ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1192/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1089 din 23 august 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, printre alții pe inculpatul V.V., în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus executarea pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta a restului de 420 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2316 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 246 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel București, urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani și 420 de zile închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt. La 24 martie 2004, orele 20,00, în timp ce se aflau pe Șos. Ștefan cel Mare, prin amenințare cu cuțitul, inculpații au deposedat de telefoanele mobile părțile vătămate S.R. și S.S. Astfel, la 24 martie 2004, inculpații B.A.C.B. și V.V. se aflau împreună cu martorul S.I.V. pe Șos. Ștefan cel Mare când au observat părțile vătămate S.R. și S.S. Inculpații s-au apropiat de aceștia iar B.A.C.B. i-a acostat cerându-le o țigară. Apoi inculpatul B.A.C.B. a scos un cuțit cu care a amenințat-o pe partea vătămată S.S., cerându-i telefonul mobil. Același lucru l-a făcut inculpatul V.V.

cu S.R. În aceste condiții, părțile vătămate au dat telefoanele mobile inculpaților. Inculpatul B.A.C.B. a vândut telefonul marca Samsung contra sumei de 1.000.000 lei. Inculpatul V.V. a vândut telefonul marca Nokia 5110, contra sumei de 400.000 lei. Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel inculpații. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 948/ A din 5 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.A.C.B. și V.V. A obligat inculpații la câte 150 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul V.V. care a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei. Recursul declarat este nefondat. Potrivit lucrărilor din dosar se constată că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute în art. 52 și 72 C. pen. Astfel inculpatului V.V., recidivist postcondamnatoriu, cu o atitudine parțial sinceră în cursul urmăririi penale, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare, pedeapsă ce a fost menținută de instanța de apel.

Se constată că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este deja o pedeapsă orientată către minimul special astfel încât nu se impune reducerea acesteia. De asemenea, se constată că pedeapsa aplicată reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea lui socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. În consecință, critica invocată nu constituie cazul de casare înscris la art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din oficiu nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 948/ A din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2006.