ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia

nr. 2520/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 5 aprilie 2006, pe rolul Tribunalului Covasna,

reclamanții A., B., C. și D. au solicitat să se constate nulitatea titlului

Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, anularea

încheierii C.F. din 9 aprilie 1957 și restabilirea situației anterioare C.F., nulitatea

titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc

asupra imobilelor înscrise în C.F., nulitatea titlului SC E. SA asupra

imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, nulitatea încheierilor C.F.

din 19 mai 1993, din 21 iunie 1996, din 1 octombrie 1998 și din 12 aprilie

2000, precum și obligarea SC E. SA să lase în deplină proprietate și liniștită

posesie reclamanților cele patru parcele de teren.

Prin sentința nr. 1257

din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Covasna a respins, ca

inadmisibilă acțiunea reclamanților.

Prin Decizia nr. nr. 44/AP

din 16 Aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice,

a admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Covasna.

Prin Decizia nr. 7476

din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și SC

E. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 44/AP din 16 Aprilie 2007 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă.

În rejudecare, prin

sentința civilă nr. 723/2010, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

A respins excepția

lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active.

A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA Târgu Secuiesc în raport

cu petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea introductivă.

A respins excepția

inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară cât și excepția

inadmisibilității cererilor de constatare a nulității titlului Statului Român

și a nulității titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului

Târgu Secuiesc.

A admis în parte

acțiunea reclamanților B., C., D. și de A., decedat, continuată prin

moștenitori F. și G. împotriva pârâților Municipiul Târgu Secuiesc prin primar,

Consiliul Local al municipiului Târgu Secuiesc, SC E. SA și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Covasna, așa cum a fost precizată și completată.

A anulat aceeași

acțiune cât privește introducerea ei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român

prin municipiul Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea

titlului Statului Român (drept de proprietate provenit din expropriere) asupra

imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea Deciziunii nr.

20 din 06 aprilie 1957 a Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al

orașului de subordonare raională Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea

titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc

(drept de administrare operativă) asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu

Secuiesc.

A constatat nulitatea

titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social și

majorare capital social) asupra imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu

Secuiesc, respectiv nulitatea parțială a statutului și contractului de

societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992, de către fostul

Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și a actelor adiționale la statutul

și contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04

iulie 1998 din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus

identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea

capitalului social și la majorarea capitalului social al SC E. SA.

A constatat nulitatea

încheierii de C.F. din 09 aprilie 1957 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la

foaia de proprietate B+10.

A respins cererea de

restabilire a situației anterioare C.F. prin reîntabularea imobilului pe numele

proprietarilor tabulari de la foaia de proprietate B+1, 4, 5, 6, 7, respectiv D.

în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă

parte de 1/8 fiecare.

A constatat nulitatea

încheierii C.F. din 20 februarie 1979 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la

foaia de proprietate B+33 în ceea ce privește întabularea dreptului de

administrare operativă directă a Biroului Executiv al Consiliului Popular al

orașului Târgu Secuiesc asupra imobilelor identificate la foaia de avere A+ 28,

30 având număr top.

A constatat nulitatea

următoarelor încheieri C.F.: din 19 mai 1993 menționată în C.F. Târgu Secuiesc

la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menționată în C.F. Târgu

Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menționată în C.F.

Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 și din 12 aprilie 2000 menționată

în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71.

A dispus transnotarea

din C.F. Târgu Secuiesc a celor patru parcele menționate în încheierile de C.F.

de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, și restabilirea situației

anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor

tabulari inițiali - D. în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. și K.

căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

A obligat pârâta SC

E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie cele

patru parcele de teren având numerele topografice.

A obligat pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Târgu Secuiesc prin

primar, Consiliul Local al municipiul Târgu Secuiesc și SC E. SA să plătească

reclamanților suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, revenind

câte 750 lei fiecărui pârât.

A respins cererea

pârâtei SC E. SA de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivare,

tribunalul a reținut, ca situație de fapt, că autorii reclamanților au

dobândit și înscris în C.F. proprietatea asupra unui teren de 24 jugere și 1.262

stânjeni, situat în Târgu Secuiesc.

