ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4677/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 1836

din 29 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Covasna, petentul I.L. a solicitat

anularea deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001 emisă de intimata C.C. Baraolt,

iar pe fond să se dispună restituirea imobilului intabulat în C.F. nr. 2096

Baraolt, nr. top 112/2 și 112 compus din casă, curte și grădină, în valoare de

1.000.000.000 lei.

Tribunalul Covasna, prin sentința

civilă nr.786 din 10 iulie 2003, a admis plângerea formulată de petentul I.L. împotriva

deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001, emisă de intimata C.C. Baraolt, prin care

a anulat-o, dispunând restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 2096

Baraolt nr. top 112/2 și 112 compus din casă, curte și grădină în suprafață de

1699,20 mp, în valoare de 1.000.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin sentința civilă nr.1300 din 22 mai 2002 pronunțată de

Judecătoria Sf. Gheorghe, contractul de donație privind imobilul în litigiu

donat intimatei a fost anulat, precum și încheierea de intabulare.

Ca efect al anulării contractului de

donație și încheierii de intabulare, a fost anulat integral titlul de

proprietate al intimatei, iar petentul a redevenit proprietar tabular al

imobilului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel intimata C.C. Baraolt, susținând că, decizia emisă este legală

întrucât restituirea nu se putea efectua dacă actul de donație nu ar fi fost

anulat.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 101 Ap din 21 octombrie 2003, a respins ca nefondat

apelul declarat de apelanta C.C. Baraolt, cu motivarea că actul de donație a

fost anulat prin sentința civilă nr. 1300 din 22 mai 2002 a Judecătoriei Sf.

Gheorghe, astfel că potrivit alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul

fiind preluat abuziv, este supus restituirii.

Împotriva mai sus menționatei

decizii a declarat recurs pârâta C.C. Baraolt, invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că, la

emiterea deciziei nr. 6 din 1 octombrie 2001, s-a respectat întocmai dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Urmare anulării contractului de

donație, decizia a rămas fără obiect.

A mai susținut că prin restituirea

imobilului instanțele și-au depășit competența materială, încălcând astfel

dreptul la apărare.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 1300 din 22

mai 2002 pronunțată de Judecătoria Sf. Gheorghe s-a dispus anularea actului de

donație autentificat de Notariatul de Stat al Raionului Sf. Gheorghe sub nr. 378

din 26 septembrie 1954, cu privire la imobilul înscris în C.F. 2096 Baraolt sub

nr. top 111/2 curte și restaurant în suprafață de 539 mp și nr. top 112/1

grădină de vară și curte în suprafață de 1110 mp și a încheierii de intabulare

nr. 1256/1754, prin care imobilul a fost intabulat pe numele pârâtei-recurente.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

prevede că prin imobile preluate abuziv se înțelege imobilele donate statului

sau altor persoane juridice în baza unor acte speciale adoptate în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a

admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În speță, sentința civilă nr. 1300

din 22 mai 2002 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, este definitivă și irevocabilă,

astfel că în mod corect s-a dispus restituirea imobilului reclamantului I.L.

Este neîntemeiată critica că,

decizia nr. 6 din 1 octombrie 2001, emisă de recurenta-pârâtă, ar fi rămas fără

obiect, atâta vreme cât prin aceasta s-a dispus respingerea cererii de

restituire în natură a imobilului, în favoarea reclamantului-intimat.

Nu poate fi primită nici critica vizând

încălcarea dreptului la apărare, în sensul formulării unor pretenții constând

în contravaloarea investițiilor la imobilul restituit, acest motiv fiind

invocat pentru prima dată în recurs.

În consecință, recursul fiind

nefondat, temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca

atare.

Ca parte căzută în pretenții,

potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să

plătească intimatului-reclamant I.L. suma de 20.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată în recurs, ce constau din onorariu apărător (chitanța nr. 12 din 1

iunie 2005, Cabinet de Avocat T.A.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta C.C. Baraolt împotriva deciziei civile nr. 101/Ap din 21 octombrie

2003 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta-pârâtă C.C. Baraolt

să plătească intimatului-reclamant I.L. suma de 20 milioane lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.