ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2015

Decizia nr. 2520/2015 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 aprilie 2006, pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat să se constate nulitatea titlului Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, anularea încheierii C.F. din 9 aprilie 1957 și restabilirea situației anterioare C.F., nulitatea titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc asupra imobilelor înscrise în C.F., nulitatea titlului SC E. SA asupra imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, nulitatea încheierilor C.F. din 19 mai 1993, din 21 iunie 1996, din 1 octombrie 1998 și din 12 aprilie 2000, precum și obligarea SC E. SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților cele patru parcele de teren.

Prin sentința nr. 1257 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Covasna a respins, ca inadmisibilă acțiunea reclamanților. Prin Decizia nr. nr. 44/AP din 16 Aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis calea de atac, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna. Prin Decizia nr. 7476 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și SC E. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 44/AP din 16 Aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 723/2010, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA Târgu Secuiesc în raport cu petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea introductivă. A respins excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară cât și excepția inadmisibilității cererilor de constatare a nulității titlului Statului Român și a nulității titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc.

A admis în parte acțiunea reclamanților B., C., D. și de A., decedat, continuată prin moștenitori F. și G. împotriva pârâților Municipiul Târgu Secuiesc prin primar, Consiliul Local al municipiului Târgu Secuiesc, SC E. SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, așa cum a fost precizată și completată. A anulat aceeași acțiune cât privește introducerea ei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin municipiul Târgu Secuiesc. A constatat nulitatea titlului Statului Român (drept de proprietate provenit din expropriere) asupra imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea Deciziunii nr. 20 din 06 aprilie 1957 a Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al orașului de subordonare raională Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc (drept de administrare operativă) asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu Secuiesc. A constatat nulitatea titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social și majorare capital social) asupra imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea parțială a statutului și contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992, de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și a actelor adiționale la statutul și contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social și la majorarea capitalului social al SC E. SA.

A constatat nulitatea încheierii de C.F. din 09 aprilie 1957 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+10. A respins cererea de restabilire a situației anterioare C.F. prin reîntabularea imobilului pe numele proprietarilor tabulari de la foaia de proprietate B+1, 4, 5, 6, 7, respectiv D. în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare. A constatat nulitatea încheierii C.F. din 20 februarie 1979 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+33 în ceea ce privește întabularea dreptului de administrare operativă directă a Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc asupra imobilelor identificate la foaia de avere A+ 28, 30 având număr top.

A constatat nulitatea următoarelor încheieri C.F.: din 19 mai 1993 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 și din 12 aprilie 2000 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71. A dispus transnotarea din C.F. Târgu Secuiesc a celor patru parcele menționate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, și restabilirea situației anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari inițiali - D. în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

A obligat pârâta SC E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie cele patru parcele de teren având numerele topografice. A obligat pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Târgu Secuiesc prin primar, Consiliul Local al municipiul Târgu Secuiesc și SC E. SA să plătească reclamanților suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, revenind câte 750 lei fiecărui pârât. A respins cererea pârâtei SC E. SA de acordare a cheltuielilor de judecată. În motivare, tribunalul a reținut, ca situație de fapt, că autorii reclamanților au dobândit și înscris în C.F. proprietatea asupra unui teren de 24 jugere și 1.262 stânjeni, situat în Târgu Secuiesc.

Instanța a reținut că, din examinarea în detaliu a C.F. Târgu Secuiesc, cele patru parcele de teren care sunt, în prezent, înscrise în C.F. Târgu Secuiesc în favoarea pârâtei SC E. SA sub numere topografice - arătură de 5.000 mp, - teren de construcții de 10.000 mp - arătură de 5.000 mp și arătură de 5.000 mp, provin din parcela care inițial purta număr topografic, cu alte cuvinte din parcela care a fost întabulată în favoarea reclamanților sau a autorilor lor, această parcelă suferind o serie de dezmembrări și transnotări în diferite cărți funciare. Parcela cu nr. topo a fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 83/1949, care și-a înscris un drept de proprietate asupra imobilului, cu titlu drept expropriere, după care operațiunile de dezmembrare asupra imobilului au continuat, astfel ajungându-se la formarea unor parcele cu numerele top.

