Decizia nr. 1667/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de revizuire Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2023, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Covasna, Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală Ghelnița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilon Comisia Locală Zăbala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Instituția Prefectului Județului Covasna, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea deciziei civile nr. 57 din 02 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2014 pentru contrarietatea acesteia cu decizia civilă nr. 126/R/25.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2008. În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că sentința civilă nr. 514/2022 pronunțată de Judecătoria Tg. Secuiesc și decizia civilă nr. 57/A/2023 pronunțată de Tribunalul Covasna prin care i s-a respins apelul sunt contrare deciziei civile nr. 126/R/2008 definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Covasna și apreciază că se impune anularea celor din urmă hotărâri. Revizuenta a arătat că obiectul cauzelor nr. 205/322/2006 pe rolul Judecătoriei Tg. Secuiesc și nr. 32/119/2008 a Tribunalul Covasna a fost verificarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere situate în raza teritorială a comunelor Zăbala și Ghelința din județul Covasna, reconstituite prin Hotărârea nr. 578/7 martie 2006. Revizuenta a arătat că, în ambele dosare, litigiul s-a ivit între petentă și Statul Român, având în vedere că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, iar nu agricole.

Soluția instanței de revizuire Prin decizia civilă nr. 718/AP din 19 aprilie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 57/A/02 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Covasna în dosar nr. x/2014.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 718/Ap/2023 din data de 19 aprilie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă, a declarat recurs revizuenta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs Recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ. și a arătat că Hotărârea nr. 578/2006 prin care intimata Comisia Județeană Covasna a validat hotărârea nr. 3/2006 a Comisiei locale Ghelința, respectiv hotărârea nr. 7/2006 a Comisiei locale Zăbala, în baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră în favoarea sa după fostul proprietar B., au fost atacate ca fiind nelegale, iar procedura de verificare a legalității acestor hotărâri s-a finalizat prin pronunțarea, în recurs, a deciziei civile nr. 126/R/2008 de către Tribunalul Covasna, această hotărâre fiind definitivă, irevocabilă. După intabularea dreptului de proprietate pe numele său, la sfârșitul anului 2014, s-a formulat o nouă cerere pentru constatarea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate stabilite prin hotărârile menționate mai sus, și în urma acestui demers, au fost anulate actele de reconstituire a dreptului de proprietate prin decizia nr. 57/A/2023 pronunțată de Tribunalul Covasna, de această dată, ca instanță de apel. Această decizie nu face nicio referire la existența unei hotărâri definitive anterioare, având ca obiect verificarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate, ignorând decizia irevocabilă; aceste două hotărâri sunt contradictorii. Recurenta a arătat că, prin cererea de revizuire, nu a urmărit reanalizarea probelor administrate în dosarul civil nr. x/2014 cu cele administrate în dosarul cu nr. x/2008 Apreciază că instanța de apel în mod eronat consideră că s-ar fi formulat un apel deghizat. Recurenta a arătat că înțelege să critice decizia atacată deoarece aceasta, în loc să explice de ce nu are eficiență juridică decizia nr. 126/R/2008 irevocabilă pronunțată de Tribunalul Covasna, ca instanță de recurs, față de decizia nr. 57/A/2023 pronunțată de Tribunalul Covasna, ca instanță de apel, invocă împrejurări străine de problema care formează fondul cauzei.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 octombrie 2023, intimatul Prefectul Județului Covasna a solicitat respingerea recursului. Referitor la criticile aduse deciziei civile nr. 718/AP/2023 a Curții de Apel Brașov, privind încălcarea autorității de lucru judecat, intimatul a apreciat că soluția instanței este corectă. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 31 octombrie 2023, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului, arătând că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la 27 octombrie 2023, intimata Comisia locală Ghelința pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea cererii de recurs. Prin întâmpinarea formulată de intimata Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Direcția Silvică Covasna la data de 29 noiembrie 2023 s-a menționat că nu se aplică ipoteza prevăzută de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Prin răspunsul la întâmpinare formulat de intimatul Prefectul Județului Covasna cu privire la întâmpinarea depusă de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și de Comisia locală Ghelnița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a arătat că intimații sunt de acord cu punctele de vedere exprimate prin întâmpinări.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 septembrie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 03 octombrie 2023, s-a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 29 ianuarie 2024 s-a luat act de conținutul raportului, iar prin rezoluția din 07 martie 2024 a fost stabilit termen în camera de consiliu la 26 martie 2024 pentru analiza admisibilității în principiu a cererii de recurs. Prin încheierea din 26 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 718Ap din 19 aprilie 2023 a Curții de Apel Brașov – secția civilă; a fost fixat termen de judecată la data de 18.06.2024, ora 9:00, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Invocând cazurile de casare reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a pronunțat hotărârea fără să explice de ce nu a reținut eficiența deciziei irevocabile nr. 126/R/2008 pronunțate de Tribunalul Covasna prin raportare la efectele autorității de lucru judecat, considerând și că în mod eronat ar fi reținut instanța că s-ar fi formulat un apel deghizat. Dezvoltarea motivelor de recurs nu relevă astfel incidența cazurilor de casare invocate de recurentă, nefiind susținută o încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material sau o încălcare, prin decizia recurată, a autorității de lucru judecat. Nemulțumirea recurentei vizează împrejurarea că instanța de revizuire a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizurii, astfel încât criticile formulate se circumscriu cazului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., soluția de inadmisibilitate a revizuirii fiind rezultatul aplicării unor norme de procedură. Analizând