ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4295/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Teleorman prin sentința

civilă nr. 834 din 15 noiembrie 2004, a admis cererea formulată de reclamantul

D.L.O. și a obligat-o pe pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA să încheie cu reclamantul

contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul din orașul Videle,

str. Șoseaua Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul este actualul proprietar al imobilului prin

contract de vânzare cumpărare și faptul că vânzătorii nu au reziliat contractul

de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta nu poate fi imputat

reclamantului, actele normative incidente fiind și ele respectate.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 196 din 15 martie 2005, a respins ca nefondat

apelul formulat de SC F.D.F.E.E.O. SA.

Critica apelantei cu privire la

faptul că adevăratul proprietar al imobilului este C.T., iar acesta a solicitat

la 23 iulie 2004, deconectarea furnizării energiei electrice a fost înlăturat

de instanța de apel cu motivarea că reclamantul este actualul proprietar al imobilului

în speță, în care și locuiește și dreptul de a fi reziliat contractul de

furnizare energie electrică de foștii proprietari nu este imputabil

reclamantului.

În contra deciziei a declarat recurs

pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA, sucursala Alexandria, solicitând modificarea

acesteia și pe fond respingerea acțiunii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în a cărei dezvoltare arată că:

- înscrisul sub semnătură privată nu

îndeplinește condițiile unui act de proprietate, iar conform H.G. 1007 din 7

iulie 2004 pentru încheierea contractului de furnizare energie electrică este

necesar actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ.

- conform art. 43 H.G. 1007/2004

pentru același loc de consum nu se pot încheia două contracte de furnizare de

energie electrică.

- Judecătoria Videle nu a admis

cererea reclamantei de livrare energie electrică.

Recursul nu este fondat.

În raport de prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., decizia atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul a invocat încălcarea

dispozițiilor art. 43 și art. 55 din H.G. 1007 din 27 aprilie 2004 relativ la

neîndeplinirea condițiilor de către reclamant pentru încheierea contractului de

furnizare energiei electrică.

Ori se constată că, reclamantul

întrunește condițiile art. 82 din H.G. 1007/2004, pentru încheierea

contractului de furnizare energiei electrică. Chiar dacă actul de proprietate

este litigios, el valorează document care atestă dreptul locativ asupra

spațiului care face obiectul locului de consum iar înstrăinarea locuinței

constituie în sensul art. 43 alin. (3) din H.G. 1007/2004 o cauză de încetare a

contractului de furnizare energie electrică deținut de cel care înstrăinează.

În ce privește sentința nr. 790 din

23 august 2004 este de observat că prin aceasta s-a soluționat o cerere de

ordonanță președințială conform cu art. 581 C. proc. civ., care nu se

constituie în autoritate de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat menținând ca legală decizia atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC F.D.F.E.E.O. SA Alexandria, împotriva deciziei nr. 196 din 15 martie 2005 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.