ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea promovată de

reclamanta SC E.C. SRL Cluj, împotriva pârâtelor R.A.T.A.C.F.L. Turda și C.L.M.T.

s-a solicitat Tribunalului Cluj să constate că reclamanta a efectuat lucrări de

investiții în valoare de 6.925,21 dolari S.U.A., în echivalent lei la data

introducerii acțiunii a 231.994.535 lei, la spațiul închiriat, situat în

municipiul Turda; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.925,21 dolari S.U.A. cu

plata echivalentului în lei la data plății efective a sumei datorate,

reprezentând investiții făcute în spațiul închiriat precum și la plata

dobânzilor achitate băncii creditoare a sumelor necesare investițiilor,

obligarea pârâtei la plata sumei de 12.006.760 lei, reprezentând contravaloare

mijloace fixe; stabilirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei care

să garanteze plata creanței de 6.925,21 dolari S.U.A. și a dobânzilor achitate,

precum și obligarea pârâtei să nu procedeze la evacuarea reclamantei până la

dezdăunări.

Prin precizarea aflată la dosar,

reclamanta și-a majorat pretențiile la 368.206.881 lei cât și obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.359.781 lei, reprezentând taxă

timbru, onorariu expert și onorariu avocațial.

Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 169/

C din 27 ianuarie 2004 a respins acțiunea reclamantei SC E.C. SRL Turda, cu

motivarea în esență că lucrările la imobilul închiriat de reclamantă au fost

efectuate fără acordul proprietarului și că astfel și-a asumat riscul de a

suporta contravaloarea operațiunilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel aceiași parte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 341 din 26 mai 2004

a respins apelul, păstrând în întregime sentința atacată.

În motivarea soluției, instanța de

apel a reținut că în contractele încheiate, părțile au prevăzut că în cazul

efectuării lucrărilor de reparații, inclusiv pentru modificare în structura

interioară sau fațadă, să se solicite acordul proprietarului, ori din actele

dosarului nu a rezultat că a existat acest acord.

S-a înlăturat susținerea apelantei

în sensul că a obținut autorizațiile cerute de lege și că prin adresele nr. 11834/98

și 1580/1999 a dovedit acordul proprietarului, cu motivarea că actele invocate

privesc alte lucrări decât cele a căror valoare se solicită.

Și critica referitoare la

nepronunțarea instanței asupra obligării intimatei R.A.T.A.C.F.L. Turda la

plata contravalorii mijloacelor fixe dovedite a fi reținute a fost infirmată de

instanța de apel, în raport de conținutul procesului verbal de predare-primire

și lista de inventar aflate la dosar, din care rezultă că au fost predate

apelantei toate bunurile, incluzând și pe acelea a căror valoare se solicită.

La data de 2 iulie 2004, reclamanta

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea

termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ.

Criticile formulate de către

reclamantă vizează greșita apreciere a dovezilor produse în susținerea

pretențiilor, arătându-se că instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestora.

În acest sens se susține că

reclamanta a avut acordul proprietarului la efectuarea lucrărilor, deoarece

niciunde nu se prevede că nu se pot recupera investițiile la expirarea

contractului, astfel încât soluția instanței este greșită, cu atât mai mult cu cât

au fost depuse la dosar înscrisuri ce atestă contrariul celor reținute, dovezi

ignorate în pronunțarea hotărârii.

Se mai susține că lucrările

efectuate au condus la un spor de valoare imobilului, iar neacordarea

contravalorii lucrărilor ar crea pârâtei proprietare o îmbogățire fără just

temei, aspect pe care judecata nu l-a avut în vedere.

Critica de nelegalitate a hotărârii

recurate rezidă în opinia reclamantei și în aceea că nu au fost corect

interpretate clauzele contractului, în sensul că acestea prevăd „lucrări ce cad

în sarcina chiriașului”, fără a se specifica modul de suportare a contravalorii

acestora.

Ori, din expertiza tehnică efectuată

în cauză rezultă că pretențiile la care este îndreptățită reclamanta se ridică

la valoarea de 368.206.881 lei, ce profită nelegal intimatei pârâte.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea deciziei atacate în sensul

desființării hotărârii pronunțate la fond și în fondul cauzei admiterea

acțiunii astfel cum a fost precizată.

Recursul declarat de reclamantă este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 6 lit. f) din

contractul părților, chiriașul este obligat să solicite proprietarului de

spațiu aviz de principiu în cazul efectuării tuturor lucrărilor de reparații,

inclusiv pentru modificarea în structura interioară și fațadă.

Din examinarea actelor de la dosar

rezultă că reclamanta nu a avut acordul proprietarului pentru lucrările pe care

le reclamă, cum corect au reținut instanțele de judecată.

Înscrisurile invocate de reclamantă

ca fiind dovezi ale acordului proprietarului privesc cu totul alte lucrări

decât cea a căror valoare se solicită.

Obținerea avizelor legale și

autorizațiilor invocate de recurentă ca echivalând cu acceptul proprietarului

nu poate fi primită ca o critică întemeiată, câtă vreme acestea erau obligații

contractuale prevăzute la lit. d) a art. 12, cap. VI din contractul părților.

Susținerea reclamantei în sensul că

lucrările efectuate au adus un spor de valoare imobilului și că neacordarea

acestora echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză nu poate fi primită de

instanță, constatându-se din probatoriul administrat că acestea ar fi putut fi

suportate de proprietar doar în condițiile și termenii contractului, respectiv

cu acordul acestuia, ceea ce în fapt nu s-a dovedit. De altfel lucrările pot fi

considerate că asigură tocmai buna desfășurare a activității societății, în

condiții optime, dat fiind specificul obiectului de activitate.

Prin urmare, față de considerentele

arătate, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC E.C. SRL Turda, cu sediul ales la cabinet avocat P.O.V. Cluj,

împotriva deciziei nr. 341 din 26 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 6725/2004, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2005.