ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5297/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința nr. 13165 din 2

decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC U.S.G. SA în contradictoriu cu

pârâta SC M.T.I. SA Govora, constatând prescris dreptul la acțiune.

În motivarea sentinței, instanța de

fond a reținut că suma de 707.866.624 lei solicitată de reclamantă prin acțiune

cu titlu de preț, a devenit scadentă, conform convenției la 20 zile de la

emiterea facturilor, respectiv la 29 iulie 2001, 30 iulie 2001, 1 august 2001,

5 august 2001, 6 august 2001 și respectiv 8 august 2001, așa încât cererea de

chemare în judecată înregistrată la 5 octombrie 2004 a fost promovată în afara

termenului general de prescripție prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958,

dreptul la acțiune fiind prescris atât pentru obligația principală, prețul, cât

și pentru accesoriu, dobânda aferentă, conform art. 1 alin. (2) din același act

normativ.

Reclamanta SC U.S.G. SA a declarat

apel împotriva sentinței pe care o critică pentru nelegalitate susținând

incidența art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, față de faptul că pârâta a

recunoscut existența creanței sub rezerva cuantumului ei, în cadrul procedurii

de conciliere.

Curtea de Apel București, secția

comercială prin decizia nr. 301 din 11 aprilie 2005 a respins apelul declarat

de reclamantă ca nefondat, reținând că încercarea de conciliere nu se numără

printre cazurile de întrerupere prevăzute de lege iar plata parțială efectuată

de pârâtă prin compensare nu privește facturile care fac obiectul litigiului.

În contra deciziei menționate

reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., arătând că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra procesului verbal nr. 3340 din 24 aprilie 2001, încheiat între SC S. SA

și SC M.T. SA, prin care debitoarea recunoaște cesionarea datoriilor către

recurentă, depus la instanța de fond;

- greșit instanța de apel nu a făcut

aplicarea art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, cu privire la întreruperea

prescripției față de recunoașterea datoriei de către intimată prin adresa din 28

iulie 2004.

Intimata, SC M.T.I. SA a depus

întâmpinare invocând pe cale de excepție informitatea recursului față de faptul

că pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., pe care acesta se întemeiază a fost

abrogat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, iar pe fond a solicitat

respingerea recursului întrucât nici procesul verbal din 24 aprilie 2001, pe

care l-a încheiat cu SC S. SA și nici adresa din 28 iulie 2004 nu conțin o

recunoaștere a datoriei în sensul art. 16 din decretul nr. 167/1958.

Recursul nu este fondat.

Trebuie mai întâi precizat că

hotărârile în cauză au fost pronunțate sub incidența Legii nr. 195/2004, iar nu

a Legii nr. 219/2005, cum greșit susține intimata, pct. 10 al art. 304 C. proc.

civ., pe care recurenta și-a întemeiat recursul, fiind deci în vigoare la data

atacării lor.

Potrivit art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., susmenționat modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare

sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Ori, în speță, motivele de apel

formulate de reclamantă nu fac referire la procesul verbal din 24 aprilie 2001,

și în care, de altfel, nu figurează ca parte, sentința nefiind criticată sub

acest aspect.

Drept urmare, instanța de apel nu a

fost în situația de a se pronunța asupra unei probe administrate nefiind

întrunită deci exigența art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Nici critica cu privire la

interpretarea conținutului adresei din 28 iulie 2004, în absența unei

recunoașteri explicite și exprese a datoriei ce formează obiectul acțiunii și a

incidenței art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958, nu se încadrează în

ipoteza art. 304 pct. 10 C. proc. civ., întrucât acest înscris a fost analizat

de instanța de apel în considerentele deciziei sale.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 301 din

11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.