ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7175/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 46 din 27

ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamantul S.G.M. împotriva pârâtei A.P.A.P.S. și a obligat

pârâta să respecte dispozițiile art. 24 alin. (1) și art. 27 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 10/2001, respectiv să emită decizie/dispoziție motivată cu

privire la notificarea adresată de reclamant.

Instanța de fond a reținut că:

bunurile revendicate de reclamant se află în patrimoniul SC S. SA Alexandria

care a preluat toate morile din județul Teleorman; acționar la societatea

comercială era fostul F.P.S. (actualmente pârâta A.P.A.P.S.), care însă a vândut

toate acțiunile societății menționate; în aceste condiții devin incidente

prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, iar reclamantul a

procedat legal notificând pârâta care avea obligația de a emite decizie/dispoziție

motivată; în aceste condiții pârâta are calitate procesuală pasivă.

Apelul declarat de pârâtă a fost

respins prin decizia civilă nr. 478 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Instanța a confirmat în drept și în

fapt soluția instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta A.P.A.P.S. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că pârâta nu

are calitate procesuală pasivă, față de obiectul notificării; nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

deoarece nu are competența de restituire în natură; nu este proprietara

bunurilor precizate în notificare; nu au fost administrate dovezi privind

preluarea bunurilor.

Recursul se privește ca nefondat.

Reclamantul, în temeiul Legii nr. 10/2001

a adresat o notificare pârâtei prin care a solicitat restituirea fie în natură,

fie prin echivalent a unor bunuri imobile naționalizate în baza Legii nr. 119/1948,

enumerând acele imobile precum și utilajele componente.

La această notificare pârâta nu a

răspuns în nici un fel, deși avea obligația să o facă, în temeiul art. 24 alin.

(1) și art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Această obligație decurge din aceea

că pârâta este instituția publică implicată în procesul de privatizare,

nominalizată la alin. (2) al art. 27 din legea citată. Această situație de

drept și de fapt fiind corect reținută de instanță.

Problemele privind modalitatea de

soluționare a notificării de către pârâtă sub toate aspectele invocate în

cererea de recurs, exced cadrului acestui litigiu care se rezumă la

împrejurarea dacă aceasta trebuia sau nu să răspundă reclamantului prin

decizie/dispoziție motivată.

Or, după cum s-a arătat, această

obligație de a răspunde există în baza textelor de lege citate.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 478 din 6 noiembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.