incidența motivului de revizuire invocat de recurenta A., art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire a considerat că obiectul și cauza nu sunt identice în cazul acțiunilor ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2006 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, respectiv al dosarului nr. x/2008 al Tribunalului Covasna. În acest sens, instanța a constatat că, în dosarul nr. x/2006, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA, prin Direcția Silvică Sfântu Gheorghe a formulat, în temeiul art. 53 și art. 56 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, combinat cu prevederile Legii nr. 1/2000, plângere împotriva Hotărârii nr. 578/7 septembrie 2006 art. 1 și 2 emise de Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând constatarea nulității parțiale a acestei hotărâri. În dosarul nr. x/2017, devenit 1070/305/2014* în rejudecare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, au solicitat constatarea nulității absolute, întemeiate pe dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) din Legea 169/1997, a art. 1 și 2 din Hotărârea nr. 578/2006 a Comisiei Județene Covasna, a hotărârilor Comisiilor locale Zăbala și Ghelința, a Titlurilor de proprietate emise, a proceselor-verbale de punere în posesie și a actelor subsecvente prin care a fost transmis dreptul de proprietate către terți. Instanța a constatat că în ambele dosare s-a analizat, printre altele, exproprierea terenurilor în cauză anterior instaurării regimului comunist, respectiv în baza Legii reformei agrare din 1921, însă, și în ipoteza în care s-ar avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat care se impune într-un al doilea proces ce nu prezintă tripla identitate de părți, obiect și cauză cu primul proces, atâta timp cât are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, în speță, chestiunea litigioasă din cele două procese este diferită, în dosarul nr. x/2006, instanța nefiind învestită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 578/2006 a Comisiei Județene Covasna, ci cu o plângere formulată împotriva acestei hotărâri în temeiul unui act normativ diferit. Art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat stabilind că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Textul legal arătat se referă la cele două funcțiuni diferite ale lucrului judecat, care dau expresie celor două reguli fundamentale potrivit cărora o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și, pe de altă parte, o constatare judecătorească, în sensul de soluție dată raporturilor deduse judecății, nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, întrucât ea este prezumată ca fiind expresia adevărului judiciar. Efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat este de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părților, aceeași cauză juridică și același obiect al cererii de chemare în judecată, fiind asigurată astfel lipsa de contradicții între dispozitivele hotărârilor judecătorești. Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., presupune, în termenii acestui text, că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți (în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional). Astfel, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat funcționează, astfel cum s-a menționat anterior, atunci când în al doilea proces se pune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară și nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni litigioase puse în discuție în cadrul celor două procese. Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existența identității de părți, pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranșate deja. Astfel, ceea ce trebuie să se regăsească însă în ambele procese și în cazul acestui efect pozitiv, tocmai în considerarea relativității lucrului judecat, este identitatea de părți. În raport cu aspectele arătate, efectul pozitiv sau negativ al lucrului judecat se manifestă doar în ceea ce privește persoanele care au participat la proces, iar nu și față de terți. În cauză, sub un prim aspect, se impune constatarea că părțile nu sunt aceleași în cele două procese, reclamanții din al doilea proces, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, neavând calitatea de părți în primul dosar. În consecință, în privința lor, concluzia este aceea că hotărârea nu poate fi ignorată dar aceasta li se va opune ca simplu fapt juridic, ca mijloc de probațiune împotriva căruia îi este permisă dovada contrară. Obligativitatea efectelor hotărârii judecătorești și imposibilitatea reluării dezbaterilor judiciare asupra unor chestiuni litigioase dezlegate rămân aplicabile sferei părților, care au avut posibilitatea să-și afirme pretențiile și să-și apere poziția în cadrul procesului desfășurat în prezența lor, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Pe de altă parte, elementul relevant expus în analiza instanței de revizuire este acela că, pentru a opera cazul de revizuire invocat, este necesar ca în al doilea dosar să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța de judecată să fi omis să se pronunțe asupra ei. În acest sens, instanța a constatat că revizuenta a invocat, în dosarul nr. x/2014, în fața instanței de fond, excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 126/R din 25 martie 2008, pronunțate de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2008, aceasta fiind soluționată prin decizia civilă nr. 405/A/12 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul Covasna, în dosarul menționat, în sensul respingerii acesteia. Instanța de revizuire a considerat că nu mai pot fi formulate critici cu privire la modul în care instanțele de fond și de apel au soluționat excepția autorității lucrului judecat, întrucât, în caz contrar, s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 405/A/12 octombrie 2021 a Tribunalului Covasna, ceea ce contravine finalității urmărite de lege prin reglementarea revizuirii. Această concluzie este corectă, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri fiind condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Astfel, situația premisă pentru incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ignorarea hotărârii anterioare: fie aceasta nu a fost cunoscută de instanța care a soluționat cauza, fie excepția autorității de lucru judecat a primei hotărâri nu a fost invocată în fața acesteia sau, deși a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra ei. În cazul în care, astfel cum este situația din speță, excepția a fost invocată și analizată în al doilea proces, instanța de revizuire nu poate proceda la o analiză a acelorași aspecte, încălcând autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre. Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 718 Ap din 19 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.