ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4295/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 834 din 15 noiembrie 2004, a admis cererea formulată de reclamantul D.L.O. și a obligat-o pe pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA să încheie cu reclamantul contract de furnizare a energiei electrice pentru imobilul din orașul Videle, str. Șoseaua Pitești. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este actualul proprietar al imobilului prin contract de vânzare cumpărare și faptul că vânzătorii nu au reziliat contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâta nu poate fi imputat reclamantului, actele normative incidente fiind și ele respectate.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 196 din 15 martie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat de SC F.D.F.E.E.O. SA. Critica apelantei cu privire la faptul că adevăratul proprietar al imobilului este C.T., iar acesta a solicitat la 23 iulie 2004, deconectarea furnizării energiei electrice a fost înlăturat de instanța de apel cu motivarea că reclamantul este actualul proprietar al imobilului în speță, în care și locuiește și dreptul de a fi reziliat contractul de furnizare energie electrică de foștii proprietari nu este imputabil reclamantului. În contra deciziei a declarat recurs pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA, sucursala Alexandria, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în a cărei dezvoltare arată că: - înscrisul sub semnătură privată nu îndeplinește condițiile unui act de proprietate, iar conform H.G. 1007 din 7 iulie 2004 pentru încheierea contractului de furnizare energie electrică este necesar actul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul locativ. - conform art. 43 H.G. 1007/2004 pentru același loc de consum nu se pot încheia două contracte de furnizare de energie electrică. - Judecătoria Videle nu a admis cererea reclamantei de livrare energie electrică. Recursul nu este fondat. În raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 43 și art. 55 din H.G. 1007 din 27 aprilie 2004 relativ la neîndeplinirea condițiilor de către reclamant pentru încheierea contractului de furnizare energiei electrică. Ori se constată că, reclamantul întrunește condițiile art. 82 din H.G. 1007/2004, pentru încheierea contractului de furnizare energiei electrică. Chiar dacă actul de proprietate este litigios, el valorează document care atestă dreptul locativ asupra spațiului care face obiectul locului de consum iar înstrăinarea locuinței constituie în sensul art. 43 alin. (3) din H.G. 1007/2004 o cauză de încetare a contractului de furnizare energie electrică deținut de cel care înstrăinează.

În ce privește sentința nr. 790 din 23 august 2004 este de observat că prin aceasta s-a soluționat o cerere de ordonanță președințială conform cu art. 581 C. proc. civ., care nu se constituie în autoritate de lucru judecat. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat menținând ca legală decizia atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.O. SA Alexandria, împotriva deciziei nr. 196 din 15 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.