ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4609/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea intitulată „notificare”, T.P.J. fostă C.I. a solicitat restituirea sau acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au aparținut antecesoarei sale, fără însă a le individualiza. Prin dispoziția din 21 ianuarie 2008, Comuna Joseni, prin Primar, a respins cererea, pe motiv că nu este depusă prin executorul judecătoresc și că dreptul de proprietate nu a fost dovedit. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 22 februarie 2008 reclamanta a solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură a terenurilor ce au aparținut antecesoarei sale, R.I. În motivarea cererii reclamanta a arătat că va face dovada dreptului de proprietate și va depune copia cărții funciare.

Prin sentința civilă nr. 847 din 20 mai 2008, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenurile solicitate de reclamantă sunt arabile, agricole, fâneață și terenuri împădurite. Regimul juridic al acestor terenuri situate în extravilan, agricole și păduri este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2001, așa încât acestea nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Prin decizia nr. 107/A din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că notificarea reclamantei nu a fost depusă prin executor judecătoresc și dreptul de proprietate asupra terenurilor nu a fost dovedit.

Totodată, acțiunea reclamantei s-a întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pe parcursul procesului nu și-a schimbat temeiul juridic. Pe de altă parte, reclamanta a înțeles să atace o dispoziție emisă de pârâtă în baza Legii nr. 10/2001, astfel că prima instanță a procedat la examinarea legalității acesteia în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care exclude din câmpul său de aplicare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2001. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. Reclamanta a arătat că este cetățean maghiar și că nu are cunoștințe nici de limba român, nici de legislație română.

În anul 2001 a făcut o cerere de restituire a terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi, cerere pe care pârâta și ulterior instanțele au calificat-o ca fiind una formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ instanța de fond avea obligația de a recalifica cererea ca fiind cerere de restituire în baza Legii nr. 18/1990 și să își decline competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei. În plus, reclamanta nu cunoaște limba română și deși a învederat acest aspect, i-a fost acordat cuvântul pe fond în fața instanței de apel, fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 5 art. 304 C. proc. civ. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Reclamanta a indicat ca motive de recurs art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc.

civ. În cererea sa de recurs susține că sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ pentru că instanța ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu că terenul face parte din categoria celor cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1/2001 și Legii nr. 18/1991 și să își decline competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei. Totodată reclamanta a arătat că din această cauză este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanțele au aplicat greșit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Această susținere nu poate fi primită, deoarece rolul activ al instanței de judecată este definit de art. 129 C. proc. civ, care arată în alin. (6) că „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății”.

În speță, reclamanta a formulat o cerere de restituire a proprietăților antecesorilor săi, iar ulterior a înțeles să atace dispoziția de respingere a acesteia emisă în baza Legii nr. 10/2001. În consecință, tribunalul a fost investit cu examinarea legalității dispoziției în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr 10/2001, care exclude din câmpul său de aplicare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2001. În plus, pe parcursul procesului reclamanta nu a înțeles să își precizeze acțiunea în sensul schimbării temeiului de drept, astfel încât nu pot fi reținute incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc.

civ. Mai susține reclamanta și că instanțele ar fi încălcat dreptul său la apărare, deoarece în fața curții de apel ar fi fost nevoită să pună concluzii orale, în situația în care nu cunoaște limba română, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Această susținere este nefondată, câtă vreme nu există în practicaua de la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2009 mențiuni în sensul că reclamanta ar fi adus la cunoștința instanței împrejurarea că nu cunoaște limba română și ar fi solicitat prezența unui traducător.

În plus, reclamanta a fost prezentă personal la mai multe termene de judecată în fața Tribunalului Harghita, punând de fiecare dată concluzii orale în limba română, cum ar fi ședințele de judecată de la data de 25 martie 2008, 22 aprilie 2008 și 20 mai 2008. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, nefiind incidente motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 5 și 9 C. proc. civ., urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.P.J. împotriva deciziei civile nr. 107/A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.