezentului dosar, îl constituie cererea aceleiași reclamante de predare efectivă în natură a întregului imobil precum și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 20 încheiat între C.G.M.B.

SC C.I. SA și familia A.P. și V. Prin sentința civilă nr. 816/2000 Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei iar această hotărâre a fost menținută prin decizia civilă nr. 104/2001 pronunțată de C.A.B., ambele cu motivarea că nu există nici un motiv de nulitate ori de anulare al contractului în litigiu. Împotriva deciziei Curții de Apel, reclamanta C.F.A.V. a declarat recurs criticând-o pentru faptul că a validat un contract lovit de nulitate absolută. Această nulitate decurge din faptul vânzării bunului altuia; din faptul încheierii de către un mandatar al vânzătorului, fără ca acesta să fie identificat și nominalizat; al ignorării relei-credințe a cumpărătorului care cunoștea caracterul litigios al bunului și, totodată, din faptul ignorării înscrierii în C.F.

al dreptului cumpărătorului, înscriere care avea caracter constitutiv de drepturi. La data de 19 decembrie 2001, recursul a fost suspendat la cererea recurentei motivat de intenția acesteia de a urma procedura administrativă prevăzută de art. 47 din Legea 10/2001. Intimații A. au solicitat repunerea pe rol a cauzei în vederea perimării acestui recurs. Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs, verificând din oficiu litigiul dedus judecății, constată că, raportat la prevederile art. II alin. (3) din Legea 195/2005, competentă pentru soluționarea recursului, a devenit Curtea de Apel. Aceasta deoarece, conform art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile noi procedurale se aplică încă de la data intrării lor în vigoare, inclusiv proceselor civile în curs de soluționare.

Cum noile prevederi procedurale reglementate conform Legii nr. 219/2005 practic împiedică soluționarea la Înalta Curte de Casație și Justiție a recursurilor în cauzele al căror obiect au o valoare sub 5 mld. Iar prezentul recurs are o altfel de valoare, urmează ca prezenta cauză să fie trimisă Curții de Apel București. Cu ocazia soluționării recursului, instanța va aprecia și asupra legalității cererii de perimare formulată de către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2005.