ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5381/2010

Tribunalul Harghita prin Sentința publică nr. 1567 din 27 iunie 2008 a respins ca netemeinică acțiunea formulată de reclamanții L.I., L.Il., L.M. și B.E. prin mandatar L.I. împotriva pârâtei comuna Joseni prin Primar pentru anularea Dispoziției nr. 30/2008 emisă de pârâtă. În motivarea acestei sentințe Tribunalul a reținut în esență următoarele: Prin Dispoziția nr. 30/2008 primarul comunei Joseni, județul Harghita, a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1675 cu nr. top. 8878, 8879, 8880, 8881, 8883, 8884, 8885, în suprafață de 41,167 m 2 cu motivarea că terenul revendicat face parte din teren agricol, respectiv fâneață, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 și deci nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Din actele dosarului precum și din recunoașterea reclamanților instanța a reținut că aceștia au solicitat restituirea acestor terenuri și în baza legilor fondului funciar și până în prezent neeliberându-se titlul de proprietate, însă cererea lor a fost aprobată în temeiul Legii nr. 247/2005, reclamanții fiind incluși în anexa nr. 1 cu suprafața de 0,55 ha pajiște/fâneață, anexă ce urmează a fi înaintată Comisiei Județene spre validare (conform înscrisurilor de la filele 19 - 20 din dosar). Ca urmare, instanța a constatat că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru restituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

Cât privește terenul de sub nr. top. 8878 în suprafață de 6740 m 2 s-a constatat că acesta a fost trecut în proprietatea numiților B.J. și B.Er., cu titlu de uzucapiune și a fost intabulat astfel în Cartea Funciară (conform extrasului de C.F. de la fila 55 în dosar). Curtea de apel Târgu Mureș, prin Decizia civilă nr. 4/A din 13 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamanților. În motivarea acestei decizii Curtea a reținut că prin Notificarea nr. E 849/2001 din 18 octombrie 2001 reclamanții au solicitat restituirea terenului înscris în C.F. nr. 1675 al comunei Joseni. Antecesorii reclamanților, văduva lui L.Ș. au deținut în proprietate un teren de 388,60 ha din care 26,47 ha teren arabil, 29,35 ha fânețe și 332,78 ha pădure (conform documentului eliberat de Arhivele Naționale și aflat în dosarul de apel la fila 324, voi.

1). Pentru aceste suprafețe în care este inclus și terenul revendicat prin prezenta acțiune au fost formulate cereri în baza legii fondului funciar (potrivit documentelor de la filele 42 - 266 voi. 1 din dosarul de apel). Curtea de Apel, pentru lămurirea situației juridice a imobilului revendicat în raport și de susținerile pârâtei a dispus efectuarea unei expertize topografice. S-a reținut din concluziile expertului că din suprafața totală de 41.287 m 2 , o suprafață de 8.400 m 2 este situată în intravilan iar diferența de 32.887 m 2 se află în extravilanul localității, categoria de folosință a acestui teren fiind potrivit înscrisurilor din C.F. și a realității de pe teren, teren arabil și fâneață.

Cât privește suprafața de teren situată în extravilan precum și terenul intravilan expertul a arătat că se află în proprietatea privată a altor persoane, conform titlurilor de proprietate eliberate acestora iar o parte din terenul intravilan este deținut de actualii proprietari printr-o hotărâre judecătorească care a constatat uzucapiunea. Au fost încuviințate și obiecțiunile formulate, expertiza fiind completată la cererea părților și din dispoziția instanței pentru clarificarea situației în raport de susținerile reclamanților cu privire la terenul intravilan.

