ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 147/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 31.08.2022 pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/2022 revizuenta A. a solicitat în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Covasna, Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Locală Bixad pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Instituția Prefectului Județului Covasna, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea deciziei civile nr. 393/A/29.07.2022 a Tribunalului Covasna din dosarul nr. x/2013 pentru contrarietatea acesteia cu decizia civilă nr. 126/R/25.03.2008 pronunțată de către Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2008.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că prin decizia civilă nr. 393/A/2022, Tribunalul Covasna a admis apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 888/2017 pronunțate de Judecătoria Sfântu-Gheorghe și a dispus anularea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere stabilite în favoarea sa. Decizia este definitivă. Instanța și-a motivat soluția arătând că proprietățile antecesorului revizuentei, respectiv B., au fost expropriate în întregime anterior datei de 6 martie 1945 și drept urmare reclamanta - revizuentă nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 126/R/2008 tribunalul a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut în mod legal, consfințind hotărârea Comisiei locale Ghelința nr. 3/2006 și a Comisiei locale Zăbala nr. 7/2006.
Soluția instanței de revizuire
Prin decizia civilă nr. 1864/Ap din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimații Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală Bixad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Instituția prefectului jud. Covasna și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 393/A/29.07.2022 pronunțate de Tribunalul Covasna în dosar nr. x/2013.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1864/Ap din data de 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs revizuenta A..
Motivele de recurs
Prin cererea formulată, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta a susținut că, deși a fost citată pentru termenul din 09 noiembrie 2022, nu a avut cunoștință de citație, aceasta neintrând în posesia sa, din motive care nu îi sunt imputabile. Pentru respectivul termen de judecată, procedura de citare s-a realizat prin afișare și, cu toate că această modalitate este legală, consideră că instanța de fond nu a întreprins toate măsurile pentru înmânarea efectivă a citației, pentru a se asigura astfel posibilitatea realizării unei apărări a revizuentei în fața instanței de fond.
Recurenta apreciază că instanța ar fi trebuit să amâne cauza și să dispună emiterea unei noi citații, atenționând, eventual, factorul poștal să stăruie în înmânarea efectivă a citației.
De asemenea, susține că instanța a dispus citarea și la cabinetul domnului avocat C., însă acesta nu o mai reprezenta pe revizuentă.
Față de cele arătate, recurenta apreciază că soluția instanței de fond este nelegală, fiind dată cu nerespectarea prevederilor legale care asigură posibilitatea realizării unei apărări reale a drepturilor pretinse.
În ceea ce privește a doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la efectele autorității de lucru judecat, respectiv art. 1201 C. civ. de la 1864.
Astfel, instanța a apreciat în mod greșit că în cele două cauze (dosar nr. x/2008 și dosar nr. x/2013) nu există identitate de obiect, nefăcând o cercetare în profunzime a problemei juridice deduse judecății. Instanța trebuia să aibă în vedere Legea nr. 18/1991. Or, în raport cu prevederile acestei legi, se poate constata că obiectul celor două dosare constă în reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietăților forestiere de după fostul proprietar tabuar B., antecesorul revizuentei. Împrejurarea că acea cerere de restituire s-a făcut la comisii diferite, în raport cu raza teritorială în care se află proprietățile nu schimbă natura juridică a obiectului cererii.
De asemenea, recurenta a susținut că prin decizia civilă nr. 126/R/2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a constatat că terenurile forestiere ce au aparținut numitului B., antecesorul recurentei, au fost preluate de Statul Român după data de 06 martie 1948. Prin decizia civilă nr. 393/A/2022, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a constatat că averea forestieră, în întregul ei, a fost expropriată anterior datei de 06 martie 1945. Prin urmare, Tribunalul Covasna, prin decizia pronunțată în anul 2022, a ajuns, în baza acelorași probe, la o concluzie total opusă celei la care ajunsese prin decizia pronunțată în anul 2008. Or, asemenea soluții vin în contradicție cu principiul stabilității raporturilor juridice statuate prin hotărâri judecătorești definitive.
În concluzie, recurenta a apreciat că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu există identitate de obiect/cauză între cele două cauze, cu toate că recurenta a solicitat, în ambele dosare, reconstituirea dreptului de proprietate de la aceeași persoană și în baza aceleiași legi.
Nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., republicat.
