ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5329/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta P.M. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând instanței ca, în contradictoriu

cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1117/2005 și obligă pârâtele să-i

recunoască drepturile ce i se cuvin soțului său, defunctul P.D., pe perioada 10

martie 1951 - 9 martie 1954.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în perioada 10 martie 1951 - 9 martie 1954, soțul său a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și că greșit,

comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr.

309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 188 din 5 mai 2005, a admis acțiunea reclamantei, și pe cale de consecință, a anulat hotărârea nr. 1117 din 24

ianuarie 2005, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pe perioada 10 martie 1951 - 9 martie 1954. Totodată, a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde aceste drepturi,

reclamantei, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că „din livretul militar” depus de reclamantă, rezultă că în

perioada 10 martie 1951 - 9 martie 1954, soțul său a prestat serviciul militar

în construcții, deci nu a avut calitate de soldat în armată, fiind folosit la

muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mehedinți, criticând sentința, pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

instanța de fond nu a sesizat faptul că este vorba de două categorii de

persoane care au efectuat armata la muncă, beneficiarii Legii nr. 309/2002

fiind numai persoanele care nu au înscrisă în livretul militar, mențiunea „unitate

militară”. A mai susținut că militarii care au menționat în livret că au

satisfăcut stagiul militar în unități militare, au prestat activități în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Conform prevederilor art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 0245 Pitești.

Deci, prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul

unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să

fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Potrivit prevederilor art. 3 din

Legea nr. 309/2002, soția celui decedat din categoria persoanelor care

beneficiază de prevederile legii, va primi indemnizație lunară egală cu 50% din

indemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, în condițiile art. 2, dacă

ulterior nu s-a căsătorit.

Normele metodologice nr. 1114/2002,

elaborate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, prevăd la art. 6 pct. 1, că

dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002, se face cu unul din

următoarele acte: livret militar, adeverință eliberată de Centrele militare

județe sau de U.M. 02405 Pitești.

Din livretul militar seria Dr. nr.

069929, depus în copie la dosar, de către reclamantă, rezultă că soțul acesteia

a efectuat stagiul militar la U.M. 03918, în perioada 10 martie 1951 - 9 martie

1954, unitate militară aparținând Ministerului Apărării Naționale, și nu

Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum în mod greșit a reținut

instanța de fond.

Pe de altă parte, potrivit adresei

nr. 452 din 4 martie 2003, emisă de Serviciul Arhive și Documentare Militară

din cadrul Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale, militarii

care au menționat în livret că au satisfăcut stagiul militar în unități

militare, nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

ci au prestat activități în cadrul armatei române.

Față de aceste considerente,

recursul apare ca fondat, astfel că urmează a fi admis și a se modifica

sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 188 din 5 mai 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantei P.M., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.