Instanța a

reținut că, din examinarea în detaliu a C.F. Târgu Secuiesc, cele patru

parcele de teren care sunt, în prezent, înscrise în C.F. Târgu Secuiesc în

favoarea pârâtei SC E. SA sub numere topografice - arătură de 5.000 mp, - teren

de construcții de 10.000 mp - arătură de 5.000 mp și arătură de 5.000 mp,

provin din parcela care inițial purta număr topografic, cu alte cuvinte din

parcela care a fost întabulată în favoarea reclamanților sau a autorilor lor,

această parcelă suferind o serie de dezmembrări și transnotări în diferite

cărți funciare.

Parcela cu nr. topo a

fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 83/1949, care și-a înscris

un drept de proprietate asupra imobilului, cu titlu drept expropriere, după

care operațiunile de dezmembrare asupra imobilului au continuat, astfel

ajungându-se la formarea unor parcele cu numerele top. - arător de 127.207 mp

și - arător de 914 mp asupra cărora cu încheierea de C.F. din 20 februarie 1979

și în baza adresei din 17 februarie 1979 a Consiliului Popular Județean Covasna

- Comitetul executiv asupra imobilelor, s-a întabulat un drept de administrare

operativă directă în favoarea Biroului Executiv al Consiliului Popular al

orașului Târgu Secuiesc.

Odată cu

constituirea, în anul 1992, a SC E. SA, Consiliul Local al orașului Târgu

Secuiesc, în calitate de acționar, a aportat parcela, după care s-a majorat

capitalul social în anul 1996 cu teren, în anul 1998 cu terenul cu nr. top, iar

în final în anul 2000 cu teren cu nr. top.

Instanța a apreciat

că cele patru parcele de teren, care au ajuns să fie intabulate în favoarea SC

E. SA, nu ar fi cele care provin din parcela inițială având nr. top,

reținând că nu s-a dovedit că cele patru parcele ar fi aparținut inițial

unor proprietari, persoane fizice, cu care Consiliul Local Târgu Secuiesc ar fi

perfectat un schimb de terenuri în anul 1992, aprobat prin Ordinul nr. 344 din 16

noiembrie 1992 al Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Cei cinci proprietari

particulari M., N., O., P. și R. au predat Consiliului Local Târgu Secuiesc o

suprafață de 3,20 ha situată în perimetrul construibil al orașului Târgu

Secuiesc, primind în schimb suprafața de 3,20 ha situată în același loc dar în altă

tarla, care corespunde numărului top din C.F. Târgu Secuiesc, dar nu există

vreo dovadă care să sprijine ideea că cele patru parcele de teren asupra cărora

este întabulată SC E. SA au fost dobândite de Consiliul Local Târgu Secuiesc

prin schimbul efectuat cu niște terți particulari.

Tribunalul a

reținut că, dacă ar fi vorba de o neconcordanță între numerotarea

topografică a parcelelor și amplasamentul lor concret, atunci, în decurs de 18

ani de la acel schimb, Municipiul Târgu Secuiesc avea timpul și resursele

necesare pentru a iniția o rectificare de C.F., or, o asemenea rectificare nu a

avut loc, ceea ce înseamnă că situația de C.F. așa cum este oglindită în

prezent, trebuie prezumată ca exactă, în favoarea reclamanților fiind toate

premisele scriptice care permit a se concluziona că ceea este întabulat în C.F.

Târgu Secuiesc, constituie imobile asupra cărora au avut înscrise drepturi

tabulare de proprietate, ei înșisi sau antecesorii lor.

În ceea ce privește

categoria de folosință a acestui teren, se constată că ceea ce este notat în C.F.

cu privire la parcele, anume că ar fi vorba de teren arabil sau arătură nu mai

coincide cu destinația actuală a acestor parcele, ci este vorba de terenuri de

construcție situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice

a fost respinsă, cu motivarea că, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel

Brașov a decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, soluția sub acest aspect fiind

menținută și în recurs, prin urmare este vorba de o problemă de drept dezlegată

irevocabil, Statul Român stând în judecată nu doar sub aspectul constatării

nulității titlului său cât și în ceea ce privește rectificarea din C.F. a

înscrierilor care îl privesc.