Apărările formulate
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09 martie 2023, intimatul Prefectul Județului Covasna a solicitat respingerea recursului.
În ceea ce privește motivul de recurs privind neîndeplinirea procedurii de citare, intimata apreciază că acest motiv nu este fondat și susține că au fost respectate dispozițiile legale privind procedura de citare, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 163 C. proc. civ., pentru situația în care destinatarul nu este găsit la domiciliu.
De asemenea, susține că reprezentarea recurentei în dosarul nr. x/2013 a fost asigurată de domnul avocat C., astfel că citarea la sediul cabinetului de avocat denotă, contrar celor susținute de recurentă, că instanța a întreprins diligențele necesare pentru comunicarea citației.
Referitor la criticile aduse deciziei civile nr. 1864/Ap/2022 a Curții de Apel Brașov, privind încălcarea autorității de lucru judecat, intimata apreciază că soluția instanței este corectă.
Totodată, apreciază că recurenta a susținut în mod neîntemeiat că decizia civilă nr. 393/A/29 iulie 2022 a Tribunalului Covasna încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 126/R/2008 a Tribunalului Covasna, pronunțate în dosarul nr. x/2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24 martie 2023, intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția atacată este corectă, neexistând o încălcare a autorității de lucru judecat, întrucât nu există o identitate de părți, obiect și cauză juridică.
Totodată, consideră că prezenta cerere de recurs nu este temeinic motivată, astfel că invocă excepția inadmisibilității formulării recursului și solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27 martie 2023, RNP-ROMSILVA - Direcția Silvică Covasna a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul Prefectul Județului Covasna și la întâmpinarea formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, intimata RNP-ROMSILVA - Direcția Silvică Covasna a învederat că achiesează la cele susținute de acești intimați.
Procedura de filtru
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 februarie 2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
Prin rezoluția din data de 17 februarie 2023, s-a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., să se procedeze la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.
Prin rezoluția din data de 09 mai 2023 s-a luat act de conținutul raportului.
Prin încheierea din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității recursului, a respins excepția nulității recursului.
A admis în principiu recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1864Ap din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Covasna, Instituția Prefectului județului Covasna, Comisia Locală Bixad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Prefectul județului Covasna.
A fixat termen de judecată la data de 23.01.2024, ora 9:30, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
Prin motivul de recurs încadrat în ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul relevă că pretinsul viciu de nelegalitate dedus judecății este acela că nu i-a parvenit citația pentru termenul din 09 noiembrie 2022, din motive care nu îi sunt imputabile, procedura fiind realizată prin afișare. Acest motiv de recurs, însă, deși încadrabil în textul legal menționat, are caracter nefondat.
Astfel, incidente în cauză sunt prevederile art. 163 C. proc. civ. privind citarea și comunicarea actelor de procedură, potrivit cărora:
"[…] (3) Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală. În lipsa cutiei poștale, va afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare care trebuie să cuprindă […]
(6) Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența […]
(8) În cazul în care lipsesc persoanele prevăzute la alin. (6) și (7), precum și atunci când acestea, deși prezente, refuză să primească actul, sunt aplicabile dispozițiile alin. (3) - (5) […]."
Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:
Recurenta-revizuentă A. a invocat că nu a fost citată legal pentru termenul din 09 noiembrie 2022, însă potrivit dovezii de înmânare de la fila x verso dosar Curtea de Apel Brașov, întrucât reclamanta a lipsit de la domiciliu la data comunicării, 25 octombrie 2022, plicul cu citația a fost depus în cutia poștală.
Astfel, citația a fost comunicată legal potrivit dispozițiilor art. 163 alin. (3) și (6) C. proc. civ. la domiciliul indicat de recurenta-revizuentă A. în cererea de revizuire, și anume jud. Covasna.
Se mai reține că revizuenta a mai fost citată și la sediul Cabinetului de avocat C., potrivit dovezii de comunicare de la dosar Curtea de Apel Brașov. Respectivul avocat nu a reprezentat partea în revizuire, cererea de revizuire fiind formulată și semnată prin avocat D., iar prin cererea de revizuire nu s-a solicitat efectuarea comunicării la un sediu procesual ales, fiind indicat doar domiciliul revizuentei, jud. Covasna, astfel că o astfel de citare suplimentară nu determină, în sine, un viciu de procedură, atât timp cât partea procesuală a fost citată în mod legal la domiciliul său indicat.
