ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9415/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 18 octombrie 2004, reclamantul M.C.

a chemat în judecată pe pârâta S.Î.S.E.T.N. SA, solicitând obligarea acesteia

la încheierea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul

nr. 15, situat în Cluj Napoca.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

art. 7 din Legea nr. 85/1992 și art. 274 C. proc. civ., reclamantul a susținut

că:

- apartamentul în discuție a fost

construit anterior adoptării Legii nr. 85/1992 și constituie locuință de

serviciu;

- deține acel apartament în baza

unor contracte succesive de închiriere, ultimul având nr. 110 din 10 august

2004 încheiate cu pârâta ca accesoriu al contractului de muncă.

- deși îndeplinește condițiile

prevăzute de Legea nr. 85/1992 pentru cumpărarea locuinței menționate, pârâta a

răspuns negativ solicitărilor sale repetate în acest sens.

Judecătoria Cluj Napoca, prin

sentința civilă nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a admis acțiunea și a obligat-o pe

pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinței

solicitate și să-i plătească 25.771.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că, potrivit Legii nr. 85/1992,

reclamantul este îndreptățit să cumpere apartamentul închiriat de pârâtă, care

trebuie să-i vândă acest bun.

Pârâta a declarat apel, iar Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 984 din 6 aprilie 2005, a calificat

această cale de atac drept recurs și, în consecință, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, față de valoarea locuinței a

cărei vânzare este solicitată de reclamant, în speță sunt operante prevederile

art. 282

1

și art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

Reclamantul a declarat recurs,

întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, întrucât nu a

solicitat ca hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare, obiectul

cererii deduse judecății constă într-o obligație de a face, neevaluabilă în

bani, care nu intră sub incidența art. 282

1

C. proc. civ.

În concluzie, reclamantul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea

dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru continuarea judecării apelului.

Criticile sunt fondate deoarece,

într-adevăr, cererea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei la

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, deci o obligație de a face,

supusă altui regim juridic decât obligațiile evaluabile în bani.

Dar, urmare a modificărilor aduse

Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, soluționarea apelului

declarat de pârâtă revine în prezent Tribunalului Cluj.

Față de cele expuse, conform art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, în sensul

modificării încheierii atacate și calificării drept apel a căii de atac

exercitate de pârâtă împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

M.C. împotriva deciziei nr. 984/R din 6 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

Modifică decizia, în sensul că

declinarea de competență se referă la apelul declarat de pârâta SC E. SA, S.Î.S.E.E.T.N.,

împotriva sentinței civile nr. 848 din 20 ianuarie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2005.