ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4132/2007

HOTĂRÂRE
14.12.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4132/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1668/CA/2006,

pronunțată în dosarul nr. 2358/2006, Tribunalul Alba a respins excepția lipsei

calității procesuale active invocată de pârâtă în ce o privește pe reclamanta

SC B.U. SA și, pe fond, a respins acțiunea menționatei reclamante îndreptată

împotriva pârâtei SC U.R. SRL prin care s-a solicitat suma de 22.272 dolari

S.U.A. reprezentând daune pentru folosirea unui număr de două brevete de invenție

fără licențe de exploatare.

După administrarea probelor

printre care și o expertiză tehnică de specialitate, instanța de fond a

stabilit că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât silicatul de

sodiu de tipul celui invocat de către reclamantă nu a fost niciodată cumpărat

de societatea pârâtă. S-a mai reținut că procedeul aplicat de pârâta SC U.R. SRL

pentru obținerea silicatului de sodiu lichid 49,6 BE de uz cosmetic este

diferit de cel utilizat prin cele două brevete de invenție reclamate.

Sentința a fost confirmată

de Curtea de Apel Alba Iulia, care prin decizia nr. 8/ A din 25 mai 2007, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREȘ.

Față de criticile formulate

de apelantă care vizau netemeinicia soluției primei instanțe, Curtea de Apel a

reținut că probele administrate în cauză confirmă concluzia primei instanțe în

legătură cu faptul că silicatul de sodiu obținut de pârâtă are o compoziție

total diferită de cel din brevetele reclamantei.

Împotriva deciziei nr. 8 din

25 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs

reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREȘ pentru motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc.

civ.

În argumentarea acestui

motiv, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este insuficient motivată

întrucât nu s-a reținut în considerente motivul pentru care a fost înlăturată

ca probă recunoașterea pârâtei intimate din data de 27 mai 2004. În continuare

autorul a considerat că această probă este pertinentă și concludentă și că

într-un alt dosar pe baza acestei probe societatea sa a fost obligată la plată.

Pentru motivul invocat,

recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite admiterea recursului și în

fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

Art. 304 alin. (7) C. proc.

civ., prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii sau străine de natura pricinii.

Criticile aduse deciziei din

apel deși vizează prima teză nu vor fi reținute întrucât soluția instanței de apel

ca instanță de control judiciar a avut în vedere motivele invocate de

reclamantă care priveau netemeinicia sentinței și având în vedere caracterul

devolutiv al căii de atac respective s-a referit la probele cele mai pertinente

care susțineau concluziile instanței de fond. În alte cuvinte instanța de apel

nu este ținută să evoce fiecare probă în parte și nici să răspundă tuturor argumentelor

dacă acestea nu erau decisive pentru dezlegarea litigiului.

Discutarea probelor în

recurs și evaluarea acestora ca importante sau mai puțin importante nu este

permisă în cadrul motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ.,

întrucât o asemenea abordare vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției

criticate.

Prin urmare faptul că

recurenta opinează că înscrisul de la dosar are valoarea unei recunoașteri în

sensul că s-a folosit același procedeu utilizat prin cele două brevete invocate

nu prezintă nicio relevanță în contextul celorlalte probe prin care s-a dat și

o dezlegare tehnică problemei invocate care era de esență litigiului, probe

care demonstrează contrariul.

De altfel se poate observa

din înscrisul de la dosar că pârâta a produs silicat dar nu în condițiile din

brevetele de invenție aflate în discuție.

În fine, instanța de apel a

răspuns și la chestiunea legată de obligarea recurentei la plată (într-un alt dosar)

în baza brevetelor în discuție. Fiind litigii care au cauze diferite în mod

corect s-a înlăturat critica fundamentată pe ideea că aceeași probă trebuie să

ducă la aceeași concluzie.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC G.U.R. SA OCNA MUREȘ împotriva deciziei nr. 8/

A din 25 mai 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2007.

Sursă