ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1248/2003
pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă contestația formulată de
petentul M.M.B. împotriva pârâtei SC S. SA Craiova prin lichidator SC C.L. SRL
pentru anularea deciziei nr. 227/2003 emisă în baza Legii nr. 10/2003.
Sentința a fost menținută prin
decizia civilă nr. 1595/2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ca urmare a
respingerii apelului reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie,
Curtea de Apel a reținut legalitatea sentinței determinat de faptul că, decizia
de respingere a notificării este corectă. Astfel, pentru imobilul revendicat,
construcții și teren înscrise în C.F. Ghilad județul Timiș, contestatorul a
formulat cerere de restituire potrivit Legii nr. 18/1991 în baza căreia i s-a
reconstituit dreptul de proprietate iar Prefectura Timiș i-a validat cererea.
În aceste împrejurări Curtea de Apel
a constatat corecta aplicare de către tribunal, a prevederilor art. 8 din Legea
10/2001 potrivit cărora, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al
căror regim juridic este reglementat de legea fondului funciar.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul M.M.B., recurs prin care i-a adus următoarele critici:
În mod greșit s-a apreciat că
dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile cazului dedus judecății,
greșeală determinată de faptul ignorării prevederilor pct. 8, din Normele
Metodologice de aplicare a acestei legi.
Potrivit acestor dispoziții, în
cazul imobilelor nerestituite efectiv, a acelora în privința cărora nu s-a
procedat la punerea în posesie, restituirea se va face în temeiul Legii nr.
10/2001 care are în acest caz caracter prioritar față de alte acte normative.
Pe de altă parte, în opinia
aceluiași recurent, prevederile Legii 10/2001 sunt aplicabile și ca urmare a
faptului că această lege are caracter de complinire în raport cu Legea 18/1991
precum și cu alte legi cu caracter reparatoriu în domeniul imobiliar, fapt ce
rezultă din interpretarea prevederilor pct. 8.2 din Norme.
Examinând recursul reclamantului
prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:
Imobilul revendicat de reclamant
constând în teren extravilan fără construcții, așa după cum rezultă din
extrasul de C.F. (f.11), a făcut obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991 prin
reconstituirea dreptului de proprietate a tuturor celor trei moștenitori
fostului proprietar de carte funciară (f.19).
Totodată, Comisia Județeană pentru
stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura
Timiș, a emis hotărârea nr. 24/5 din 29 martie 2001 prin care reconstituie
recurentului dreptul pretins. În aceste împrejurări, hotărârea emisă,
coroborată cu sentința prin care s-a dispus scoaterea terenului de la masa
credală a societății deținătoare intimate, fac posibilă valorificarea dreptului
recurentului prin punerea în executare a titlului obținut, fără a mai fi nevoie
de pronunțarea unei noi hotărâri pentru confirmarea aceluiași drept.
Pe cale de consecință, urmează a se
constata legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate determinat de faptul
corectei rețineri a aplicabilității prevederilor art. 8 din Legea 10/2001,
prevederi care interzic acordarea măsurilor reparatorii instituite prin această
lege pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea
18/1991.
Faptul că nu a avut loc punerea în
posesie în baza hotărârii emise de Comisia Județeană de reconstituire a
dreptului de proprietate, dă dreptul beneficiarului acestei hotărâri de a cere
punerea ei în executare și nu dreptul de a promova o nouă acțiune.
Fiind vorba de un drept care a fost
deja dobândit și totodată, fiind vorba de nevoia respectării unui text de lege
expres precizat prin conținutul art. 8 al Legii nr. 10/2001 urmează a se
constata corecta reținere a aplicării dispozițiilor legale atât prin decizia
cât și prin sentința criticată în recurs.
Pentru aceste considerente, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamantul M.M.B. împotriva deciziei civile nr. 1595 din 28 iunie 2004 a
Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 17 februarie 2006.