ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3308/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230

din 27 aprilie 2004, Tribunalul Brașov, pornind de la cele două activități

integrate în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, de la incidența

prevederilor art. 109

1

C. pen., a condamnat inculpata minoră N.R.N.,

pentru comiterea în formă continuată a infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani

închisoare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen.

și art. 99 C. pen.

În baza art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 lit. b) C.

pen., a condamnat inculpatul S.C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A constatat că părțile

vătămate nu s-au prevalat de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 15 C.

proc. pen.

A făcut aplicațiunea

prevederilor art. 191 C. proc. pen., obligând inculpații la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

La pronunțarea acestei

soluții s-a avut în vedere că în intervalul 1 - 3 septembrie 2003, inculpata

minoră, fiind încurajată și sfătuită de concubinul ei, inculpatul S.C.G., în

baza aceleiași rezoluții infracționale a smuls și sustras prin violență

bijuteriile a trei părți vătămate și a încercat să smulgă lanțul de la gâtul

altei părți vătămate, fără a reuși să finalizeze acest lucru.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.

72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptelor săvârșite, la

maniera de operare, la locul faptei, la aspectul că minora are perspective

scăzute de reintegrare în societate, la rezultatul produs, la faptul că

inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală, ei regretând sincer

comiterea faptelor.

Apreciindu-se că luarea unei

măsuri educative nu ar fi în măsură să conducă la stoparea unei eventuale

perseverențe infracționale, la influențarea pozitivă a conștiinței,

caracterului și deprinderilor minorei, s-a aplicat acesteia pentru autorat

pedeapsa de 2 ani închisoare, în timp ce inculpatului S.C.G., ce nu a exercitat

personal acte de violență asupra părților vătămate i s-a stabilit o pedeapsă de

3 ani închisoare, ambilor reținându-se incidența circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei soluții au

promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov ce o critică sub

aspectul cuantumului redus al pedepselor aplicate, cât și inculpații sub

aspectul redozării pedepselor, a schimbării încadrării juridice din

infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de tăinuire.

Examinând cauza, Curtea

constată că încadrarea juridică dată faptelor comise este legală, instanța de

fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, reținând

corect contribuția diferită a participanților la săvârșirea faptei, tipul de

intenție cu care aceștia au acționat, stabilind în mod corect calitățile celor

doi inculpați, respectiv de autor în privința minorei și de complice privitor

la inculpatul major.

Referitor la apelul

parchetului, Curtea constată că în procesul individualizării tratamentului

penal nu s-au avut în vedere și alte aspecte, cum ar fi pluralitatea de acțiuni

executate în baza aceleiași decizii infracționale, faptul încurajării unui

minor la săvârșirea de infracțiuni, ceea ce dovedește periculozitatea

inculpatului major, limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunilor

comise, faptul că minora a manifestat atât în timpul școlii cât și în perioada

în care s-a aflat la Centrul de plasament nesupunere față de autorități,

tulburări de comportament.

Față de cele mai sus

arătate, de reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.

pen., de pericolul social sporit generat de numărul actelor materiale, de

succesiunea imediată a acestora, Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.

316/2004, făcând aplicarea prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

admite apelul parchetului și desființează sentința sub aspectul

individualizării judiciare a pedepselor aplicate, majorând cuantumul acestora

la 2 ani și 6 luni, respectiv 4 ani închisoare.

Se apreciază că numai aceste

pedepse ar fi în măsură a-i determina pe inculpați să respecte din convingere

exigențele vieții în societate, corelându-se atât cu gradul de pericol social

al faptelor cât și cu periculozitatea inculpaților, cu gradul lor de moralitate

și șansa de reeducare pe care ei o prezintă.

Ca o consecință a celor de

mai sus respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, critica vizând

individualizarea pedepselor, apreciindu-se că acestea sunt prea blânde în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

La individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute în art. 72

C. pen., dându-se eficiență în egală măsură atât pericolului social ridicat al

faptelor comise, împrejurarea săvârșirii acestora, dar și datelor ce

caracterizează persoana inculpaților, astfel încât pedepsele aplicate sunt de

natură a realiza eficient dispozițiile art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva

deciziei penale nr. 316 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția

penală, privind pe inculpații N.R.N. și S.C.G.

Onorariile cuvenite

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2005.