- arător de 127.207 mp și - arător de 914 mp asupra cărora cu încheierea de C.F. din 20 februarie 1979 și în baza adresei din 17 februarie 1979 a Consiliului Popular Județean Covasna - Comitetul executiv asupra imobilelor, s-a întabulat un drept de administrare operativă directă în favoarea Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc. Odată cu constituirea, în anul 1992, a SC E. SA, Consiliul Local al orașului Târgu Secuiesc, în calitate de acționar, a aportat parcela, după care s-a majorat capitalul social în anul 1996 cu teren, în anul 1998 cu terenul cu nr. top, iar în final în anul 2000 cu teren cu nr. top.

Instanța a apreciat că cele patru parcele de teren, care au ajuns să fie intabulate în favoarea SC E. SA, nu ar fi cele care provin din parcela inițială având nr. top, reținând că nu s-a dovedit că cele patru parcele ar fi aparținut inițial unor proprietari, persoane fizice, cu care Consiliul Local Târgu Secuiesc ar fi perfectat un schimb de terenuri în anul 1992, aprobat prin Ordinul nr. 344 din 16 noiembrie 1992 al Ministerului Agriculturii și Alimentației. Cei cinci proprietari particulari M., N., O., P. și R. au predat Consiliului Local Târgu Secuiesc o suprafață de 3,20 ha situată în perimetrul construibil al orașului Târgu Secuiesc, primind în schimb suprafața de 3,20 ha situată în același loc dar în altă tarla, care corespunde numărului top din C.F.

Târgu Secuiesc, dar nu există vreo dovadă care să sprijine ideea că cele patru parcele de teren asupra cărora este întabulată SC E. SA au fost dobândite de Consiliul Local Târgu Secuiesc prin schimbul efectuat cu niște terți particulari. Tribunalul a reținut că, dacă ar fi vorba de o neconcordanță între numerotarea topografică a parcelelor și amplasamentul lor concret, atunci, în decurs de 18 ani de la acel schimb, Municipiul Târgu Secuiesc avea timpul și resursele necesare pentru a iniția o rectificare de C.F., or, o asemenea rectificare nu a avut loc, ceea ce înseamnă că situația de C.F. așa cum este oglindită în prezent, trebuie prezumată ca exactă, în favoarea reclamanților fiind toate premisele scriptice care permit a se concluziona că ceea este întabulat în C.F.

Târgu Secuiesc, constituie imobile asupra cărora au avut înscrise drepturi tabulare de proprietate, ei înșisi sau antecesorii lor. În ceea ce privește categoria de folosință a acestui teren, se constată că ceea ce este notat în C.F. cu privire la parcele, anume că ar fi vorba de teren arabil sau arătură nu mai coincide cu destinația actuală a acestor parcele, ci este vorba de terenuri de construcție situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă, cu motivarea că, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Brașov a decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, soluția sub acest aspect fiind menținută și în recurs, prin urmare este vorba de o problemă de drept dezlegată irevocabil, Statul Român stând în judecată nu doar sub aspectul constatării nulității titlului său cât și în ceea ce privește rectificarea din C.F. a înscrierilor care îl privesc.

Instanța a respins și excepția lipsei de interes respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece aceștia și-au justificat atât dreptul cât și interesul în promovarea acțiunii de față, neputând fi acuzați de lipsă de interes cei care solicită constatarea unor nulități absolute, știut fiind că asemenea nulități se declară la cererea oricărei persoane interesate, or asemenea interes aparține foștilor proprietari tabulari sau moștenitorilor lor. S-a reținut că reclamanții sunt foști proprietar tabulari sau moștenitorii proprietarilor tabulari, astfel că au la îndemână acțiunea în revendicare, instanța reținând că aceștia se consideră pe bună dreptate niște proprietari neposesori, existând identitate între parcelele de teren deținute de SC E. SA și cele asupra cărora a purtat dreptul lor de proprietate tabulară, cu mențiunea că acest drept se întindea cu mult peste limitele celor patru parcele înscrise în prezent în C.F.

Târgu Secuiesc. Datorită acestor considerente instanța nu a apreciat că acțiunea în revendicare a celor patru parcele ocupate de pârâta SC E. SA ar fi inadmisibilă, în raport cu legile fondului funciar (nu se încadrează în categoria terenurilor susceptibile de retrocedare în baza acestor legi) ori în raport cu Legea nr. 10/2001 (funcționalitatea acestei legi și a Fondului Proprietatea sunt frecvent criticate în jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului), așa că s-a respins și excepția inadmisibilitătii acțiunii în revendicare.

