ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3297/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 327/ CA din 17

iunie 2004, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții C.A. și C.I. împotriva pârâtei

SC B.U. SA Ocna Mureș

și a obligat-o pe pârâtă să achite

reclamanților suma de 25.182 dolari S.U.A. convertibili în

moneda națională a Statului Român la data efectuării plății, cu titlu de

drepturi bănești, 20.000 dolari S.U.A. convertibili în moneda națională a

Statului Român la data efectuării plății cu titlu de daune morale, dobândă

legală aferentă sumelor anterior menționate de la data rămânerii definitive a

hotărârii și până la efectuarea plății și 10.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că pârâta a încălcat dispozițiile art. 39 alin. (2) din

Legea nr. 64/1991, prejudiciindu-i pe reclamanți de posibilitatea de a deveni

titularii brevetelor și nu a contestat valorile solicitate de reclamanți și

modul de calcul al acestora.

Prin decizia civilă nr. 274/ A din 5

noiembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

tribunalului, a constatat nulă sentința atacată și a trimis cauza spre judecare

instanței competente, Tribunalul Alba, secția civilă.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că, în speță, este aplicabilă sancțiunea nulității

absolute prevăzute de dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ. și,

totodată, că, în fond, cauza a fost soluționată, de secția comercială și de contencios

administrativ, cu încălcarea normelor ce reglementează competența materială,

întrucât obiectul pricinii nu are natură comercială, iar împrejurarea că

litigiul a luat naștere între două persoane fizice și o societate comercială nu

determină comercialitatea în absența faptelor de comerț obiective sau

subiective.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamantul C.I. și pârâta

SC B.U. SA Ocna Mureș.

În recursul său, reclamantul critică

hotărârea pronunțată de instanța de apel, ca fiind nelegală, în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și solicită admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și retrimiterea cauzei la Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, spre rejudecarea pe fond a apelului promovat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

În raport de dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține astfel că au fost încălcate mai multe

texte legale, și anume, cele prevăzute de art. 156, art. 291 alin. (2), art.

129 alin. (2) teza II C. proc. civ., referitor la obligația judecătorilor de a

respecta principiul contradictorialității și, nu în ultimul rând, nu s-a ținut

cont de faptul că reclamanta C.A. a decedat la data de 5 iulie 2004 și

hotărârea a fost dată în contradictoriu cu o persoană ce nu mai avea capacitate

civilă la data pronunțării.

În temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susține, pe de-o parte, că nesemnarea numitei cu prilejul

pronunțării nu poate constitui un motiv pentru anularea sentinței tribunalului,

atât timp cât această neregularitate procedurală a fost remediată ulterior,

iar, pe de altă parte, că greșit s-a considerat că soluționarea proceselor și

cererilor în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială cum

este și cazul în speță, de către o secție sau alta a tribunalului, reprezintă o

încălcare a competenței materiale.

Pârâta, în recurs, critică, de

asemenea, hotărârea pronunțată de instanța de apel, invocând dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., și solicită admiterea recursului și modificarea

deciziei în ce privește secția competentă să soluționeze litigiul dintre părți,

aceasta fiind secția comercială.

În acest sens, arată că este greșită

stabilirea competenței secțiilor civile în ce privește soluționarea cauzelor

având ca obiect pretenții formulate în temeiul unor brevete de invenție, iar,

în speță, pretențiile reclamantului privesc sume care provin din fapte de

comerț ale societății și având în vedere și dispozițiile art. 3 și art. 56 C.

com., susține că este evidentă natura comercială a litigiului dintre părți.

Asupra recursurilor de față,

examinând actele dosarului, în exercitarea dreptului de control judiciar, se

constată următoarele:

Critica formulată de ambii recurenți

privind greșita trimitere a cauzei spre competentă soluționare Tribunalului

Alba, secția civilă, considerând că secția comercială și de contencios

administrativ, a aceluiași tribunal nu a fost competentă material să judece

litigiul dedus judecății este întemeiată.

Astfel, în conformitate cu

prevederile art. 2 lit. d) C. proc. civ., tribunalul este competent să judece

în primă instanță procesele și cererile în materie de creație intelectuală și

de proprietate industrială și, ca atare, soluționarea unor astfel de cereri de

către o secție sau alta nu poate fi considerată drept o încălcare a competenței

materiale.

Trebuie precizat că atât timp cât

legiuitorul nu a adoptat nici o normă care să prevadă vreo modalitate de

stabilire a competenței pe secții a tribunalelor și curților de apel,

soluționarea cauzelor de către secția civilă sau comercială reprezintă o

problemă de administrare a activității jurisdicționale și doar instanța supremă

are prevăzută o astfel de competență pe secții, competență care însă nu poate

fi aplicabilă nicidecum și celorlalte instanțe.

Drept urmare, se reține că în mod

greșit instanța de apel constatând nulitatea sentinței pronunțate de tribunal,

secția comercială și de contencios administrativ, motivat de necompetența

materială a acestei secții, a trimis cauza secției civile a aceleiași instanțe

spre soluționare.

În consecință, pentru considerentele

mai sus arătate, se impune admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei curții

de apel și trimiterea cauzei aceleiași curți pentru soluționarea pe fond a

apelului, ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate

de părți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamantul C.I. și pârâta

SC B.U. SA Ocna Mureș.

Casează

decizia nr. 274/ A din 05 noiembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea pe fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 1 iunie 2005.