ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4609/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

intitulată „notificare”, T.P.J. fostă C.I. a solicitat restituirea sau

acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce au aparținut antecesoarei sale,

fără însă a le individualiza.

Prin dispoziția din

21 ianuarie 2008, Comuna Joseni, prin Primar, a respins cererea, pe motiv că nu

este depusă prin executorul judecătoresc și că dreptul de proprietate nu a fost

dovedit.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 22 februarie 2008

reclamanta a solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură a terenurilor

ce au aparținut antecesoarei sale, R.I.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că va face dovada dreptului de proprietate și va depune

copia cărții funciare.

Prin sentința civilă

nr. 847 din 20 mai 2008, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins acțiunea

reclamantei, cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că

terenurile solicitate de reclamantă sunt arabile, agricole, fâneață și terenuri

împădurite.

Regimul juridic al

acestor terenuri situate în extravilan, agricole și păduri este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2001, așa încât

acestea nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr.

107/A din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel

Târgu

Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie,

a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a

decide astfel, instanța a reținut că notificarea reclamantei nu a fost depusă

prin executor judecătoresc și dreptul de proprietate asupra terenurilor nu a

fost dovedit. Totodată, acțiunea reclamantei s-a întemeiat în drept pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pe parcursul procesului nu și-a schimbat

temeiul juridic.

Pe de altă parte,

reclamanta a înțeles să atace o dispoziție emisă de pârâtă în baza Legii nr.

10/2001, astfel că prima instanță a procedat la examinarea legalității acesteia

în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care exclude din câmpul

său de aplicare terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea

fondului funciar nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2001.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a declarat recurs, aducându-i critici întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta a arătat

că este cetățean maghiar și că nu are cunoștințe nici de limba român, nici de

legislație română. În anul 2001 a făcut o cerere de restituire a terenurilor ce

au aparținut antecesorilor săi, cerere pe care pârâta și ulterior instanțele au

calificat-o ca fiind una formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

În temeiul art. 129 alin.

(5) C. proc. civ instanța de fond avea obligația de a recalifica cererea ca

fiind cerere de restituire în baza Legii nr. 18/1990 și să își decline

competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.

În plus, reclamanta

nu cunoaște limba română și deși a învederat acest aspect, i-a fost acordat

cuvântul pe fond în fața instanței de apel, fiind incident motivul de recurs

prevăzut de pct. 5 art. 304 C. proc. civ.

Analizând hotărârea

atacată, în limitele criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte

a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a indicat

ca motive de recurs art. 304 pct. 3, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

În cererea sa de

recurs susține că sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ pentru că instanța ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu că terenul face

parte din categoria celor cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1/2001

și Legii nr. 18/1991 și să își decline competența de soluționare a cauzei în

favoarea judecătoriei. Totodată reclamanta a arătat că din această cauză este

incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece instanțele au aplicat greșit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.

Această susținere nu

poate fi primită, deoarece rolul activ al instanței de judecată este definit de

art. 129 C. proc. civ, care arată în alin. (6) că „în toate cazurile

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecății”.

În speță, reclamanta

a formulat o cerere de restituire a proprietăților antecesorilor săi, iar

ulterior a înțeles să atace dispoziția de respingere a acesteia emisă în baza

Legii nr. 10/2001.

În consecință,

tribunalul a fost investit cu examinarea legalității dispoziției în raport de

art. 8 alin. (1) din Legea nr 10/2001, care exclude din câmpul său de aplicare

terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar

nr. 18/1991 și de Legea nr. 1/2001. În plus, pe parcursul procesului reclamanta

nu a înțeles să își precizeze acțiunea în sensul schimbării temeiului de drept,

astfel încât nu pot fi reținute incidente motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ.

Mai susține reclamanta

și că instanțele ar fi încălcat dreptul său la apărare, deoarece în fața curții

de apel ar fi fost nevoită să pună concluzii orale, în situația în care nu

cunoaște limba română, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Această susținere

este nefondată, câtă vreme nu există în practicaua de la termenul de judecată

din data de 21 octombrie 2009 mențiuni în sensul că reclamanta ar fi adus la

cunoștința instanței împrejurarea că nu cunoaște limba română și ar fi solicitat

prezența unui traducător.

În plus, reclamanta a

fost prezentă personal la mai multe termene de judecată în fața Tribunalului

Harghita, punând de fiecare dată concluzii orale în limba română, cum ar fi

ședințele de judecată de la data de 25 martie 2008, 22 aprilie 2008 și 20 mai

2008.

Având în vedere cele mai

sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea corectă

a prevederilor legii materiale incidente în cauză, nefiind incidente motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3, pct. 5 și 9 C. proc. civ., urmând ca, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.P.J. împotriva deciziei civile nr. 107/A din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.