ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1192/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1089 din 23

august 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, printre

alții pe inculpatul V.V., în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani

închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002

a dispus executarea pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta a restului de 420

de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2316

din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 246 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel București,

urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani și 420 de zile închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

La 24 martie 2004, orele 20,00, în

timp ce se aflau pe Șos. Ștefan cel Mare, prin amenințare cu cuțitul,

inculpații au deposedat de telefoanele mobile părțile vătămate S.R. și S.S.

Astfel, la 24 martie 2004,

inculpații B.A.C.B. și V.V. se aflau împreună cu martorul S.I.V. pe Șos. Ștefan

cel Mare când au observat părțile vătămate S.R. și S.S. Inculpații s-au

apropiat de aceștia iar B.A.C.B. i-a acostat cerându-le o țigară. Apoi

inculpatul B.A.C.B. a scos un cuțit cu care a amenințat-o pe partea vătămată S.S.,

cerându-i telefonul mobil. Același lucru l-a făcut inculpatul V.V. cu S.R. În

aceste condiții, părțile vătămate au dat telefoanele mobile inculpaților.

Inculpatul B.A.C.B. a vândut telefonul marca Samsung contra sumei de 1.000.000

lei. Inculpatul V.V. a vândut telefonul marca Nokia 5110, contra sumei de

400.000 lei.

Împotriva sentinței, în termen legal

au declarat apel inculpații.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 948/

A din 5 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații B.A.C.B. și V.V.

A obligat inculpații la câte 150

RON, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs inculpatul V.V. care a criticat hotărârile sub aspectul

individualizării pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit lucrărilor din dosar se

constată că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute

în art. 52 și 72 C. pen.

Astfel inculpatului V.V., recidivist

postcondamnatoriu, cu o atitudine parțial sinceră în cursul urmăririi penale,

în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., i-a fost aplicată o pedeapsă de 7

ani închisoare, pedeapsă ce a fost menținută de instanța de apel. Se constată

că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este deja o

pedeapsă orientată către minimul special astfel încât nu se impune reducerea

acesteia. De asemenea, se constată că pedeapsa aplicată reflectă gravitatea

faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea lui socială, fiind de natură

să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C.

pen.

În consecință, critica invocată nu

constituie cazul de casare înscris la art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și ca atare recursul declarat se va respinge în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu nu s-au constatat cazuri

de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 948/ A din 5

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.