ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea promovată de reclamanta SC E.C. SRL Cluj, împotriva pârâtelor R.A.T.A.C.F.L. Turda și C.L.M.T. s-a solicitat Tribunalului Cluj să constate că reclamanta a efectuat lucrări de investiții în valoare de 6.925,21 dolari S.U.A., în echivalent lei la data introducerii acțiunii a 231.994.535 lei, la spațiul închiriat, situat în municipiul Turda; obligarea pârâtei la plata sumei de 6.925,21 dolari S.U.A. cu plata echivalentului în lei la data plății efective a sumei datorate, reprezentând investiții făcute în spațiul închiriat precum și la plata dobânzilor achitate băncii creditoare a sumelor necesare investițiilor, obligarea pârâtei la plata sumei de 12.006.760 lei, reprezentând contravaloare mijloace fixe; stabilirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei care să garanteze plata creanței de 6.925,21 dolari S.U.A.

și a dobânzilor achitate, precum și obligarea pârâtei să nu procedeze la evacuarea reclamantei până la dezdăunări. Prin precizarea aflată la dosar, reclamanta și-a majorat pretențiile la 368.206.881 lei cât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 30.359.781 lei, reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocațial. Tribunalul Cluj, prin sentința nr. 169/ C din 27 ianuarie 2004 a respins acțiunea reclamantei SC E.C. SRL Turda, cu motivarea în esență că lucrările la imobilul închiriat de reclamantă au fost efectuate fără acordul proprietarului și că astfel și-a asumat riscul de a suporta contravaloarea operațiunilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel aceiași parte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 341 din 26 mai 2004 a respins apelul, păstrând în întregime sentința atacată. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că în contractele încheiate, părțile au prevăzut că în cazul efectuării lucrărilor de reparații, inclusiv pentru modificare în structura interioară sau fațadă, să se solicite acordul proprietarului, ori din actele dosarului nu a rezultat că a existat acest acord. S-a înlăturat susținerea apelantei în sensul că a obținut autorizațiile cerute de lege și că prin adresele nr. 11834/98 și 1580/1999 a dovedit acordul proprietarului, cu motivarea că actele invocate privesc alte lucrări decât cele a căror valoare se solicită.

Și critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra obligării intimatei R.A.T.A.C.F.L. Turda la plata contravalorii mijloacelor fixe dovedite a fi reținute a fost infirmată de instanța de apel, în raport de conținutul procesului verbal de predare-primire și lista de inventar aflate la dosar, din care rezultă că au fost predate apelantei toate bunurile, incluzând și pe acelea a căror valoare se solicită. La data de 2 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ. Criticile formulate de către reclamantă vizează greșita apreciere a dovezilor produse în susținerea pretențiilor, arătându-se că instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

În acest sens se susține că reclamanta a avut acordul proprietarului la efectuarea lucrărilor, deoarece niciunde nu se prevede că nu se pot recupera investițiile la expirarea contractului, astfel încât soluția instanței este greșită, cu atât mai mult cu cât au fost depuse la dosar înscrisuri ce atestă contrariul celor reținute, dovezi ignorate în pronunțarea hotărârii. Se mai susține că lucrările efectuate au condus la un spor de valoare imobilului, iar neacordarea contravalorii lucrărilor ar crea pârâtei proprietare o îmbogățire fără just temei, aspect pe care judecata nu l-a avut în vedere. Critica de nelegalitate a hotărârii recurate rezidă în opinia reclamantei și în aceea că nu au fost corect interpretate clauzele contractului, în sensul că acestea prevăd „lucrări ce cad în sarcina chiriașului”, fără a se specifica modul de suportare a contravalorii acestora.

Ori, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că pretențiile la care este îndreptățită reclamanta se ridică la valoarea de 368.206.881 lei, ce profită nelegal intimatei pârâte. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea deciziei atacate în sensul desființării hotărârii pronunțate la fond și în fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată. Recursul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 6 lit. f) din contractul părților, chiriașul este obligat să solicite proprietarului de spațiu aviz de principiu în cazul efectuării tuturor lucrărilor de reparații, inclusiv pentru modificarea în structura interioară și fațadă.

Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamanta nu a avut acordul proprietarului pentru lucrările pe care le reclamă, cum corect au reținut instanțele de judecată. Înscrisurile invocate de reclamantă ca fiind dovezi ale acordului proprietarului privesc cu totul alte lucrări decât cea a căror valoare se solicită. Obținerea avizelor legale și autorizațiilor invocate de recurentă ca echivalând cu acceptul proprietarului nu poate fi primită ca o critică întemeiată, câtă vreme acestea erau obligații contractuale prevăzute la lit. d) a art. 12, cap. VI din contractul părților.

Susținerea reclamantei în sensul că lucrările efectuate au adus un spor de valoare imobilului și că neacordarea acestora echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză nu poate fi primită de instanță, constatându-se din probatoriul administrat că acestea ar fi putut fi suportate de proprietar doar în condițiile și termenii contractului, respectiv cu acordul acestuia, ceea ce în fapt nu s-a dovedit. De altfel lucrările pot fi considerate că asigură tocmai buna desfășurare a activității societății, în condiții optime, dat fiind specificul obiectului de activitate. Prin urmare, față de considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.C. SRL Turda, cu sediul ales la cabinet avocat P.O.V. Cluj, împotriva deciziei nr. 341 din 26 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 6725/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.