Aceeași soluție a respingerii s-a pronunțat și cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC E. SA, în raport cu petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea introductivă, deoarece chiar dacă acest petite sunt formulate în mod direct în contradictoriu cu Statul Român și cu Consiliul Local Târgu Secuiesc, continuator al fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc, ele se justifică a fi dezlegate și în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, pentru că pe calea acestor petite se discută însăși valabilitatea titlului autorului sau autorilor pârâtei, or, pentru considerente de opozabilitate, din moment ce titlul invocat de SC E. SA derivă din titlul statului, este indicat ca în proces să figureze și dobânditorul subsecvent, cu atât mai mult cu cât acesta, pe calea întâmpinării a adus apărări titlului statului și implicit celui al municipiului Târgu Secuiesc.

Totodată instanța a respins și excepția inadmisibilității cererilor de constatare a nulității titlului statului și a nulității titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc, deoarece aceste două petite nu sunt cereri în constatare, în sensul art. 111 C. proc. civ., ci chiar dacă fac referire la constatarea sau declararea nulității, sunt cereri care urmăresc realizarea dreptului, știut fiind că un atare efect se obține odată cu restabilirea situației anterioare de carte funciară. În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a municipiului Târgu Secuiesc pentru pârâtul Statul Român, excepție admisă motivat la termenul de judecată din 25 martie 2010, în baza art. 161 alin. (2) C. proc.

civ., instanța a anulat acțiunea reclamanților cât privește introducerea ei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin municipiul Târgu Secuiesc. Pe fondul cauzei, instanța a arătat că titlul Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. Târgu, provenit din expropriere (negotium) ca și Deciziunea nr. 20/1957 a Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al orașului de subordonare raională Târgu Secuiesc (instrumentum) sunt nule absolut. Aceasta deoarece deși Decretul nr. 83/1949 se intitula ca fiind pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, care era o lege de expropriere, în drept nu era vorba de o adevărată expropriere, ci de o preluare fără titlu valabil, de o preluare departe de orice aparență de legalitatate, știut fiind că de esența exproprierii este plata unei drepte și prealabile despăgubiri, or, art. 7 din Legea nr. 187/1945 excludea categoric orice despăgubire, contrazicând chiar și C. civ.

care prin art. 481 menționa aceeași despăgubire care condiționa cedarea proprietății pentru cauză de utilitate publică. Ca urmare, s-a reținut că este nul este și titlul Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc, respectiv cel în legătură cu dreptul de administrare operativă asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, deoarece din moment ce statul deținea bunul fără titlu nu putea conferi biroului executiv vreo prerogativă asupra bunului, iar acea adresă din 17 februarie 1979 a Consiliul Popular Județean Covasna, care a permis biroului executiv să își înscrie dreptul de administrare, emana de la o persoană care nu era Statul Român, adică de la o persoană care nu era nici măcar așa-zisul proprietar tabular.

Nulitatea actelor constitutive a pârâtei SC E. SA și a actelor sale adiționale de majorare a capitalului social nu provoacă nulitatea societății și nici nu trebuie să fie precedată de o anulare a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a convenit în societate asupra aporturilor celor 4 parcele, pentru că nulitatea constatată e una parțială, se referă strict la terenurile aportate nu și la celelalte elemente ale capitalului social. Sunt nule și încheierile de C.F.

prin care s-au întabulat titlurile Statului, al Biroului Executiv al Consiliului Popular al orașului Târgu Secuiesc și al pârâtei SC E. SA, prin nulitatea acestor încheieri neînțelegându-se nulitatea încheierii în sine ca act de procedură, susceptibilă de a fi desființată în urma atacării cu apel în condițiile Decretului-Lege nr. 115/1958 și ale Legii nr. 7/1996, ci trebuie înțeles că este vorba de nulitatea mențiunile înscrise în cartea funciară în baza acestor încheieri, a operațiunilor materiale săvârșite asupra cărții funciare, fiind și firesc să fie așa pentru că dacă actul în sens de negotium e nul atunci și toate modificările generate în cartea funciară de acest act, nu pot fi decât nule, existând o relație de accesorietate sau interdependență între titlu și înscrierea în sine a acestui titlu în cartea funciară.