Instanța a respins și

excepția lipsei de interes respectiv excepția lipsei calității procesuale

active a reclamanților, deoarece aceștia și-au justificat atât dreptul cât și

interesul în promovarea acțiunii de față, neputând fi acuzați de lipsă de

interes cei care solicită constatarea unor nulități absolute, știut fiind că

asemenea nulități se declară la cererea oricărei persoane interesate, or

asemenea interes aparține foștilor proprietari tabulari sau moștenitorilor lor.

S-a reținut că

reclamanții sunt foști proprietar tabulari sau moștenitorii proprietarilor

tabulari, astfel că au la îndemână acțiunea în revendicare, instanța reținând

că aceștia se consideră pe bună dreptate niște proprietari neposesori, existând

identitate între parcelele de teren deținute de SC E. SA și cele asupra cărora

a purtat dreptul lor de proprietate tabulară, cu mențiunea că acest drept se

întindea cu mult peste limitele celor patru parcele înscrise în prezent în C.F.

Târgu Secuiesc.

Datorită acestor

considerente instanța nu a apreciat că acțiunea în revendicare a celor patru

parcele ocupate de pârâta SC E. SA ar fi inadmisibilă, în raport cu legile

fondului funciar (nu se încadrează în categoria terenurilor susceptibile de

retrocedare în baza acestor legi) ori în raport cu Legea nr. 10/2001

(funcționalitatea acestei legi și a Fondului Proprietatea sunt frecvent

criticate în jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului), așa că s-a

respins și excepția inadmisibilitătii acțiunii în revendicare.

Aceeași soluție a

respingerii s-a pronunțat și cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC E. SA, în raport cu petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea

introductivă, deoarece chiar dacă acest petite sunt formulate în mod direct în

contradictoriu cu Statul Român și cu Consiliul Local Târgu Secuiesc,

continuator al fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu

Secuiesc, ele se justifică a fi dezlegate și în contradictoriu cu pârâta SC E.

SA, pentru că pe calea acestor petite se discută însăși valabilitatea titlului autorului

sau autorilor pârâtei, or, pentru considerente de opozabilitate, din moment ce

titlul invocat de SC E. SA derivă din titlul statului, este indicat ca în

proces să figureze și dobânditorul subsecvent, cu atât mai mult cu cât acesta,

pe calea întâmpinării a adus apărări titlului statului și implicit celui al

municipiului Târgu Secuiesc.

Totodată instanța a

respins și excepția inadmisibilității cererilor de constatare a nulității titlului

statului și a nulității titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al

orașului Târgu Secuiesc, deoarece aceste două petite nu sunt cereri în

constatare, în sensul art. 111 C. proc. civ., ci chiar dacă fac referire la

constatarea sau declararea nulității, sunt cereri care urmăresc realizarea

dreptului, știut fiind că un atare efect se obține odată cu restabilirea

situației anterioare de carte funciară.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității de reprezentant a municipiului Târgu Secuiesc pentru

pârâtul Statul Român, excepție admisă motivat la termenul de judecată din 25

martie 2010, în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ., instanța a anulat

acțiunea reclamanților cât privește introducerea ei în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român prin municipiul Târgu Secuiesc.

Pe fondul cauzei,

instanța a arătat că titlul Statului Român asupra imobilului înscris în C.F.

Târgu, provenit din expropriere (negotium) ca și Deciziunea nr. 20/1957 a

Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al orașului de subordonare

raională Târgu Secuiesc (instrumentum) sunt nule absolut.

Aceasta deoarece deși

Decretul nr. 83/1949 se intitula ca fiind pentru completarea unor dispozițiuni

din Legea nr. 187/1945, care era o lege de expropriere, în drept nu era vorba

de o adevărată expropriere, ci de o preluare fără titlu valabil, de o preluare

departe de orice aparență de legalitatate, știut fiind că de esența

exproprierii este plata unei drepte și prealabile despăgubiri, or, art. 7 din

Legea nr. 187/1945 excludea categoric orice despăgubire, contrazicând chiar și

C. civ. care prin art. 481 menționa aceeași despăgubire care condiționa cedarea

proprietății pentru cauză de utilitate publică.