Așadar, fiind îndeplinită procedura de citare la domiciliu, așa cum s-a expus supra, nu se identifică niciun viciu de nelegalitate a citării, așa cum invocă recurenta-revizuentă A., această critică de recurs urmând a fi respinsă, ca nefondată.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la efectele autorității de lucru judecat, respectiv art. 1201 C. civ. de la 1864, instanța apreciind greșit, în viziunea recurentei, că în cele două cauze (dosar nr. x/2008 și dosar nr. x/2013) nu există identitate de obiect.
Critica astfel expusă este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ. de la 1864, "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Similar, art. 431 C. proc. civ. actual stipulează:
"Art. 431. - (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".
Analizând incidența motivului de revizuire invocat de recurenta A., art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevede că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, instanța de revizuire a reținut că, pentru a opera acest articol, este necesar ca, în dosare diferite, în care există tripla identitate de părți, obiect și cauză, să fi fost pronunțate hotărâri definitive potrivnice, iar în al doilea dosar să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța de judecată să fi omis să se pronunțe asupra ei.
Instanța a analizat că în dosarul nr. x/2008 al Tribunalului Covasna, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA - prin Direcția Silvică Sfântu Gheorghe a formulat, în temeiul prevederilor art. 53-56 din Legea nr. 18/1991 plângere împotriva Hotărârii nr. 578/07.09.2006 a Comisiei Județene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând să se constate nulitatea parțială a acestei hotărâri cu privire la art. 1 și 2.
Prin sentința civilă nr. 934/28.11.2007, Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins ca neîntemeiată această plângere, iar prin decizia civilă nr. 126/R/25.03.2008 a Tribunalului Covasna a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva S.A. - Direcția Silvică Sfântu Gheorghe.
A mai reținut instanța de revizuire că în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe în care s-a pronunțat de către Tribunalul Covasna decizia nr. 393/A/29.07.2022 a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de revizuire, reclamanții Regia Națională a pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Covasna și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală Bixad pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și A. să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 8/16.11.2005 a Comisiei Locale Bixad pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a art. 3 din Hotărârea nr. 548/05.12.2005 a Comisiei Județene Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/01.02.2006, a titlului de proprietate nr. x/27.11.2007 emis de către Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a hotărârilor nr. 12/2006 și nr. 4/16.07.2008 a Comisiei Locale Bixad pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a art. 1 din Hotărârea nr. 691/27.08.2008 a Comisiei Județene Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, precum și alte cereri.
S-a mai relevat că prin sentința civilă nr. 888/15.05.2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe s-a respins acțiunea, iar prin decizia nr. 393/A/29.07.2002 a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 888/15.05.2017 și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 8/16.11.2005 a Comisiei Locale Bixad pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a art. 3 din Hotărârea nr. 548/05.12.2005 a Comisiei Județene Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/01.02.2006, a titlului de proprietate nr. x/27.11.2007 emis de către Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a Hotărârii nr. 12/2006 și nr. 4/16.07.2008 a Comisiei Locale Bixad pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, a art. 1 din Hotărârea nr. 691/27.08.2008 a Comisiei Județene Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii acestor documente în sensul obligării pârâtei E. să predea reclamantei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Covasna, din terenul în suprafață totală de 2017,5 ha înscris in titlul de proprietate nr. x/27.11.2007, suprafața de 64,6 ha teren ce nu a făcut obiectul contractelor de donație nr. x/06.09.2013, nr. y/19.12.2013 și nr. 1619/19.12.2013 încheiate cu numiții F. și G., s-a respins restul pretențiilor reclamantelor, s-a păstrat soluția de respingere a cererii de intervenție în interes propriu formulată de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a respins apelul incident formulat de apelanta intimată A..
Având în vedere cele expuse, instanța de revizuire a concluzionat că nu este îndeplinită cerința identității de obiect, întrucât cererile din cele două dosare vizează hotărâri distincte ale Comisiei Județene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv Hotărârea nr. 578/07.09.2006 în cadrul dosarului nr. x/2008 cu referire la restituirea terenurilor din CF x Zăbala, respectiv Hotărârea nr. 548/05.12.2005 și Hotărârea nr. 691/27.08.2008 în dosar nr. x/2013 cu referire la restituirea terenurilor din CF x Bixad, hotărâri ce privesc suprafețe de teren diferite.