Odată constatată nulitatea titlurilor și a mențiunilor scrise în C.F. în baza acestor titluri, instanța a procedat la rectificarea de C.F. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât terenul nu face parte din domeniul public al statului, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că imobilul a fost preluat cu titlu și întabulat în cartea funciară. A susținut și că prin admiterea acțiunii, reclamanții ar ajunge să obțină o dublă despăgubire, întrucât li s-au acordat deja măsuri reparatorii pentru respectivul imobil.

Pârâții Municipiul Târgu Secuiesc și Consiliul Local Târgu Secuiesc, prin primar și SC E. SRL, au criticat sentința, în esență, sub aspectul greșitei repuneri pe rol a cauzei prin încheierea din 25 martie 2010, a netimbrării acțiunii, a respingerii excepțiilor de inadmisibilitate a acțiunii, lipsei de interes și calității procesuale pasive a societății pârâte. Pe fondul cauzei, au susținut că nu au fost respectate îndrumările din decizia prin care Curtea de Apel Brașov a trimis cauza spre rejudecare, pentru lămurirea situației juridice a terenului, care în realitate a ajuns în patrimoniul lor urmare unui schimb de terenuri, iar reclamanții nu au dorit efectuarea unei expertize în acest sens.

Pârâții au mai arătat și că nu au fost respectate dispozițiile din Decizia nr. 33/2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât reclamanții au optat pentru aplicarea legilor speciale de reparație, că societatea pârâtă a fost de bună-credință când s-a făcut asocierea, întrucât terenul era în proprietatea statului, asocierea s-a făcut pe baza unei hotărâri a consiliului local, iar terenul revendicat de reclamanți nu este cel înscris în cartea funciară în proprietatea antecesorilor lor, încât societatea nu are calitate procesuală pasivă. Prin Decizia nr. 907/A din 9 iulie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus următoarele: I. A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna.

II. A admis, în parte, apelurile declarate pârâții Municipiul Târgu Secuiesc și Consiliul Local Târgu Secuiesc, prin primar și SC E. SRL împotriva sentinței civile nr. 723/2010 a Tribunalului Covasna, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că: 1. A respins cererea reclamanților privind constatarea nulității titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social și majorare capital social) asupra imobilelor-teren înscrise în C.F.

Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea parțială a statutului și contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992 de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și a actelor adiționale la statutul și contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 și din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social și la majorarea capitalului social al SC E. SA. 2. A respins cererea reclamanților privind constatarea nulității următoarelor încheieri de C.F.: din 19 mai 1993 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menționată în C.F.

Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 și din 12 aprilie 2000 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71. 3. A respins cererea reclamanților privind transnotarea din C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru parcele menționate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, și restabilirea situației anterioare de C.F. în sensul intabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari inițiali - D. în cotă parte de 1, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare. 4. A respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei SC E. SA să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie cele patru parcele de teren având numerele topografice.

III. A înlăturat din dispozitivul sentinței dispozițiile privind: 1. constatarea nulității titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social și majorare capital social) asupra imobilelor-teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc nr. top, respectiv nulitatea parțială a statutului și contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992 de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât și a actelor adiționale la statutul și contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 și din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social și la majorarea capitalului social al SC E. SA.

2. constatarea nulității următoarelor încheieri de C.F. : din 19 mai 1993 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 și din 12 aprilie 2000 menționată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71. 3. de transnotare din C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru parcele menționate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, și restabilire a situației anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari inițiali - D. în cotă parte de 1, I. căsătorită J., D., A. și K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

4. de obligare a pârâtei SC E. SA să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie cele patru parcele de teren, cereri respinse prin prezenta decizie. IV. A înlăturat din sentință dispoziția de obligare a pârâtei SC E. SRL la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată și păstrează aceeași dispoziție pentru ceilalți pârâți respectiv Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, Municipiul Târgu Secuiesc și Consiliul Local Târgu Secuiesc, fiecare pentru suma de 750 lei. V. A păstrat restul dispozițiilor din sentință. VI. A respins restul cererilor și excepțiilor din apeluri. VII. A obligat reclamanții F., C., D., S., T., U., V. și X. să plătească apelantului Municipiul Târgu Secuiesc suma de 5.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.