Ca urmare, s-a reținut

că este nul este și titlul Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului

Târgu Secuiesc, respectiv cel în legătură cu dreptul de administrare operativă

asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, deoarece din moment ce

statul deținea bunul fără titlu nu putea conferi biroului executiv vreo

prerogativă asupra bunului, iar acea adresă din 17 februarie 1979 a Consiliul

Popular Județean Covasna, care a permis biroului executiv să își înscrie

dreptul de administrare, emana de la o persoană care nu era Statul Român, adică

de la o persoană care nu era nici măcar așa-zisul proprietar tabular.

Nulitatea actelor

constitutive a pârâtei SC E. SA și a actelor sale adiționale de majorare a

capitalului social nu provoacă nulitatea societății și nici nu trebuie să fie

precedată de o anulare a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor prin

care s-a convenit în societate asupra aporturilor celor 4 parcele, pentru că

nulitatea constatată e una parțială, se referă strict la terenurile aportate nu

și la celelalte elemente ale capitalului social.

Sunt nule și

încheierile de C.F. prin care s-au întabulat titlurile Statului, al Biroului

Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc și al pârâtei SC E.

SA, prin nulitatea acestor încheieri neînțelegându-se nulitatea încheierii în

sine ca act de procedură, susceptibilă de a fi desființată în urma atacării cu apel

în condițiile Decretului-Lege nr. 115/1958 și ale Legii nr. 7/1996, ci trebuie

înțeles că este vorba de nulitatea mențiunile înscrise în cartea funciară în

baza acestor încheieri, a operațiunilor materiale săvârșite asupra cărții

funciare, fiind și firesc să fie așa pentru că dacă actul în sens de negotium e

nul atunci și toate modificările generate în cartea funciară de acest act, nu

pot fi decât nule, existând o relație de accesorietate sau interdependență

între titlu și înscrierea în sine a acestui titlu în cartea funciară.

Odată constatată

nulitatea titlurilor și a mențiunilor scrise în C.F. în baza acestor titluri, instanța

a procedat la rectificarea de C.F.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel pârâții, pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Covasna, a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției

lipsei calității procesuale pasive, întrucât terenul nu face parte din domeniul

public al statului, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că

imobilul a fost preluat cu titlu și întabulat în cartea funciară. A

susținut și că prin admiterea acțiunii, reclamanții ar ajunge să

obțină o dublă despăgubire, întrucât li s-au acordat deja măsuri

reparatorii pentru respectivul imobil.

Pârâții Municipiul

Târgu Secuiesc și Consiliul Local Târgu Secuiesc, prin primar și SC E. SRL, au

criticat sentința, în esență, sub aspectul greșitei repuneri pe rol a

cauzei prin încheierea din 25 martie 2010, a netimbrării acțiunii, a

respingerii excepțiilor de inadmisibilitate a acțiunii, lipsei de interes și

calității procesuale pasive a societății pârâte. Pe fondul cauzei, au susținut

că nu au fost respectate îndrumările din decizia prin care Curtea de Apel

Brașov a trimis cauza spre rejudecare, pentru lămurirea situației juridice a

terenului, care în realitate a ajuns în patrimoniul lor urmare unui schimb de

terenuri, iar reclamanții nu au dorit efectuarea unei expertize în acest sens.

Pârâții au mai

arătat și că nu au fost respectate dispozițiile din Decizia nr. 33/2008

pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și

Justiție, întrucât reclamanții au optat pentru aplicarea legilor speciale

de reparație, că societatea pârâtă a fost de bună-credință când s-a făcut

asocierea, întrucât terenul era în proprietatea statului, asocierea s-a făcut

pe baza unei hotărâri a consiliului local, iar terenul revendicat de reclamanți

nu este cel înscris în cartea funciară în proprietatea antecesorilor lor, încât

societatea nu are calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 907/A

din 9 iulie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie a dispus următoarele:

I. A respins apelul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna.

II. A admis, în

parte, apelurile declarate pârâții Municipiul Târgu Secuiesc și Consiliul Local

Târgu Secuiesc, prin primar și SC E. SRL împotriva sentinței civile nr. 723/2010

a Tribunalului Covasna, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

reclamanților privind constatarea nulității titlului SC E. SA (drept de

proprietate provenit din aport la capital social și majorare capital social)

asupra imobilelor-teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea

parțială a statutului și contractului de societate a SC E. SA autentificate din

18 decembrie 1992 de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și

a actelor adiționale la statutul și contractul de societate al SC E. SA,

autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 și din 30 martie 2000 de B.N.P.,