A mai expus instanța de revizuire că acest din urmă dosar are și alte petite de cerere ce vizează, de asemenea, nulitatea unor acte în legătură cu restituirea terenurilor din CF x Bixad, pretenții ce nu se regăsesc a fi formulate și în cadrul dosarului nr. x/2008
Susține recurenta, ca unic argument în explicitarea acestei critici de recurs, că în ambele dosare, obiectul constă în reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietăților forestiere care au aparținut proprietarului tabular B., antecesorul său, iar împrejurarea că respectiva cerere de restituire s-a făcut la comisii diferite, în raport de raza teritorială în care se situează proprietățile, nu schimbă natura juridică a obiectului cererii.
Înalta Curte reține că recurenta nu combate raționamentul instanței care a judecat revizuirea, limitându-se doar la a arăta că acesta este unul eronat, or se constată că instanța a expus obiectul fiecăruia dintre dosarele în care s-au pronunțat deciziile pretins potrivnice, relevând că acesta nu este unul identic, ci face referire la terenuri distincte.
Cât privește susținerea că identitatea de obiect ar rezulta din faptul că ambele dosare au soluționat cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietăților forestiere care au aparținut proprietarului tabular B., antecesorul său, aceasta nu este una corectă.
Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată este prefigurat de pretenția concretă a reclamantului, care poate consta în plata unei sume de bani, revendicarea unui bun, anularea sau rezoluțiunea unui contract, constatarea existenței unui drept, obligarea pârâtului la a face sau a nu face ceva, desfacerea căsătoriei și așa mai departe.
În cauză, așa cum corect a subliniat și Curtea de Apel Brașov, cererile de anulare din cele două dosare vizează hotărâri diferite ale Comisiei Județene Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, concret anularea Hotărârii nr. 578/07.09.2006 în cadrul dosarului nr. x/2008 cu referire la restituirea terenurilor din CF x Zăbala, respectiv anularea Hotărârii nr. 548/05.12.2005 și a Hotărârii nr. 691/27.08.2008 în dosar nr. x/2013 cu referire la restituirea terenurilor - distincte de primele menționate - din CF x Bixad.
Așadar, întrucât nu a fost identificată identitatea de obiect, în mod corect s-a concluzionat că nu mai prezintă relevanță o analiză din perspectiva identității de părți și cauză.
Cât privește critica referitoare la faptul că prin decizia civilă nr. 126/R/2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-ar fi constatat că terenurile forestiere ce au aparținut lui B., antecesorul recurentei, ar fi fost preluate de Statul Român după data de 06 martie 1948, în vreme ce prin decizia civilă nr. 393/A/2022, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-ar fi constatat că averea forestieră, în întregul ei, ar fi fost expropriată anterior datei de 06 martie 1945, Înalta Curte reține că aceasta ar fi putut face obiectul analizei din prezenta procedură de revizuire doar în ipoteza în care s-ar fi apreciat fondată prima critică, și anume că ar exista identitate de obiect în ceea ce privește cele două decizii civile pretins potrivnice. Concluzia se impune deoarece atât timp cât terenurile obiect material derivat al hotărârilor emise de comisiile pentru aplicarea legilor privind fondul funciar, hotărâri contestate în cele două litigii anterioare, sunt distincte, nu se poate proceda la o interpretare generalizată a considerentelor celor două hotărâri judecătorești, astfel cum solicită de fapt, recurenta.
De altfel, se observă că inclusiv în cadrul deciziei civile nr. 393/2022 a Tribunalului Covasna, la pagina 35, instanța de apel își circumscrie concluziile cercetării aspectului preluării de către stat, doar la "imobilele care fac obiectul actelor de reconstituire a căror nulitate se invocă în speță", în vreme ce din conținutul deciziei civile nr. 126/R/2008 rezultă că analiza instanțelor din primul litigiu civil a fost realizată din perspectiva terenurilor obiect al respectivei cauze civile.
Pentru toate aceste considerente conjugate, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1864Ap din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Covasna, Instituția Prefectului județului Covasna, Comisia Locală Bixad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Prefectul județului Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1864Ap din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Covasna, Instituția Prefectului județului Covasna, Comisia Locală Bixad pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Prefectul județului Covasna.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2024.