ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1367/2024

Obiectul cauzei (fondul - dosar nr. x/2018): Prin cererea înregistrată la 9 august 2018 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc sub dosar nr. x/2018, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru Cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Târgu Secuiesc și Comisia județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor au solicitat instanței: - a constata că suprafața 7,2 ha teren agricol de folosință arabil situat în hotarul extravilan al mun. Târgu Secuiesc, localizată pe parcela x, Tarla 122, aflat în posesia pârâtei nr. l. parte din lotul înscris în CF nr. x Târgu Secuiesc nr. cad. x cu suprafață totală de 454100 mp este terenul individualizat spre a fi restituit reclamanților; - a dispune lotizarea terenului înscris în CF nr. x Târgu Secuiesc, nr. cad. x. suprafața de 454100 mp în două loturi: lotul nr. x în suprafață de 7,20 ha, corespunzător parcelei x Tarla 122, lot ce urmează să le fie atribuit în proprietate, lotul nr. x, care să rămână cu situația de CF neschimbată care nu prezintă interes în prezenta cauză; - a obliga pe pârâta 2 să-i pună în posesie, să întocmească și să elibereze pe numele reclamantului C. și pe numele reclamanților A. și B., în calitate de succesori în drepturi prin moștenire după solicitantul D. - actele de punere în posesie pentru terenul arabil de 7,20 ha, identic cu lotul nr. x și să înainteze la pârâta nr. 2 documentația necesară emiterii titlului de proprietate. - a obliga pe pârâta 3 să emită Titlul de proprietate în favoarea reclamanților cu privire la acest terenul agricol de 7,20 ha, conform petitului precedent; - a dispune intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7.20 ha, identic cu lotul nr. x pe numele reclamanților în cotele de 1/2 parte pentru reclamantul C. și de câte 1/4 parte pentru reclamanții A. și B.: - a obliga pe pârâta nr. 1 să le predea în posesie și proprietate efectivă și deplină pe suprafața de teren de 7.20 ha sus-menționat;

Sentința pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc: Prin sentința civilă nr. 695 din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Secuiesc au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția inadmisibilității și excepția tardivității invocate de Comisia județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar pe fond a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Secuiesc și Comisia județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Decizia pronunțată de Tribunalul Covasna: Prin decizia civilă (definitivă) nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Covasna, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții reclamanți A., B. și C., în contradictoriu cu intimații pârâți Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Târgu Secuiesc și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 695 din 15 octombrie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc. Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A., B. și C. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei, admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 695 din 15 octombrie 2021 pronunțate de Judecătoria Târgu Secuiesc și schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii integrale a acțiunii, astfel cum a fost formulată și susținută în fața primei instanțe, în consens cu expertiza judiciară realizată de expertul E..

Revizuire (dosar nr. x/2022): Prin decizia nr. 485/AP din 20 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2018, formulată de revizuenții A., B. și C..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Împotriva deciziei civile nr. 485/AP din 20 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, revizuenții A., B. și C. (decedat ulterior, calitatea procesuală fiind preluată de moștenitorii F., G., H., I. și J.) au declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au arătat că, deși nu există identitate totală de părți, obiect și cauză între procesul care a constituit obiectul dosarului nr. x/2018 și cele patru dosare anterioare la care s-au raportat, ca să opereze efectul pozitiv al lucrului judecat, nici nu este indispensabilă subzistența triplei identități, ci este suficientă, ca într-o judecată ulterioară să fie pusă în discuția părților o problemă definitiv tranșată. În susținere, au invocat drept practică judiciară decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 927 din 15.04.2016, decizia nr. 2787 din 12.06.2014 și decizia nr. 2304 din 22.10.2015), respectiv hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Bejan c. României, cauza Pilot Service c. României, cauza Amurăriței c. României, cauza Marck împotriva Belgiei, cauza Stanca Popescu și alții c. României, Driha c. României, Păduraru contra României, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski c. Poloniei, Sovtransanto Holding c. Ucrainei). Ținând cont de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniu, nu există niciun motiv sustenabil pe baza căruia s-ar putea motiva și explica pentru ce anume nu s-a ținut cont de dispozițiile și considerentele