H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local

Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social și la majorarea capitalului

social al SC E. SA.

reclamanților privind constatarea nulității următoarelor încheieri de C.F.: din

19 mai 1993 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din

21 iunie 1996 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din

01 octombrie 1998 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate

B+65 și din 12 aprilie 2000 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de

proprietate B+71.

reclamanților privind transnotarea din C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru

parcele menționate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu

numerele topografice, și restabilirea situației anterioare de C.F. în sensul intabulării

acestora pe numele proprietarilor tabulari inițiali - D. în cotă parte de 1, I.

căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

reclamanților de obligare a pârâtei SC E. SA să le lase în deplină proprietate

și liniștită posesie cele patru parcele de teren având numerele topografice.

III. A înlăturat din

dispozitivul sentinței dispozițiile privind:

nulității titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital

social și majorare capital social) asupra imobilelor-teren înscrise în C.F.

Târgu Secuiesc nr. top, respectiv nulitatea parțială a statutului și

contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992 de

către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și a actelor adiționale

la statutul și contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996,

din 04 iulie 1998 și din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor

mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea

capitalului social și la majorarea capitalului social al SC E. SA.

nulității următoarelor încheieri de C.F. : din 19 mai 1993 menționată în C.F.

Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menționată în C.F.

Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menționată

în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 și din 12 aprilie 2000

menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71.

C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru parcele menționate în încheierile de C.F. de

mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, și restabilire a situației

anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor

tabulari inițiali - D. în cotă parte de 1, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită

L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

pârâtei SC E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită

posesie cele patru parcele de teren, cereri respinse prin prezenta decizie.

IV. A înlăturat din

sentință dispoziția de obligare a pârâtei SC E. SRL la plata către reclamanți a

cheltuielilor de judecată și păstrează aceeași dispoziție pentru ceilalți

pârâți respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna, Municipiul Târgu Secuiesc și

Consiliul Local Târgu Secuiesc, fiecare pentru suma de 750 lei.

V. A păstrat restul

dispozițiilor din sentință.

VI. A respins restul

cererilor și excepțiilor din apeluri.

VII. A obligat

reclamanții F., C., D., S., T., U., V. și X. să plătească apelantului

Municipiul Târgu Secuiesc suma de 5.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în

apel.

În motivare, curtea

de apel a reținut că imobilele ce fac obiectul cauzei au fost preluate de stat,

prin Legea nr. 187/1945, și apoi au făcut obiectul unor multiple operațiuni de

carte funciară. Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat mai întâi

nulitatea titlului de preluare al statului, apoi, ca o consecință firească

operațiunilor de carte funciară revenirea la situația anterioară prin

reîntabularea în favoarea reclamanților.

Drept urmare,

calitate procesuală pasivă în cauză are Statul Român, care este reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice, cum dispune art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în

vigoare la data promovării acțiunii, statul participând nemijlocit în raportul

de drept dedus judecății, fiind pus în discuție titlul său de preluare, astfel

că motivul privind respingerea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă va

fi respins, păstrându-se dispoziția corespunzătoare din sentință.

Preluarea în

proprietatea statului și înscrierea nevalabilă în cartea funciară nu putea

genera un drept valabil înscris în favoarea organului administrației locale și

în consecință, curtea de apel a constatat că prezumția instituită de art. 32

din Decretul-Lege nr. 115/1938, în vigoare la data înscrierii statului în anul

1957 și a biroului executiv în anul 1979, conform căreia, dacă un drept real

s-a înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul

este în folosul ei, a fost răsturnată.

Pe aceste

considerente, curtea de apel a constatat că dispozițiile din sentință privind

nevalabilitatea celor două titluri de proprietate și administrare operativă și

de nulitate a încheierilor de C.F. din 04 septembrie 1957 și din 20 februarie 1979

prin care s-a dispus înscrierea acestor drepturi au fost corect stabilite de

către tribunal.