În motivare, curtea de apel a reținut că imobilele ce fac obiectul cauzei au fost preluate de stat, prin Legea nr. 187/1945, și apoi au făcut obiectul unor multiple operațiuni de carte funciară. Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat mai întâi nulitatea titlului de preluare al statului, apoi, ca o consecință firească operațiunilor de carte funciară revenirea la situația anterioară prin reîntabularea în favoarea reclamanților. Drept urmare, calitate procesuală pasivă în cauză are Statul Român, care este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cum dispune art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data promovării acțiunii, statul participând nemijlocit în raportul de drept dedus judecății, fiind pus în discuție titlul său de preluare, astfel că motivul privind respingerea excepției lipsei de calitate procesuală pasivă va fi respins, păstrându-se dispoziția corespunzătoare din sentință.

Preluarea în proprietatea statului și înscrierea nevalabilă în cartea funciară nu putea genera un drept valabil înscris în favoarea organului administrației locale și în consecință, curtea de apel a constatat că prezumția instituită de art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în vigoare la data înscrierii statului în anul 1957 și a biroului executiv în anul 1979, conform căreia, dacă un drept real s-a înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul este în folosul ei, a fost răsturnată. Pe aceste considerente, curtea de apel a constatat că dispozițiile din sentință privind nevalabilitatea celor două titluri de proprietate și administrare operativă și de nulitate a încheierilor de C.F.

din 04 septembrie 1957 și din 20 februarie 1979 prin care s-a dispus înscrierea acestor drepturi au fost corect stabilite de către tribunal. Deși reclamanții au fost propuși pentru despăgubiri, în condițiile Legii nr. 18/1991 și s-a și emis o decizie de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, totuși nu au fost satisfăcuți până în prezent, încât accesul la justiție, prin prezenta acțiune, care urmărește reîntregirea patrimoniului prin revendicare, nu poate și blocat, fiind dreptul constituțional al acestora de a cere protecția efectivă a dreptului dedus judecății. Cu privire la apelul pârâților Municipiul și Consiliul Local, curtea de apel a reținut că repunerea pe rol a cauzei la termenul de judecată din 25 martie 2010 s-a făcut legal, din moment ce prima instanță a constatat că reclamanții au complinit obligațiile impuse, de precizare a acțiunii.

Referitor la excepția de netimbrare, care nu a fost ridicată în primul ciclu procesual, instanța a arătat că prin sentința tribunalului s-a reținut că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nefiind declarat apel pe acest considerent. În rejudecare, prima instanță, prin Încheierea din 25 martie 2010, a reținut aceleași considerente, pe care curtea le însușește, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, la lit. a, se urmărește reîntregirea patrimoniului de către succesorii foștilor proprietari tabulari cu imobilele preluate de stat în perioada de referință, astfel că dispozițiile din art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 sunt pe deplin aplicabile.

Curtea de apel a constat că excepția de inadmisibilitate a fost corect soluționată de tribunal, fiind păstrată și motivarea acestei instanțe. Instanța de apel a mai arătat și că excepția ridicată în cursul apelului privind lipsa interesului reclamanților, este nefondată, întrucât reclamanții, ca succesori în drepturi ai foștilor proprietari tabulari, justifică interesul în acțiunea în revendicare. Din probele administrate, curtea a reținut că reclamanții pretind că imobilele cu numerele topografice pe care societatea pârâtă și-a înscris dreptul de proprietate în C.F. Târgu Secuiesc, au făcut parte din același corp funciar inițial cu nr. top., ce a aparținut antecesorilor lor înscriși în C.F.

Târgu secuiesc, iar scriptic așa pare, întrucât top-urile pârâtei au aceeași rădăcină, încât dovada posesiei este esențială și de proba ei depinde întreg eșafodajul acțiunii reclamanților în ce o privește pe pârâtă și aceasta nu numai cu privire la revendicare, dar și cu privire la celelalte cereri vizând nulitatea titlului acesteia și rectificare de carte funciară. Urmare trecerii în proprietatea statului, imobilul cu nr. top inițial 4119, ce a aparținut antecesorilor reclamanților, a suferit numeroase dezmembrării, unele numere top fiind afectate de blocuri de locuințe, de o stație de combustibil, un service Dacia, iar altele au făcut obiect al legilor fondului funciar fiind retrocedate unor terți ori chiar reclamanților, rămânând în discuție cele patru topografice revendicate, care, scriptic au constituit aport în natură la asocierea dintre pârâți și au fost înscrise în proprietatea societății pârâte.

