ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4996/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 612 din 23

februarie 2004, Primarul Municipiului Galați a respins cererea de restituire în

natură sau de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru terenul

situat în Galați, formulată de Ș.S.M., în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate

asupra imobilului.

La 21 mai 2004, persoana

îndreptățită a contestat această dispoziție solicitând instanței, în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați, obligarea pârâtei fie de a-i

restitui în natură imobilul, fie de a-i acorda măsuri reparatorii în

echivalent.

În motivarea contestației, se

susține că imobilul a aparținut autorului contestatorului, Ș.H.Ș., și a fost

preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 988 din 13 decembrie 2004,

a respins contestația cu motivarea că reclamantul nu a depus, în termenul

prevăzut de lege, suficiente acte din care să rezulte dreptul său de

proprietate asupra imobilului în legătură cu care a formulat notificarea.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 524/A din 21 aprilie 2005

a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că reclamantul nu a depus nici

un act juridic translativ de proprietate, sau care să ateste că autorul său

deținea proprietatea, la data preluării abuzive, nici anexat notificării

transmise unității deținătoare și nici în instanță.

Împotriva hotărârii dată în apel, a

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul Ș.S.M.,

care susține în esență că prin probele administrate a reușit să facă dovada calității

sale de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Recursul se privește ca fondat

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.

247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate și în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la

notificare, o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 24 de luni de la

intrarea în vigoare a legii, ulterior termenul fiind prelungit până la data de

14 martie 2003.

În redactarea actuală, art. 23 din

același act normativ, dispune că înscrisurile necesare evaluării pretențiilor

de restituire decurgând din lege, pot fi depuse până la data soluționării

notificării.

Textul nu conține prevederi speciale

în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite,

regulile de drept comun întâlnite în materia acțiunii în revendicare

imobiliară, fiind cele aplicabile.

Din economia textului, rezultă că

dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanei îndreptățite se

dovedesc doar cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare făcând trimitere la

orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau

administrativ cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează

o prezumție relativă în favoarea persoanei ce îl invocă.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(1) din lege, în redactarea ulterioară republicării, în absența unor probe

contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se

prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus sau s-a pus în executare, măsura preluării abuzive.

Alin. (2) al textului dispune că

persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a

dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este

presupusă că deținea imobilul sub nume de proprietar.

Ca atare, anexa actului normativ de

preluare în care este individualizată persoana îndreptățită sau autorul

acesteia, se întregește cu înscrisurile originare sau, după caz, în lipsa

acestora, le prezumă

iuris tantum

.

În speță, prin probele administrate,

reclamantul a făcut dovada atât a calității sale de unic moștenitor al

defunctului Ș.Ș. (a se vedea certificatul de moștenitor nr. 63 emis la 12

martie 1996 de Biroul notarului public A.Ș., f. 25 dos. nr. 518/C/2004 al

Tribunalului Galați), cât și a împrejurării că imobilul solicitat a fost

proprietatea autorului său, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr.

92/1950.

Astfel, din actele depuse

(certificatul nr. 916 din 2 iulie 1996, emis de Direcția Județeană Galați a

Arhivelor Naționale, anexa la Decretul nr. 92/1950, poziția 422 și adresa nr.

13533 din 15 decembrie 1992 a R.A.C.R.A.L. Galați, f. 25, 38 și 47 dosar fond)

rezultă că autorul reclamantului, fost senator și primar al orașului Galați,

condamnat politic și dislocat în comuna Răchitoasa, Regiunea Bârlad, la 1

martie 1952, a fost proprietarul mai multor imobile, inclusiv al celui din

Galați, compus din construcție și teren, în suprafață de 1200 mp.

Ulterior, construcția a fost

demolată, iar terenul a fost preluat în domeniul privat al Municipiului Galați,

fiind oferit spre „închiriere” reclamantului iar apoi supus licitației publice

în vederea concesionării.

În contextul administrării acestor

probe, în mod greșit au reținut instanțele că cel în cauză nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită sau că ar fi „decăzut” din dreptul de a mai

solicita măsurile reparatorii, prevăzute prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul se va admite, cu

consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei

spre rejudecare instanței de fond care, urmează a dispune și efectuarea unei

expertize tehnice imobiliare prin care să fie individualizată suprafața în

litigiu în raport de actele depuse în cauză și clarificată împrejurarea dacă

terenul este sau nu cuprins într-un detaliu de sistematizare, situație în care

se va aprecia asupra posibilității restituirii acestuia în natură sau acordării

măsurilor reparatorii în echivalent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul Ș.S.M. împotriva deciziei civile nr. 524/A din 21 aprilie 2005 a

Curții de Apel Galați.

Casează decizia și sentința civilă

nr. 988 din 13 decembrie 2004 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 mai

2006.