ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2610/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Covasna a Regiei Naționale a Pădurilor împotriva deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta Direcția Silvică Covasna a Regiei Naționale a Pădurilor, prin consilier juridic V.D.și intimatul-contestator J.C., prin avocat Z.T.. Procedura completă. Consilier juridic V.D.solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov și sentinței civile nr.669 din 29 mai 2002 a Tribunalului Covasna și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul art.313 din C.proc.civ. Avocat Z.T. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II a din C.proc.civ.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înreistrată la data de 17 aprilie 2002 sub nr.1242 pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanta J.C., în contradictoriu cu Direcția Silvică Covasna a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să anuleze adresa nr.785 din 18 martie 2002 a Regiei Naționale a pădurilor – Direcția Silvică Covasna, prin care i s-a refuzat restituirea imobilului înscris în C.F. nr.4779 situat în localitatea Cernatul de Jos, intravilan în suprafață de 12.564 m 2 . În motivarea cererii se arată că reclamanta este unica moștenitoare a defunctei K.P.proprietara tabulară a imobilului revendicat.

Intimata a refuzat restituirea imobilului solicitat considerând că din actele depuse nu rezultă cu claritate dacă imobilul revendicat este identic cu Pepiniera Cernatul de Jos, cu atât mai mult cu cât nici suprafețele nu corespund cu cele din actele depuse, îndrumînd petiționara să se adreseze instanțelor de judecată. Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr.669 din 29 mai 2002, a admis acțiunea și în consecință a anulat rezoluția dată de către intimată prin adresa nr.785 din 18 martie 2002. A dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr.4779 localitatea Cernatu de Jos intravilan, cu nr.top 274/1 către reclamantă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta este unica moștenitoare a proprietarei tabulare a imobilului înscris în C.F.

4779, care a fost preluat abuziv fără nici un titlu de către Ocolul Silvic Târgu-Secuiesc care aparține de Direcția Silvică Covasna. A reținut de asemenea că în mod nejustificat intimata refuză să restituie imobilul. S-a mai reținut că intimata, fără motiv nu s-a prezentat la interogator, împrejurare care conform prevederilor art.225 C.proc.civ.reprezintă o recunoaștere a pretențiilor reclamantei. Instanța de fond a apreciat de asemenea că sunt îndeplinite prevederile art.24 și următorii din Legea nr.10/2001, precum și art.1,5,11 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că cererea formulată de reclamantă este inadmisibilă întrucât înscrisul a cărui anulare se cere nu este o decizie sau o dispoziție în sensul prevederilor art.23 din Legea nr.10/2001, ci o simplă adresă. Se susține de asemenea că din punct de vedere procedural hotărârea se întemeiază pe dispoziții incompatibile, respectiv art.24 din Legea nr.10/2001 și art.1,5,11 din Legea nr.29/1990, și se face o aplicare greșită a prevederilor art.225 Cod proc.civ. În ceea ce privește fondul cauzei se susține că terenul nu poate fi retrocedat întrucât intră sub incidența art.8 din Legea nr.10/2001. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr.67 din 26 septembrie 2002, respinge ca nefondat apelul și obligă pe apelantă la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această decizie insntanța de apel a reținut că acțiunea este admisibilă, considerând că adresa nr.785/2002 poate fi asimilată cu răspunsul dat conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001. Instanța de apel a apreciat ca întemeiate criticile privind aplicarea în speță a prevederilor din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ și a dispozițiilor art.225 C.proc.civ. deoarece intimata nu a fost citată la interogator. Pe fond însă a reținut că reclamanta a făcut dovada temeiniciei acțiunii sale și, substituind motivarea instanței de fond, a respins apelul menținând soluția pronunțată de prima instanță considerând că terenul a fost abuziv preluat și, în consecință, în temeiul art.1,7,9 din Legea nr.10/2001 trebuie restituit în natură.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata Direcția Silvică Covasna invocându-se ca motive prevederile art.304 punctele 8,9 și 10 C.proc.civ. În acest sens recurenta susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv a apreciat că adresa nr.785 din 18 martie 2002 este echivalentă cu decizia sau dispoziția prevăzută de art.23 al.1 din Legea nr.10/2001 și în plus, a apreciat greșit chiar conținutul adresei prin care nu s-a refuzat restituirea imobilului ci doar s-a stabilit identificarea cu precizie a sa. O a doua susținere se referă la o aplicare greșită a legii în sensul că terenul nu poate fi retrocedat în baza prevederilor Legii nr.10/2001, ci situația sa ar fi putut fi soluționată conform prevederilor Legilor nr.18/1991, 167/1997 și 1/2000.

O ultimă susținere este cu privire la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra unei expertize cadastrale prin care s-ar fi putut identifica terenul. Recursul este fondat. Este de reținut în primul rând că în cauză împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite și în consecință Curtea nu se poate pronunța pe fondul cauzei. În acest sens este de reținut că reclamanta invocă ca o dovadă a titlului său extrasul de carte funciară nr.4779, localitatea Cernatul de Jos, nr.top 2747/1, în suprafață de 12564 mp., la rubrica descrierea imobilului fiind o mențiune în limbile română și maghiară (netradusă) respectiv „arătură Kicsihotar uton Kiviil” iar ca proprietară figurând autoarea reclamantei K.P.

La dosarul cauzei a mai fost depus și un titlu de proprietate eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate eliberat pe numele reclamantei și al fratelui acesteia (în calitate de moștenitor a lui K.P.) pe o suprafață de 10 ha în aceeași localitate. Intimata, în adresa nr.785 din 18 martie 2002, invocând faptul că nu rezultă cu claritate dacă imobilul solicitat este identic cu Pepiniera Cernatul de Jos. Că numai printr-o expertiză topo va putea clarifica situația terenului. În apel intimata a reiterat acest punct de vedere solicitând adminitarea unei expertize cadastrale pentru identificarea exactă a terenului solicitat. Instanțele nu au administrat proba cu expertiza cadastrală, nu au identificat terenul.

În această situație motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.8 C.proc.civ.este fondat. De altfel în conformitate cu prevederile art.1169 C.civ., reclamanta era obligată să facă dovada pretențiilor sale, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul în speță. Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reține că instanța de apel, deși a constatat că instanța de fond a soluționat cauza având în vedere temeiuri de drept care se exclud reciproc și anume „art.24 și următoarele din Legea nr.10/2001 precum și art.1, 5 și 11 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ” a substituit doar motivarea și nu a casat cu trimitere spre rejudecare. În consecință urmrează a se admite recursul, a se casa atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond și a se trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța urmează a administra probe pentru identificarea terenului revendicat, respectiv o expertiză tehnică, acte și dacă este necesar și o cercetare locală. De asemenea este necesar a se stabili dacă imobilul a trecut în proprietatea intimatei cu titlu sau fără titlu, înttrucât din extrasul de C.F. nu rezultă că imobilul și-ar fi schimbat proprietarul. Mai este necesar să se stabilească și natura juridică a terenului pentru a se putea aprecia ce prevederi legale sunt aplicabile în cauză. Totodată se vor avea în vedere și motivele de recurs care nu au fost analizate datorită împrejurării că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Silvică Covasna a Regiei Naționale a Pădurilor împotriva deciziei nr.67 Ap din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, pe care o casează precum și sentința civilă nr.669 din 29 mai 2002 a Tribunalului Covasna și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.