ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul contestației, întemeiate pe art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001, îl constituie: - „anularea deciziei nr. 79 din 10 octombrie 2001 emisă de R. SA prin care s-a respins cererea reclamanților de restituire prin echivalent a bunurilor ce au aparținut autorului lor”, indicate în notificarea din 20 septembrie 2001 și - „acordarea despăgubirilor solicitate prin această notificare, reprezentând echivalentul a 17.164 dolari SUA, la cursul oficial calculat de BNR”.

Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 31 din 25 februarie 2002, a respins acțiunea, fiind îndreptată contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, cât timp unele bunuri sunt în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate și au fost preluate cu titlu valabil, iar celelalte nu s-au preluat de aceasta, la privatizare, căci fuseseră dezafectate anterior. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 27 din 8 octombrie 2002, a respins apelul reclamanților, substituind considerentele primei instanțe, cu altele: - reclamanții nu au contestat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, că unele din celelalte bunuri sunt în patrimoniul societății privatizate, chiar dacă au suferit transformări.

- notificarea, în această situație, conform art. 27 alin. (2) în Legea nr. 10/2001, se atașează instituției publice de privatizare, adică la A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.). Contra deciziei reclamanții au declarat recurs, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susținând, în esență, că: - au contestat preluarea abuzivă și fără titlu valabil, căci autorul lor a avut domiciliu forțat la București, conform procesului verbal din 15 aprilie 1949; - ambele instanțe nu au reținut că prin acțiune a fost chemată în judecată și Agenția Domeniilor Statului; - au redobândit în natură unele bunuri imobile conform deciziei civile nr. 4654/2000 a Curții Supreme de Justiție, iar - în prezent, „nu se poate stabili cu exactitate cine este proprietarul bunurilor expropriate de la G.I.

și cine este obligat să dea curs despăgubirilor” (fila 3 recurs). 2. Recursul este fondat. Acțiunea s-a înregistrat la 7 ianuarie 2002 la Tribunalul Vrancea, având 8 (opt) anexe cu înscrisuri relevante asupra dreptului invocat de reclamanți: - notificarea amplă din 25 septembrie 2001, cu indicarea fiecărui bun și a valorii sale actualizate; - decizia nr. 79 din 10 octombrie 2001 a pârâtei R. prin care s-a respins cererea de despăgubire invocându-se art. 27 și art. 40 din Legea nr. 10/2001 și declinându-și competența la Agenția Domeniilor Statului, - comunicarea nr. 56356 din 30 noiembrie 2001 a Ministerului Agriculturii, Direcția juridică, adresată reclamantului G.D., prin care i se arată că „notificarea nr. 3117/2001, a fost transmisă Agenției Domeniilor Statului, care a devenit (conform Legii nr. 268/2001) titularul pachetului majoritar de acțiuni deținut de Statul Român la SC R. Odobești.

Prin acțiune reclamanții au chemat în judecată și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor „în calitate de fost deținător al pachetului majoritar de acțiuni la SC R., înainte de privatizarea acesteia. Judecata, în primă instanță și în apel s-a făcut și în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului. Cum rezultă din comunicarea Ministerului Agriculturii (fila 7 fond) notificarea a fost transmisă la Agenția Domeniilor Statului, care deținea pachetul majoritar de acțiuni la acea dată. Așadar, reclamanții au procedat conform art. 21 și urm. din lege notificând atât unitatea deținătoare, cât și pe cea care era titulara pachetului majoritar de acțiuni. După privatizare, în cursul procedurii prealabile și al judecății, Agenția Domeniilor Statului era datoare să transmită notificarea la A.P.A.P.S., iar instanța, în baza rolului activ, conform art. 130 alin. (2) C. proc.

civ., ținând seama și de natura specifică a procedurii din Legea nr. 10/2001, care are un evident caracter reparator, era datoare să pună în discuția părților chemarea în proces a instituției publice de privatizare. Or, respingând acțiunea pe cale de excepție numai față de pârâta SC R. Odobești și ca nefondată față de Agenția Domeniilor Statului, fără a cerceta raportul litigios în raport cu instituția publică de privatizare, ambele instanțe au închis reclamanților accesul la dreptul lor recunoscut de lege, încălcând și dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituție și prin art. 6 alin. (1) CEDO. În consecință, decizia va fi casată și conform art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. cauza se va trimite aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului cu respectarea dispozițiilor din această decizie și a normei din art. 21 alin. (3) din Constituția României privind dreptul la un proces într-un timp rezonabil (ținând seama că notificarea s-a trimis în septembrie 1991, iar acțiunea s-a înregistrat la 7 ianuarie 2002, litigiul aflându-se în al cincilea an de existență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatorii G.D.N. și G.M. împotriva deciziei civile nr. 21/A din 8 mai 2002 a Curții de Apel Galați, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.