În al doilea ciclu procesual, deși prin Decizia nr. 44/Ap/2007, a Curții de Apel Brașov, rămasă irevocabilă, s-a dispus verificarea situației juridice a imobilelor în litigiu, în realitate nu s-a realizat, întrucât proba esențială era expertiza topografică și pe care reclamanții au refuzat să o administreze. Față de îndrumarea dată de instanța de control judiciar, menținută de instanța supremă și raportat la contestarea de către pârâți a posesiei terenurilor revendicate, multitudinea dezmembrărilor pe care nr. top. inițial le-a suferit și refuzul reclamanților de a administra proba cu expertiză, prima instanță nu putea să rețină că nu are nici un dubiu că terenurile revendicate sunt posedate de către societatea pârâtă, ci trebuia, prin aplicarea art. 480 și art. 1169 C. civ.

să respingă acțiunea ca neîntemeiată Din întreg materialul probatoriu, curtea a reținut că societatea pârâtă SC E. SA nu posedă nici o suprafață din cele revendicate de către reclamanți, iar înscrierea pe numerele top, ce conțin rădăcina, s-a făcut din eroare, mai ales că s-a realizat schimbul de terenuri prin ordinul amintit într-o perioadă când nu se punea încă problema retrocedărilor și nu exista o aparatură performantă de identificare precisă în teren care să se coroboreze perfect cu cartea funciară.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, cât și reclamanții F., V., U. (X.), X., T., S., C., D. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna a criticat decizia, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. A susținut că instanța de apel nu a respectat cele trasate prin Decizia nr. 7476/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, și greșit s-a reținut, în raport de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală.

Pârâtul a mai arătat și că instanțele ar fi trebuit să analizeze regimul juridic al terenului atât la data preluării, când era teren agricol, și în prezent, când imobilul nu este în proprietatea domeniului public al statului, așa cum prevede art. 3 alin. (2) Legea nr. 213/2001. A susținut și că instanța de apel a greșit când a dispus să fie menținută sentința, cu privire la acțiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Municipiul Târgu Secuiesc, terenul intrând în domeniul privat al statului. Pârâtul a apreciat că, prin constatarea nulității absolute a titlului statului asupra imobilului, s-a creat o situație confuză cu privire la actele și titlurile subsecvente în temeiul cărora Consiliul Local a adus terenul la SC E. SRL, ca aport la capitalul social.

Instanța de apel nu a ținut cont că reclamanții au formulat cereri de restituire a terenurilor în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000. Pârâtul a arătat și că s-ar fi impus reducerea cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile admise. Reclamanții F., V., U. (X.) , X., T., S., C. și D. au formulat critici prin care au susținut că, în prezentul litigiu, instanța a inversat rolurile, cerând reclamanților să facă dovada, deși acțiunea se referă la sistemul de carte funciară, unde dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, cu care reclamanții au dovedit că cele patru parcele sunt pe numele și în posesia societății pârâte. Au susținut că instanța de apel a analizat cu precădere chestiuni de fapt și probe, dar nu a tranșat chestiunea identității dintre terenul C.F.

inițial și terenul înscris pe numele societății. Reclamanții au combătut detaliat, punctual, concluziile raporturilor de expertiză întocmite în cauză, susținând că terenul este situat în intravilan și nu extravilan, cum greșit a reținut instanța de apel. Analizând recursurile formulate, Înalta Curte reține următoarele: Asupra excepției de nulitate a recursului formulat de reclamanți, invocată în ședința din data de 12 noiembrie 2015, Înalta Curte reține că, prin motivele de recurs, reclamanții au formulat critici prin care au susținut nelegaliatea deciziei din apel, pentru greșita aplicare a art. 480 C. civ., care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele: Prin criticile formulate, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna susține, în esență, că greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale, pentru că terenul nu aparține statului. Înalta Curte urmează să respingă această susținere, cu motivarea că, așa cum s-a reținut și prin hotărârile de fond, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 44/AP din 16 aprilie 2007, Curtea de Apel Brașov a decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Soluția sub acest aspect a fost menținută și în recurs, prin Decizia nr. 7476 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și SC E. SA Târgu Secuiesc. Prin urmare, este vorba de o problemă de drept dezlegată irevocabil, Statul Român stând în judecată nu doar sub aspectul constatării nulității titlului său cât și în ceea ce privește rectificarea din C.F. a înscrierilor care îl privesc. Înalta Curte apreciază că, pe acest aspect, sunt legale și considerentele deciziei recurate, prin care instanța de apel, după ce a reținut că problema de drept este dezlegată irevocabil, a explicat amplu care este rațiunea pentru care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are calitatea procesuală pasivă în cauză.