hotărârilor anterioare, cu toate că în alineatul nr. 5 al filei nr. 11 din decizia atacată însăși Curtea de Apel Brașov recunoaște că efectul pozitiv al lucrului judecat "presupune că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, care are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, reglementarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat având drept scop prevenirea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești." În decizia recurată s-a reținut că: "chiar dacă valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat (tripla identitate de părți, obiect și cauză), pentru a se reține contrarietatea în sensul invocat de revizuenți, este necesar ca între hotărârea a cărei revizuire se cere și hotărârile definitive pronunțate anterior între aceleași părți, să existe o identitate de chestiune litigioasă". Contrar susținerii Curții de Apel Brașov, recurenții-revizuenți apreciază este îndeplinită condiția identității de chestiune litigioasă (aspect litigios, problemă tranșată) și că nu există niciun raționament palpabil și fundament legal, bazat pe litera și spiritul legii pentru care această sintagmă de "chestiune litigioasă" ar trebui interpretată într-un sens restrictiv sau prin adăugarea de noi condiții față de cele prevăzute de legiuitor. În continuare, recurenții-revizuenți reiterează punctual considerentele concrete ale hotărârilor anterioare cu care apreciază că intră în conflict ultimele soluții pronunțate de Judecătoria Târgu Secuiesc și de Tribunalul Covasna, astfel cum au fost prezentate și în fața Curții de Apel Brașov, menționând că toate aceste hotărâri au fost privite ca nerelevante de către instanțe în cadrul ultimului proces (Judecătoria Târgu Secuiesc - în fond, Tribunalul Covasna - în apel și Curtea de Apel Brașov - în faza revizuirii), Curtea de Apel Brașov ajungând la o concluzie și mai eronată decât Tribunalul Covasna, dat fiind că, citând în mod selectiv din considerentele instanțele de apel, a considerat că potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009 "terenurile date în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile și nu pot fi scoase din proprietatea publică și din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultură și silvicultură decât prin lege". Cu toate că prin decizia Tribunalului Covasna și prin încheierea Judecătoriei Târgu Secuiesc au fost foarte clar descrise demersurile de efectuat, prin decizia nr. 296/2022 Tribunalul Covasna a stabilit o altă procedură de urmărit, nesocotind că atât dispozitivul, cât și considerente instanțelor anterioare deja au intrat în autoritatea de lucru judecat. În afara motivului principal de respingere a cererii de revizuire (respectiv faptul că nu ar fi îndeplinită condiția privitoarea la "chestiunea litigioasă"), Curtea de Apel Brașov a mai arătat și că "nu se poate reține puterea de lucru judecat", întrucât dezlegările anterioare nu corespund realității "la momentul soluționării prezentului litigiu (...) data fiind situația actuală a terenului". Astfel, a ajuns la concluzia că "situația dedusă judecății este diferită de cea care a fost avută în vedere la momentul pronunțării hotărârilor definitive invocate, atât din punct de vedere al situației de fapt (terenul fiind în prezent în domeniul public), cât și al dispozițiilor legale aplicabile." Or, nu se poate identifica nimic din presupusa schimbare "a realității", de vreme ce și anterior era vorba despre un teren aflat în proprietate publică statului și în prezent situația este identică, constituind deja în nenumărate rânduri obiectul analizei instanțelor anterioare. Faptul că un teren se află în proprietatea publică nu reprezintă o "situație de fapt", ci și o stare de drept, iar schimbarea ulterioară a unor dispoziții legale nu poate schimba în mod retroactiv dreptul anterior câștigat și recunoscut prin hotărâri definitive și irevocabile anterioare. Pe de altă parte, invocarea prevederilor Legii nr. 45/2009 și a Legii nr. 165/2013, ca dispoziții legale noi, care deja au fost în vigoare la data pronunțării multora dintre hotărârile judecătorești anterioare, nu reprezintă un argument sustenabil. Curtea de apel ar fi trebuit să stabilească faptul că, din cauza considerentelor potrivnice învederate, ultima hotărâre se impune a fi anulată, dat fiind că se constituie un impediment serios în privința valorificării hotărârilor anterioare. Concluzionând, recurenții-revizuenți au arătat că argumentarea instanței de apel și a instanței de revizuire, în sensul că există posibilitatea ignorării deciziei nr. 156/2014 a Tribunalului Covasna, precum și a celorlalte hotărâri anterioare pentru că "dezlegarea dată nu corespunde realității la momentul soluționării prezentului litigiu", este neîntemeiată și nesustenabilă, în vreme ce faptul intrării în vigoare ulterioare a Legii nr. 165/2013 nu este susceptibil să schimbe în mod retroactiv situația juridică a unui titlu executoriu născut anterior adoptării acestui act normativ, dat fiind că potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României: "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." 5. Apărările formulate în cauză: Intimații Comisia județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia locală Târgu Secuiesc pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru cartof au depus întâmpinări, comunicate, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenții-revizuenți au depus răspunsuri la întâmpinări, solicitând respingerea apărărilor prezentate de intimați și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 16 ianuarie 2024 recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: În speță, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel reținând că prin decizia civilă nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Covasna, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, nu au fost ignorate aspectele privitor la care revizuenții invocă puterea lucrului judecat, ci chiar au fost analizate, reținându-se că cele dezlegate anterior nu corespund situației actuale, raportat la cadrul normativ aplicabil, revizuirea fiind respinsă pentru considerentele expuse în cadrul hotărârii. Înalta Curte subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în această cale de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Astfel cum în mod corect a reținut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Rațiunea verificării îndeplinirii acestor condiții o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepția puterii de lucru judecat. Raportat la datele speței, se constată că prin decizia civilă nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2018 a fost analizată cuprinzător problema autorității de lucru judecat, chiar recurenții-revizuenți, în motivarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului anteriror menționat, au invocat hotărârile pronunțate anterior, prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea lor, în natură, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7,20 ha teren arabil din terenul aflat în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare a Cartofului Târgu Secuiesc, susținând că acțiunea este justificată întrucât există grave tergiversări în soluționarea cererii. În probațiune, au solicitat proba cu înscrisuri și atașarea dosarelor nr. x/2009 nr. 511/322/2013 și nr. 2264/322/2016 de la Judecătoria Târgu Secuiesc și a dosarelor nr. x și nr. x de la Tribunalul Covasna, în care se regăsesc toate înscrisurile pe baza cărora s-a stabilit definitiv dreptul și amplasamentul terenului solicitat. Așadar, considerentul pentru care, în esență, instanța de revizuire a respins cererea de revizuire, a fost faptul că nu a fost îndeplinită una dintre condițiile anterior enunțate - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat și analizat autoritatea de lucru judecat. De altfel, nici recurenții-revizuenți în cuprinsul cererii de recurs și nici prin concluziile apărătorului ales, nu au susținut contrariul, nefiind formulate critici concrete cu privire la acest aspect. Instanța nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate anterior menționate. Instanța de revizuire a redat, în mod sugestiv, pasaje din cuprinsul deciziei a cărei revizuire s-a soluționat, subliniind faptul că a fost deja dezbătută și tranșată problema autorității de lucuru judecat, Tribunalul Covasna reținând în considerentele deciziei civile nr. 296/A din 31 mai 2022 că: "având în vedere cronologia actelor emise ulterior deciziei civile nr. 156/R din 10.06.2014 a Tribunalului Covasna, în cauză nu se poate reține puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, întrucât dezlegarea dată nu corespunde realității la momentul soluționării prezentului litigiu." Astfel cum a fost formulată cererea de recurs, se constată că susținerile recurenților-revizuenți îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 296/A din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Covasna, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin hotărârile pretins potrivnice - acestei instanțe i se impută că a stabilit o altă procedură de urmărit, nesocotind că atât dispozitivul, cât și considerente instanțelor anterioare deja au intrat în autoritatea de lucru judecat. I se impută, de asemenea, faptul că nu se poate identifica nimic din presupusa schimbare "a realității", de vreme ce și anterior era vorba despre un teren aflat în proprietate publică statului și în prezent situația este identică, constituind deja în nenumărate rânduri obiectul analizei instanțelor anterioare, precum și faptul că invocarea prevederilor Legii nr. 45/2009 și a Legii nr. 165/2013, ca dispoziții legale noi, care deja au fost în vigoare la data pronunțării multora dintre hotărârile judecătorești anterioare, nu reprezintă un argument sustenabil. Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat. Trebuie subliniat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia. Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009). Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reținut că în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat au fost analizate aspectele referitoare la puterea lucurului judecat, invocate de revizuenți, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.