Deși reclamanții au

fost propuși pentru despăgubiri, în condițiile Legii nr. 18/1991 și s-a și emis

o decizie de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, totuși nu

au fost satisfăcuți până în prezent, încât accesul la justiție, prin prezenta

acțiune, care urmărește reîntregirea patrimoniului prin revendicare, nu poate

și blocat, fiind dreptul constituțional al acestora de a cere protecția

efectivă a dreptului dedus judecății.

Cu privire la apelul

pârâților Municipiul și Consiliul Local, curtea de apel a reținut că

repunerea pe rol a cauzei la termenul de judecată din 25 martie 2010 s-a făcut

legal, din moment ce prima instanță a constatat că reclamanții au complinit

obligațiile impuse, de precizare a acțiunii.

Referitor la excepția

de netimbrare, care nu a fost ridicată în primul ciclu procesual, instanța a

arătat că prin sentința tribunalului s-a reținut că acțiunea este scutită de

plata taxei de timbru conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nefiind

declarat apel pe acest considerent. În rejudecare, prima instanță, prin

Încheierea din 25 martie 2010, a reținut aceleași considerente, pe care curtea

le însușește, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, la lit. a, se urmărește

reîntregirea patrimoniului de către succesorii foștilor proprietari tabulari cu

imobilele preluate de stat în perioada de referință, astfel că dispozițiile din

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 sunt pe deplin aplicabile.

Curtea de apel a

constat că excepția de inadmisibilitate a fost corect soluționată de

tribunal, fiind păstrată și motivarea acestei instanțe.

Instanța de apel

a mai arătat și că excepția ridicată în cursul apelului privind lipsa

interesului reclamanților, este nefondată, întrucât reclamanții, ca

succesori în drepturi ai foștilor proprietari tabulari, justifică interesul în

acțiunea în revendicare.

Din probele

administrate, curtea a reținut că reclamanții pretind că imobilele cu

numerele topografice pe care societatea pârâtă și-a înscris dreptul de

proprietate în C.F. Târgu Secuiesc, au făcut parte din același corp funciar

inițial cu nr. top., ce a aparținut antecesorilor lor înscriși în C.F. Târgu

secuiesc, iar scriptic așa pare, întrucât top-urile pârâtei au aceeași

rădăcină, încât dovada posesiei este esențială și de proba ei depinde întreg

eșafodajul acțiunii reclamanților în ce o privește pe pârâtă și aceasta nu

numai cu privire la revendicare, dar și cu privire la celelalte cereri vizând

nulitatea titlului acesteia și rectificare de carte funciară.

Urmare trecerii în

proprietatea statului, imobilul cu nr. top inițial 4119, ce a aparținut

antecesorilor reclamanților, a suferit numeroase dezmembrării, unele numere top

fiind afectate de blocuri de locuințe, de o stație de combustibil, un service

Dacia, iar altele au făcut obiect al legilor fondului funciar fiind retrocedate

unor terți ori chiar reclamanților, rămânând în discuție cele patru topografice

revendicate, care, scriptic au constituit aport în natură la asocierea dintre

pârâți și au fost înscrise în proprietatea societății pârâte.

În al doilea ciclu

procesual, deși prin Decizia nr. 44/Ap/2007, a Curții de Apel Brașov, rămasă

irevocabilă, s-a dispus verificarea situației juridice a imobilelor în litigiu,

în realitate nu s-a realizat, întrucât proba esențială era expertiza

topografică și pe care reclamanții au refuzat să o administreze. Față de

îndrumarea dată de instanța de control judiciar, menținută de instanța supremă

și raportat la contestarea de către pârâți a posesiei terenurilor revendicate,

multitudinea dezmembrărilor pe care nr. top. inițial le-a suferit și refuzul

reclamanților de a administra proba cu expertiză, prima instanță nu putea să

rețină că nu are nici un dubiu că terenurile revendicate sunt posedate de către

societatea pârâtă, ci trebuia, prin aplicarea art. 480 și art. 1169 C. civ. să

respingă acțiunea ca neîntemeiată

Din întreg materialul

probatoriu, curtea a reținut că societatea pârâtă SC E. SA nu posedă nici

o suprafață din cele revendicate de către reclamanți, iar înscrierea pe

numerele top, ce conțin rădăcina, s-a făcut din eroare, mai ales că s-a

realizat schimbul de terenuri prin ordinul amintit într-o perioadă când nu se

punea încă problema retrocedărilor și nu exista o aparatură performantă de

identificare precisă în teren care să se coroboreze perfect cu cartea funciară.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, cât și reclamanții F., V.,

U. (X.), X., T., S., C., D.

Pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Covasna a criticat decizia, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

A susținut că

instanța de apel nu a respectat cele trasate prin Decizia nr. 7476/2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul

ciclu procesual, și greșit s-a reținut, în raport de art. 25 din Decretul nr.

31/1954, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate

procesuală.

Pârâtul a mai arătat

și că instanțele ar fi trebuit să analizeze regimul juridic al

terenului atât la data preluării, când era teren agricol, și în prezent, când

imobilul nu este în proprietatea domeniului public al statului, așa cum prevede

art. 3 alin. (2) Legea nr. 213/2001.

A susținut

și că instanța de apel a greșit când a dispus să fie menținută

sentința, cu privire la acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin

Municipiul Târgu Secuiesc, terenul intrând în domeniul privat al statului.

Pârâtul a apreciat

că, prin constatarea nulității absolute a titlului statului asupra imobilului,

s-a creat o situație confuză cu privire la actele și titlurile subsecvente în

temeiul cărora Consiliul Local a adus terenul la SC E. SRL, ca aport la

capitalul social.

Instanța de apel

nu a ținut cont că reclamanții au formulat cereri de restituire a

terenurilor în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000. Pârâtul a

arătat și că s-ar fi impus reducerea cheltuielilor de judecată,

proporțional cu pretențiile admise.

Reclamanții F., V., U.

(X.) , X., T., S., C. și D. au formulat critici prin care au susținut

că, în prezentul litigiu, instanța a inversat rolurile, cerând reclamanților să

facă dovada, deși acțiunea se referă la sistemul de carte funciară, unde dovada

dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, cu care

reclamanții au dovedit că cele patru parcele sunt pe numele și în posesia

societății pârâte.

Au susținut că

instanța de apel a analizat cu precădere chestiuni de fapt și probe, dar

nu a tranșat chestiunea identității dintre terenul C.F. inițial și terenul

înscris pe numele societății.

Reclamanții au

combătut detaliat, punctual, concluziile raporturilor de expertiză întocmite în

cauză, susținând că terenul este situat în intravilan și nu extravilan,

cum greșit a reținut instanța de apel.

Analizând recursurile

formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Asupra excepției

de nulitate a recursului formulat de reclamanți, invocată în

ședința din data de 12 noiembrie 2015, Înalta Curte reține că,

prin motivele de recurs, reclamanții au formulat critici prin care au

susținut nelegaliatea deciziei din apel, pentru greșita aplicare a art.

480 C. civ., care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Asupra fondului cauzei,

instanța reține următoarele:

Prin criticile

formulate, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația

Județeană a Finanțelor Publice Covasna susține, în esență, că greșit s-a

respins excepția lipsei calității sale procesuale, pentru că terenul nu

aparține statului.

Înalta Curte urmează

să respingă această susținere, cu motivarea că, așa cum s-a reținut

și prin hotărârile de fond, asupra excepției lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în primul ciclu

procesual, prin Decizia nr. 44/AP din 16 aprilie 2007, Curtea de Apel Brașov a

decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice.

Soluția sub acest

aspect a fost menținută și în recurs, prin Decizia nr. 7476 din 6 noiembrie

2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, prin care au fost respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și SC E. SA

Târgu Secuiesc.

Prin urmare, este

vorba de o problemă de drept dezlegată irevocabil, Statul Român stând în

judecată nu doar sub aspectul constatării nulității titlului său cât și în ceea

ce privește rectificarea din C.F. a înscrierilor care îl privesc.

Înalta Curte

apreciază că, pe acest aspect, sunt legale și considerentele deciziei

recurate, prin care instanța de apel, după ce a reținut că problema

de drept este dezlegată irevocabil, a explicat amplu care este rațiunea

pentru care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are

calitatea procesuală pasivă în cauză.