Instanța a constatat că expertul și după precizările formulate ca urmare a obiecțiunilor încuviințate, și-a menținut punctul de vedere cât privește situația de fapt și de drept a terenului în discuție, care la data apariției legilor fondului funciar, inclusiv cele situate în perimetrul intravilan al localității Joseni, intrau în categoria terenurilor agricole iar în prezent acestea se află în proprietate privată. Instanța de apel a reținut că și reclamanții au confirmat susținerile pârâtei, din cuprinsul acțiunii rezultând însă că reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care au fost aplicate legile fondului funciar, pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanții au înțeles că Legea nr. 10/2001 le-a deschis o nouă posibilitate de a solicita terenul situat în intravilanul localității.

Reținând această situație de fapt, instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 și a constatat că în raport de natura terenului nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut, potrivit înscrierilor de C.F. că terenul revendicat este în prezent deținut de mai multe persoane, reclamanților cuvenindu-li-se cota de 5/12 reprezentând cca. 3520 m.p. din totalul de 8400 m 2 intravilan. Nu s-au putut reține pretențiile reclamanților, care au invocat art. 4 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, deoarece moștenitorii au formulat la rândul lor cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar, cereri care, alături de cererile reclamanților, au fost validate de Comisia județeană de fond funciar Harghita ceea ce atrage incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei Curții de Apel Târgu Mureș reclamanții au formulat recurs pe care l-au întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-au reiterat motivările formulate și prin acțiunea introductivă de instanță în sensul că familia reclamantului a fost dislocată din comuna Joseni la 2 martie 1949 și toată averea mobilă și imobilă a fost preluată abuziv de stat potrivit Decretului nr. 83/1949, că reclamanților li s-au cuvenit drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 și că sunt beneficiarii și dispozițiilor Legii nr. 221/2009.

Recurenții au solicitat să se țină cont de aceste situații la rejudecarea cauzei și de faptul că potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitori li se cuvine întreaga suprafață de 8400 m 2 . S-au mai emis critici cu privire la expertiza întocmită în sensul că aceasta nu a fost finalizată pentru că Primăria nu a furnizat datele solicitate de instanță și ca urmare, se impune finalizarea expertizei. Recurenții au mai solicitat ca instanța să se pronunțe asupra legalității unui înscris depus de Primărie. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte constată că decizia este legală și temeinică, recursul urmând a se respinge pentru considerentele ce succed: Criticile de fapt formulate în susținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. sunt străine de condițiile prevăzute de aceste dispoziții normative pentru modificarea unei hotărâri. Decizia atacată este amplu motivată și prezintă o expunere logică a demersului întreprins pentru cunoașterea situației de fapt în vederea aplicării dispozițiilor legale incidente. Nici o contradicție în expunerea argumentelor nu justifică invocarea motivului prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. Situația prevăzută de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este detaliată în niciun mod, acest motiv fiind formal inclus în cerere. Cât privește corecta aplicare a normelor de drept în rezolvarea acțiunii, singura problemă de verificat a instanței de control judiciar era măsura în care în cazul dedus judecății sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora a fost formulată notificarea și ulterior contestația la notificare (acțiunea de față).

Această problemă în raport de datele speței și de probele administrate, inclusiv în faza apelului, a fost corect soluționată prin constatarea că natura terenului solicitat exclude aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ambele instanțe (fond și apel) constatând că notificarea formulată în temeiul acestei legi nu a putut fi primită având în vedere natura de teren agricol (fâneața pădurii) a bunului revendicat. Nici criticile formulate de recurenți în legătură cu efectuarea expertizei și cu interpretarea unor înscrisuri administrate în cauză nu sunt fondate. Recurenții nu au indicat care dispoziții legale nu au fost respectate la întocmirea expertizei - care poate fi cenzurată numai sub acest aspect pe calea recursului.

Pe de altă parte cât privește critica referitoare la interpretarea unei probe (înscrisul menționat) nu mai poate fi primită ca motiv de recurs după abrogarea art. 304 pct. 11 (prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000). Pentru considerentele mai sus expuse s-a respins ca nefondat recursul, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții L.l., L.Il., L.M. și B.E. împotriva Deciziei civile nr. 4/A din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010. Procesat de GGC - DG