ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7383/2006

Asupra

recursului de față

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 martie 2004, reclamanții

C.A. și C.I. au chemat în judecată pe pârâta SC B.U. SA Ocna Mureș solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata

sumei de 146.250 dolari SUA, în lei la cursul din data plății, reprezentând

drepturi bănești datorate ca urmare a realizării invenției „procedeu și

instalație de obținere a hidroxidului de calciu”, obligarea pârâtei la plata de

daune morale în valoare de 10.000 dolari SUA, în lei la cursul din data plății,

cu dobânda legală de la data introducerii acțiunii și cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 379 din 1

iulie 2004, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarele:

Reclamanții, în calitate de coautori

ai invenției brevetate sub nr. 116010/1994, au înțeles să cesioneze în favoarea

pârâtei, ai cărei salariați erau, drepturile asupra brevetului de invenție,

urmând ca ulterior să fie purtate negocieri cu privire la drepturile de autor.

Aceste negocieri nu au mai avut loc,

iar din probele administrate în cauză rezultă că invenția nu a fost aplicată,

nu s-a realizat nici o eficiență economică și, prin urmare, nu se datorează

nici o sumă de bani reclamanților.

Prin decizia civilă nr. 9 din 21

ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul declarat de reclamantul C.I., a anulat sentința

și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Alba, secția civilă.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut

că secția comercială și de contencios administrativ a soluționat cauza cu

încălcarea normelor care reglementează competența de atribuțiune.

Drepturile bănești solicitate de reclamanți, în calitate de

persoane fizice și de autori ai brevetului de invenție, în temeiul Legii nr.

64/1991 nu privesc fondul de comerț al societății pârâte și nu au o cauză

comercială, nefiind aplicabile dispozițiile art. 4 C. com.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta solicitând modificarea deciziei în sensul stabilirii competenței

în favoarea secției comerciale a Tribunalului Alba.

În motivarea recursului, recurenta

arată că, în realitate, pretențiile reclamantului privesc fondul de comerț al

societății pârâte, astfel încât litigiul este comercial.

Art. 4 C. com. socotește ca fiind

comerciale, în afara actelor juridice sau operațiunilor prevăzute de art. 3, și

celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant.

Intimatul C.I. a solicitat, prin

concluziile scrise depuse la dosar, admiterea recursului declarat de către

pârâtă, cu consecința desființării deciziei atacate și retrimiterea cauzei la

Curtea de Apel Alba Iulia pentru judecarea pe fond a apelului.

Intimatul a arătat că, deși ambele

părți în litigiu au susținut argumentat natura comercială a raportului juridic

dedus judecății, instanța de apel a apreciat că litigiul are o natură civilă și

a trimis cauza spre rejudecare secției civile a Tribunalului Alba, încălcând

astfel dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și dispozițiile art. 2

alin. (2) lit. b) C. proc. civ., din care rezultă că, în ceea ce privește

procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate

industrială, competența de judecată în primă instanță revine tribunalului,

nefiind prevăzută o competență materială pe secții, chestiune care este de

ordin administrativ-jurisdicțional.

Recursul a fost inițial înregistrat

pe rolul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin

încheierea din 2 decembrie 2005, l-a trimis spre soluționare secției civile și

de proprietate intelectuală.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect pretenții

decurgând calitatea de autor al unei invenții.

Prin urmare, este vorba de o acțiune

în materia proprietății industriale, iar pentru litigiile în această materie

legiuitorul a reglementat competența distinct de aceea a litigiilor comerciale

sau a celorlalte litigii civile, în sens larg.

Conform art. 2 alin. (1) lit. e) C.

proc. civ., competența soluționării în primă instanță a cererilor și acțiunilor

în materia proprietății industriale aparține tribunalului.

Nici textul de lege menționat și

nici Legea specială a brevetelor de invenție, nr. 64/1991, nu impun judecarea

acestor litigii la o anumită secție a tribunalului, astfel încât indiferent

dacă litigiul s-a judecat la secția civilă sau la cea comercială, norma

imperativă referitoare la competența materială a tribunalului în această

materie a fost respectată.

Fără temei legal curtea de apel a

stabilit că s-au încălcat normele legale referitoare la competența secției

civile, câte vreme nici o dispoziție legală nu stabilește o competență o atare

competență la nivelul tribunalului, ca de altfel nici la cel al curții de apel.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la

aceeași curte de apel.

Cauza va fi înregistrată și

soluționată la acea secție a curții de apel căreia i se repartizează

administrativ litigiile în materia proprietății intelectuale, din care fac

parte și cele în materia proprietății industriale, sau în cadrul căreia

funcționează completele specializate în această materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC B.U. SA

Ocna Mureș împotriva deciziei nr. 9/A din  21 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza la aceeași

curte de apel pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva

sentinței civile nr. 379 CA din 1 iulie 2004 a Tribunalului Alba, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

septembrie 2006.