ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5381/2010

Tribunalul Harghita

prin Sentința publică nr. 1567 din 27 iunie 2008 a respins ca netemeinică

acțiunea formulată de reclamanții L.I., L.Il., L.M. și B.E. prin mandatar L.I.

împotriva pârâtei comuna Joseni prin Primar pentru anularea Dispoziției nr.

30/2008 emisă de pârâtă.

În motivarea acestei

sentințe Tribunalul a reținut în esență următoarele:

Prin Dispoziția nr.

30/2008 primarul comunei Joseni, județul Harghita, a respins cererea privind

restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1675 cu nr. top. 8878,

8879, 8880, 8881, 8883, 8884, 8885, în suprafață de 41,167 m

2

cu

motivarea că terenul revendicat face parte din teren agricol, respectiv

fâneață, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de Legea nr. 18/1991 și

Legea nr. 1/2000 și deci nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Din actele dosarului

precum și din recunoașterea reclamanților instanța a reținut că aceștia au

solicitat restituirea acestor terenuri și în baza legilor fondului funciar și

până în prezent neeliberându-se titlul de proprietate, însă cererea lor a fost

aprobată în temeiul Legii nr. 247/2005, reclamanții fiind incluși în anexa nr.

1 cu suprafața de 0,55 ha pajiște/fâneață, anexă ce urmează a fi înaintată

Comisiei Județene spre validare (conform înscrisurilor de la filele 19 - 20 din

dosar).

Ca urmare, instanța a

constatat că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența

acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.

18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru restituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

Cât privește terenul

de sub nr. top. 8878 în suprafață de 6740 m

2

s-a constatat că acesta

a fost trecut în proprietatea numiților B.J. și B.Er., cu titlu de uzucapiune

și a fost intabulat astfel în Cartea Funciară (conform extrasului de C.F. de la

fila 55 în dosar).

Curtea de apel Târgu

Mureș, prin Decizia civilă nr. 4/A din 13 ianuarie 2010 a respins ca nefondat

apelul reclamanților.

În motivarea acestei

decizii Curtea a reținut că prin Notificarea nr. E 849/2001 din 18 octombrie

2001 reclamanții au solicitat restituirea terenului înscris în C.F. nr. 1675 al

comunei Joseni.

Antecesorii

reclamanților, văduva lui L.Ș. au deținut în proprietate un teren de 388,60 ha

din care 26,47 ha teren arabil, 29,35 ha fânețe și 332,78 ha pădure (conform

documentului eliberat de Arhivele Naționale și aflat în dosarul de apel la fila

324, voi. 1).

Pentru aceste

suprafețe în care este inclus și terenul revendicat prin prezenta acțiune au

fost formulate cereri în baza legii fondului funciar (potrivit documentelor de

la filele 42 - 266 voi. 1 din dosarul de apel).

Curtea de Apel,

pentru lămurirea situației juridice a imobilului revendicat în raport și de

susținerile pârâtei a dispus efectuarea unei expertize topografice.

S-a reținut din

concluziile expertului că din suprafața totală de 41.287 m

2

, o

suprafață de 8.400 m

2

este situată în intravilan iar diferența de

32.887 m

2

se află în extravilanul localității, categoria de

folosință a acestui teren fiind potrivit înscrisurilor din C.F. și a realității

de pe teren, teren arabil și fâneață. Cât privește suprafața de teren situată

în extravilan precum și terenul intravilan expertul a arătat că se află în

proprietatea privată a altor persoane, conform titlurilor de proprietate

eliberate acestora iar o parte din terenul intravilan este deținut de actualii

proprietari printr-o hotărâre judecătorească care a constatat uzucapiunea.

Au fost încuviințate

și obiecțiunile formulate, expertiza fiind completată la cererea părților și

din dispoziția instanței pentru clarificarea situației în raport de susținerile

reclamanților cu privire la terenul intravilan.

Instanța a constatat

că expertul și după precizările formulate ca urmare a obiecțiunilor

încuviințate, și-a menținut punctul de vedere cât privește situația de fapt și

de drept a terenului în discuție, care la data apariției legilor fondului

funciar, inclusiv cele situate în perimetrul intravilan al localității Joseni,

intrau în categoria terenurilor agricole iar în prezent acestea se află în

proprietate privată.