Astfel, reclamanții

au arătat că imobilele au fost preluate de stat prin Legea nr. 187/1945 și au

făcut obiectul unor multiple operațiuni de carte funciară, motiv pentru care în

cuprinsul cererii de chemare în judecată aceștia au solicitat atât nulitatea

titlului de preluare al statului, cât și revenirea la situația anterioară, în

sensul reîntabulării în favoarea lor.

În cauză este

incident atât art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data

promovării acțiunii, în cartea funciară a fost înscris un drept real, cât și art.

32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și art. 25 din Decretul nr. 31/1954, texte de

lege față de care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice, are calitatea procesuală pasivă.

Ca o chestiune

subsidiară, mai arată Înalta Curte și că, prin sentința nr. 723/2010,

pronunțată de Tribunalul Covansa, pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice a fost obligat doar la plata sumei de 750 de lei, cheltuieli

de judecată către reclamanți.

Referitor la

criticile formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că prin motivele de

recurs aceștia au susținut că terenul revendicat, compus din patru

parcele, este înscris pe numele societății SC E. SA.

Această

susținere este nefondată, întrucât, așa cum a arătat și curtea

de apel, din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că, scriptic,

terenurile în litigiu au intrat în patrimoniul Municipiului Târgu Secuiesc în

urma unui schimb realizat cu alte persoane fizice, concretizat în Ordinul nr.

344 din 16 noiembrie 1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Ca urmare, în mod

legal, curtea de apel a procedat la administrarea probei cu expertiză

topografică, pentru a identifica terenurile solicitate de reclamanți între

cele deținute de pârâtă.

Înalta Curte

reține că, din proba administrată, ale cărei obiective au fost

încuviințate prin încheierea din data de 16 noiembrie 2010, cu care părțile au

fost de acord, a reieșit că, în realitate, terenurile deținute de

societatea pârâtă se situează la alte numere topografice decât cele ce fac

obiect al revendicării.

Nici răspunsurile

expertului la multiplele obiecțiuni formulate de reclamanți nu au

condus la o altă concluzie decât aceea că societatea pârâtă nu deține vreo

suprafață din cele revendicate de reclamanți.

Mai reține

Înalta Curte și că la termenul de judecată din data de 02 iunie 2015,

reprezentantul reclamanților a declarat că nu mai are obiecțiuni la completarea

raportului de expertiză.

Așadar,

față de situația de fapt reținută, ce nu mai poate fi pus în

discuție în calea extraordinară a recursului, Înalta Curte constată că

este legală concluzia curții de apel, în sensul că societatea pârâtă SC E.

SA nu posedă nici o suprafață din cele revendicate de către reclamanți, fiind

deci legal aplicate preevderile Decretulu-Lege nr. 115/1938, cele ale Legii nr.

7/1996, ale Legii nr. 18/1991 și cele ale art. 480 C. civ.

Față de cele

arătate mai sus, având în vedere prevederile art. 312 Înalta Curte urmează să

respingă, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.

Asupra cererii de

acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații pârâți Municipiul

Tg. Secuiesc prin primar și Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc,

văzând și dovezile depuse în acest sens la filele 110-111, în sumă de

10.000 lei, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., și să reducă cheltuielile de judecată la jumătate, respectiv

la suma de 5.000 lei.

În

aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte a avut în vedere activitatea

concretă prestată de avocatul pârâților, poziția procesuală a

acestora, precum și împrejurarea că întâmpinarea depusă la data de 9

noiembrie 2015, prin care s-au făcut apărări de fond, a fost redactată de

consilierul juridic al intimaților, reținând, în final, că avocatul

ales nu a desfășurat un volum de muncă de natură să justifice onorariul perceput,

în cuantum de 10.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității recursului

formulat de reclamanții F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de reclamanții F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D. și de pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Covasna împotriva Deciziei civile nr. 907/AP din 9 iulie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și pe

reclamanți la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată parțiale, către

intimații pârâți Municipiul Tg. Secuiesc prin primar și Consiliul Local al

Municipiului Tg. Secuiesc, revenind câte 2.500 lei fiecărui recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12

noiembrie 2015.