Astfel, reclamanții au arătat că imobilele au fost preluate de stat prin Legea nr. 187/1945 și au făcut obiectul unor multiple operațiuni de carte funciară, motiv pentru care în cuprinsul cererii de chemare în judecată aceștia au solicitat atât nulitatea titlului de preluare al statului, cât și revenirea la situația anterioară, în sensul reîntabulării în favoarea lor. În cauză este incident atât art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data promovării acțiunii, în cartea funciară a fost înscris un drept real, cât și art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și art. 25 din Decretul nr. 31/1954, texte de lege față de care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, are calitatea procesuală pasivă.

Ca o chestiune subsidiară, mai arată Înalta Curte și că, prin sentința nr. 723/2010, pronunțată de Tribunalul Covansa, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat doar la plata sumei de 750 de lei, cheltuieli de judecată către reclamanți. Referitor la criticile formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs aceștia au susținut că terenul revendicat, compus din patru parcele, este înscris pe numele societății SC E. SA. Această susținere este nefondată, întrucât, așa cum a arătat și curtea de apel, din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că, scriptic, terenurile în litigiu au intrat în patrimoniul Municipiului Târgu Secuiesc în urma unui schimb realizat cu alte persoane fizice, concretizat în Ordinul nr. 344 din 16 noiembrie 1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Ca urmare, în mod legal, curtea de apel a procedat la administrarea probei cu expertiză topografică, pentru a identifica terenurile solicitate de reclamanți între cele deținute de pârâtă. Înalta Curte reține că, din proba administrată, ale cărei obiective au fost încuviințate prin încheierea din data de 16 noiembrie 2010, cu care părțile au fost de acord, a reieșit că, în realitate, terenurile deținute de societatea pârâtă se situează la alte numere topografice decât cele ce fac obiect al revendicării. Nici răspunsurile expertului la multiplele obiecțiuni formulate de reclamanți nu au condus la o altă concluzie decât aceea că societatea pârâtă nu deține vreo suprafață din cele revendicate de reclamanți.

Mai reține Înalta Curte și că la termenul de judecată din data de 02 iunie 2015, reprezentantul reclamanților a declarat că nu mai are obiecțiuni la completarea raportului de expertiză. Așadar, față de situația de fapt reținută, ce nu mai poate fi pus în discuție în calea extraordinară a recursului, Înalta Curte constată că este legală concluzia curții de apel, în sensul că societatea pârâtă SC E. SA nu posedă nici o suprafață din cele revendicate de către reclamanți, fiind deci legal aplicate preevderile Decretulu-Lege nr. 115/1938, cele ale Legii nr. 7/1996, ale Legii nr. 18/1991 și cele ale art. 480 C. civ. Față de cele arătate mai sus, având în vedere prevederile art. 312 Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.

Asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimații pârâți Municipiul Tg. Secuiesc prin primar și Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc, văzând și dovezile depuse în acest sens la filele 110-111, în sumă de 10.000 lei, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., și să reducă cheltuielile de judecată la jumătate, respectiv la suma de 5.000 lei. În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte a avut în vedere activitatea concretă prestată de avocatul pârâților, poziția procesuală a acestora, precum și împrejurarea că întâmpinarea depusă la data de 9 noiembrie 2015, prin care s-au făcut apărări de fond, a fost redactată de consilierul juridic al intimaților, reținând, în final, că avocatul ales nu a desfășurat un volum de muncă de natură să justifice onorariul perceput, în cuantum de 10.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile nulității recursului formulat de reclamanții F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D. și de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna împotriva Deciziei civile nr. 907/AP din 9 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și pe reclamanți la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată parțiale, către intimații pârâți Municipiul Tg.

Secuiesc prin primar și Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc, revenind câte 2.500 lei fiecărui recurent. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.