ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5297/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 13165 din 2 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U.S.G. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.T.I. SA Govora, constatând prescris dreptul la acțiune.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că suma de 707.866.624 lei solicitată de reclamantă prin acțiune cu titlu de preț, a devenit scadentă, conform convenției la 20 zile de la emiterea facturilor, respectiv la 29 iulie 2001, 30 iulie 2001, 1 august 2001, 5 august 2001, 6 august 2001 și respectiv 8 august 2001, așa încât cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 octombrie 2004 a fost promovată în afara termenului general de prescripție prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune fiind prescris atât pentru obligația principală, prețul, cât și pentru accesoriu, dobânda aferentă, conform art. 1 alin. (2) din același act normativ. Reclamanta SC U.S.G. SA a declarat apel împotriva sentinței pe care o critică pentru nelegalitate susținând incidența art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, față de faptul că pârâta a recunoscut existența creanței sub rezerva cuantumului ei, în cadrul procedurii de conciliere.

Curtea de Apel București, secția comercială prin decizia nr. 301 din 11 aprilie 2005 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat, reținând că încercarea de conciliere nu se numără printre cazurile de întrerupere prevăzute de lege iar plata parțială efectuată de pârâtă prin compensare nu privește facturile care fac obiectul litigiului. În contra deciziei menționate reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., arătând că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra procesului verbal nr. 3340 din 24 aprilie 2001, încheiat între SC S. SA și SC M.T. SA, prin care debitoarea recunoaște cesionarea datoriilor către recurentă, depus la instanța de fond; - greșit instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, cu privire la întreruperea prescripției față de recunoașterea datoriei de către intimată prin adresa din 28 iulie 2004. Intimata, SC M.T.I.

SA a depus întâmpinare invocând pe cale de excepție informitatea recursului față de faptul că pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care acesta se întemeiază a fost abrogat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, iar pe fond a solicitat respingerea recursului întrucât nici procesul verbal din 24 aprilie 2001, pe care l-a încheiat cu SC S. SA și nici adresa din 28 iulie 2004 nu conțin o recunoaștere a datoriei în sensul art. 16 din decretul nr. 167/1958. Recursul nu este fondat. Trebuie mai întâi precizat că hotărârile în cauză au fost pronunțate sub incidența Legii nr. 195/2004, iar nu a Legii nr. 219/2005, cum greșit susține intimata, pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care recurenta și-a întemeiat recursul, fiind deci în vigoare la data atacării lor.

Potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., susmenționat modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Ori, în speță, motivele de apel formulate de reclamantă nu fac referire la procesul verbal din 24 aprilie 2001, și în care, de altfel, nu figurează ca parte, sentința nefiind criticată sub acest aspect. Drept urmare, instanța de apel nu a fost în situația de a se pronunța asupra unei probe administrate nefiind întrunită deci exigența art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Nici critica cu privire la interpretarea conținutului adresei din 28 iulie 2004, în absența unei recunoașteri explicite și exprese a datoriei ce formează obiectul acțiunii și a incidenței art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, nu se încadrează în ipoteza art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., întrucât acest înscris a fost analizat de instanța de apel în considerentele deciziei sale. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 301 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.