ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8786/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 octombrie 2004, reclamantul K.F. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E. E.T. N. SA, sucursala de distribuție și furnizare a energiei electrice Cluj, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 18, situat în Cluj Napoca. În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 7 din Legea nr. 85/1992 și art. 274 C. proc. civ., reclamantul a susținut că: - apartamentul în discuție a fost construit anterior adoptării Legii nr. 85/1992 și constituie locuință de serviciu; - deține acel apartament în baza contractului de închiriere nr. 7733 din 1 noiembrie 1999, încheiat cu pârâta, accesoriu al contractului de muncă; - deși îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru cumpărarea locuinței menționate, pârâta a răspuns negativ solicitărilor sale repetate în acest sens.

Pe parcursul procesului, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar reclamantul și-a extins acțiunea împotriva pârâtei SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA, proprietara imobilului în discuție. Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 15625 din 13 decembrie 2004, a respins acțiunea, reținând că pârâta a cumpărat în anul 1996, cu fonduri proprii, locuința închiriată ulterior reclamantului, astfel că, potrivit art. 7 alin. ultim din Legea nr. 85/1992, nu poate fi obligată să o vândă. Reclamantul a declarat apel, iar Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin încheierea nr. 1064 din 14 aprilie 2005, a calificat această cale de atac drept recurs și, în consecință, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, față de valoarea locuinței a cărei vânzare este solicitată de reclamant, în speță sunt operante prevederile art. 282 1 și art. 299 alin. (3) C. proc.

civ. Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, întrucât nu a solicitat ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare, obiectul cererii deduse judecății constă într-o obligație de a face, neevaluabilă în bani, care nu intră sub incidența art. 282 1 C. proc. civ. În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru continuarea judecării apelului. Criticile sunt fondate deoarece, într-adevăr, cererea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, deci o obligație de a face, supusă altui regim juridic decât obligațiile evaluabile în bani.

Dar, urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, soluționarea apelului declarat de pârâtă revine în prezent Tribunalului Cluj. Față de cele expuse, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul modificării încheierii atacate și calificării drept apel a căii de atac exercitate de reclamant împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul K.F. împotriva încheierii din 14 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Modifică încheierea recurată, în sensul că declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj vizează calea de atac a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.