ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 538 din 29 septembrie 2003,

Judecătoria Târgu Secuiesc a admis acțiunea civilă formulată de L.I. și L.S. împotriva

pârâtei D.S. Covasna din cadrul R.N.P., pe care a obligat-o să lase

reclamanților în deplină proprietate și posesie terenurile înscrise în C.F. Covasna

nr.top.5989/2/1/a/2, fâneață barta în suprafață de 11.400 mp și în C.F. Covasna,

fâneață barta în suprafață de 11.600 mp.

Instanța de fond a reținut că reclamanții au dobândit

dreptul de proprietate în baza unei convenții încheiate cu persoane ce și-au

dobândit dreptul prin titluri de proprietate valabile, astfel încât acțiunea

reclamanților este întemeiată în raport de dispozițiile art. 480 C. civ.

Apelul declarat de pârâta R.N.P. R. prin D.S. Sfântu

Gheorghe a fost respins de către Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 136/Ap

din 23 februarie 2004.

S-a reținut că terenurile înscrise în C.F. Covasna și cu

nr.top.5989/2/1/a/2 și nr.top.5989/2/1/a/3 nu au fost niciodată pădure,

singurul număr topografic ce are înregistrat pădure fiind 5989/2/1/a/1/2 și

care figurează ca atare din anul 1920. Totodată, așa cum a arătat expertul

tehnic, limitele parcelelor în litigiu corespund planului cadastral executat în

anii 1970, în timp ce amenajamentele silvice sunt refăcute după fiecare 10 ani,

așa cum prevede art. 16 din Legea nr. 26/1996, astfel încât rezultă că

eventualele modificări ale amenajamentelor silvice determinate de extinderea

vegetației forestiere au fost operate ulterior celor înscrise în cartea

funciară și întocmirii planurilor cadastrale. Instanța de apel a reținut

totodată că este adevărat că datele din cartea funciară nu garantează

suprafața, dar diferențele ce pot exista între suprafața înscrisă în C.F. și

cea existentă faptic nu pot rezulta decât din erorile de măsurătoare date de

instrumentele vremii sau mutările de hotare, însă nu pot consta într-o

suprafață de 0,67 ha, ca în cazul de față.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.N.P. R.

prin D.S. Sfântu Gheorghe, arătând că, topografic, o parte din terenurile

cumpărate de reclamant de la vechii proprietari se află în prezent incluse în

amenajamentul silvic al O.S. Comandau, cu atât mai mult cu cât terenurile în

cauză au fost redobândite de urmașii foștilor proprietari în urma aplicării

dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și, după cum se cunoaște, nu întotdeauna

proprietatea s-a reconstituit pe vechile amplasamente. Totodată, se susține că

instanța s-a bazat în totalitate pe expertiza administrată în cauză, care este

bazată pe presupuneri și opinii personale și nu pe date științifice.

Recursul este fondat, urmând a se admite, pentru

considerentele ce se vor expune.

Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză nu conține

concluzii precise care să determine o individualizare a suprafețelor în

litigiu.

Astfel, expertul a considerat că planul cadastral la scara

1:10.000 este întocmit mai riguros decât planul de amenajament silvic la scara

1:20.000, fiind mai precis în ceea ce privește limitele proprietăților și a

categoriilor de folosință, ținând cont și de faptul că limitele parcelelor în

litigiu sunt stabilite prin planul cadastral executat în anul 1970, iar amenajamentele

silvice sunt refăcute la fiecare 10 ani și urmăresc limitele vegetației

forestiere și nu limitele proprietăților. Totodată, expertul tehnic judiciar a

precizat și faptul că dacă limitele parcelelor trasate de acesta după planul

cadastral nu vor fi recunoscute, se impune anularea celor două înscrisuri în cartea

funciară și a celor două titluri de proprietate pentru că nu se poate ca

dintr-o suprafață de 2,97 ha să lipsească o suprafață de 0,67 ha, adică circa

22%.

Se reține că instanța de apel a arătat că pot exista

diferențe între suprafața înscrisă în cartea funciară și cea existentă faptic

însă nu pot consta, ca în cazul în speță, într-o suprafață de 0,67 ha, fără

însă a se preocupa de a determina de unde provine această diferență.

În virtutea rolului său activ, reglementat de art. 129 C.

proc. civ., instanța de apel trebuia să dispună efectuarea în cauză a unei noi

expertize în vederea determinării cu certitudine a situației de fapt.

Pentru cele ce preced, se va admite recursul declarat de

pârâtă, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta R.N.P. R. prin D.S. Sfântu

Gheorghe împotriva deciziei nr. 136/Ap din 23 februarie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleași instanțe

pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2005.