Instanța de apel a

reținut că și reclamanții au confirmat susținerile pârâtei, din cuprinsul

acțiunii rezultând însă că reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care au

fost aplicate legile fondului funciar, pe de o parte, iar pe de altă parte

reclamanții au înțeles că Legea nr. 10/2001 le-a deschis o nouă posibilitate de

a solicita terenul situat în intravilanul localității.

Reținând această

situație de fapt, instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de

fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și a

constatat că în raport de natura terenului nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut,

potrivit înscrierilor de C.F. că terenul revendicat este în prezent deținut de

mai multe persoane, reclamanților cuvenindu-li-se cota de 5/12 reprezentând

cca. 3520 m.p. din totalul de 8400 m

2

intravilan.

Nu s-au putut reține

pretențiile reclamanților, care au invocat art. 4 pct. 4 din Legea nr. 10/2001,

deoarece moștenitorii au formulat la rândul lor cereri de reconstituire în baza

legilor fondului funciar, cereri care, alături de cererile reclamanților, au

fost validate de Comisia județeană de fond funciar Harghita ceea ce atrage

incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

Curții de Apel Târgu Mureș reclamanții au formulat recurs pe care l-au

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-au reiterat

motivările formulate și prin acțiunea introductivă de instanță în sensul că

familia reclamantului a fost dislocată din comuna Joseni la 2 martie 1949 și

toată averea mobilă și imobilă a fost preluată abuziv de stat potrivit

Decretului nr. 83/1949, că reclamanților li s-au cuvenit drepturile prevăzute

de Decretul-Lege nr. 118/1990 și că sunt beneficiarii și dispozițiilor Legii

nr. 221/2009.

Recurenții au

solicitat să se țină cont de aceste situații la rejudecarea cauzei și de faptul

că potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitori li se

cuvine întreaga suprafață de 8400 m

2

.

S-au mai emis critici

cu privire la expertiza întocmită în sensul că aceasta nu a fost finalizată

pentru că Primăria nu a furnizat datele solicitate de instanță și ca urmare, se

impune finalizarea expertizei.

Recurenții au mai

solicitat ca instanța să se pronunțe asupra legalității unui înscris depus de

Primărie.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că decizia este

legală și temeinică, recursul urmând a se respinge pentru considerentele ce

succed:

Criticile de fapt

formulate în susținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ. sunt străine de condițiile prevăzute de aceste dispoziții

normative pentru modificarea unei hotărâri.

Decizia atacată este

amplu motivată și prezintă o expunere logică a demersului întreprins pentru

cunoașterea situației de fapt în vederea aplicării dispozițiilor legale

incidente. Nici o contradicție în expunerea argumentelor nu justifică invocarea

motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.

Situația prevăzută de

pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este detaliată în niciun mod, acest motiv

fiind formal inclus în cerere.

Cât privește corecta

aplicare a normelor de drept în rezolvarea acțiunii, singura problemă de

verificat a instanței de control judiciar era măsura în care în cazul dedus

judecății sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora a

fost formulată notificarea și ulterior contestația la notificare (acțiunea de

față).

Această problemă în

raport de datele speței și de probele administrate, inclusiv în faza apelului,

a fost corect soluționată prin constatarea că natura terenului solicitat

exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ambele instanțe (fond și

apel) constatând că notificarea formulată în temeiul acestei legi nu a putut fi

primită având în vedere natura de teren agricol (fâneața pădurii) a bunului

revendicat.

Nici criticile

formulate de recurenți în legătură cu efectuarea expertizei și cu interpretarea

unor înscrisuri administrate în cauză nu sunt fondate.

Recurenții nu au

indicat care dispoziții legale nu au fost respectate la întocmirea expertizei -

care poate fi cenzurată numai sub acest aspect pe calea recursului.

Pe de altă parte cât

privește critica referitoare la interpretarea unei probe (înscrisul menționat)

nu mai poate fi primită ca motiv de recurs după abrogarea art. 304 pct. 11

(prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000).

Pentru considerentele

mai sus expuse s-a respins ca nefondat recursul, potrivit dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanții L.l., L.Il., L.M. și B.E. împotriva Deciziei

civile nr. 4/A din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG