ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții G.P., ș.a., prin cererea înregistrată la 15 decembrie 1997 pe rolul Tribunalului Prahova, au chemat în judecată Statul Român reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S. Prahova, Consiliul local Ploiești și Ministerul de Interne și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună retrocedarea imobilului situat în Ploiești, compus din 33.202 mp teren și 5 corpuri de clădire edificate pe acesta.

În motivarea cererii se arată că reclamanții sunt descendenții lui G.G.V., care a fost proprietarul imobilului dedus judecății în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la grefa fostei judecătorii Ploiești la nr. 4105/1919; că autorul lor a fost victima regimului comunist, urmărit și deportat cu domiciliu obligatoriu, împotriva sa luându-se măsura exproprierii bunurilor prin Decretul nr. 65 din 15 mai 1951 emis de către fostul Prezidiu al Marii Adunări Naționale, că exproprierea a fost nelegală față de dispozițiile art. 481 C. civ.

deoarece nu au fost acordate despăgubiri, că exproprierea s-a făcut pe numele altei persoane decât titularul dreptului de proprietate, adică pe numele lui G.V.I., care era decedat încă din 28 iunie 1938. După un prim ciclu procesual, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1465 din 7 martie 2001, a admis recursurile declarate de Ministerul de Interne și Consiliul local Ploiești împotriva deciziei nr. 63/A din 19 aprilie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia pe care a casat-o precum și sentința nr. 21 din 28 ianuarie 1999 a Tribunalului Prahova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Alba pentru considerentele ce vor urma. Instanțele au procedat la judecarea cauzei fără a dispune administrarea tuturor probelor necesare pentru lămurirea deplină a situației de fapt și a împrejurărilor în care imobilul a cărui retrocedare se cere a intrat în posesia pârâților.

Astfel, deși reclamanții se referă în cererea introductivă la imobilul din str. S. cu componența sus-arătată din actul de vânzare-cumpărare, nu rezultă care este suprafața terenului cumpărat ci doar vecinătățile, cum nu rezultă nici care sunt clădirile, plantațiile și îmbunătățirile aflate pe teren. Situația trebuie lămurită și față de conținutul contradictoriu referitor la suprafața terenului existent între decizia nr. 721 din 15 septembrie 1950 a fostului Comitet Provizoriu al comunei urbane Ploiești, 3320 mp și Decretul nr. 65/1951 prin care se declară de utilitate publică, se expropriază și se trec în proprietatea statului, dându-se în folosința Ministerului Afacerilor Interne, terenul în suprafață de 1870 mp, în condițiile în care vecinătățile terenului arătate în contractul de vânzare-cumpărare sunt altele decât cele indicate în Decretul nr. 65/1951.

Din probele administrate nu rezultă în ce condiții a intrat în posesia și folosința terenului pe care îl deține în prezent Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești. Instanțele erau obligate să lămurească dacă valoarea exproprierii, de 1.936.000 lei, era în concordanță cu dispozițiile art. 481 C. civ., totodată urmând a se verifica existența cauzei de utilitate publică. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 636 din 20 decembrie 2001, a respins cererea de retrocedare pentru considerentele ce se vor arăta. Reclamanții nu au făcut dovada decât a filiației după defunctul G.V.I. și nu a calității de moștenitor prin depunerea unui certificat de calitate de moștenitor, astfel încât lipsa calității procesuale active invocată în cauză este întemeiată.

Pe fondul pricinii acțiunea este neîntemeiată întrucât exproprierea s-a făcut in rem și nu in personam , astfel încât critica referitoare la greșita reținere a persoanei expropriate nu are relevanță. Imobilul a fost preluat în baza unui titlu valabil, imobil ce nu avea destinația de locuință, fiind închiriat pe o perioadă determinată Miliției Prahova. Se arată în decizie că nu există dovezi privind neplata despăgubirilor, susținere ce ar fi trebuit probată conform art. 1169 C. civ. de reclamanți. Sub aspectul cazului de utilitate publică motivează instanța că acesta reiese din însăși preambulul decretului de expropriere: deschiderea str. R., a liceului teoretic și a miliției.

Curtea de Apel Alba Iulia, investită cu soluționarea apelului reclamanților, prin decizia civilă nr. 437/A/2003 pronunțată în dosar nr. 1353/2002, a admis apelul, a desființat sentința și, rejudecând, a admis acțiunea formulată, a constatat nevalabilitatea trecerii în proprietatea statului prin expropriere a imobilului teren și construcții în suprafață de 3320 mp situat administrativ la data preluării, în Ploiești; a dispus retrocedarea imobilului în favoarea moștenitorilor proprietarului G.G.V. și anume: G.I.I., G.I.L., ș.a., și a obligat intimații la 8.200.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Pentru a pronunța decizia menționată instanța de apel a avut în vedere cele ce se vor arăta.

Contractul de închiriere încheiat la 1 ianuarie 1949 cu Miliția Ploiești apare ca fiind încheiat cu preotul I.G., care însă era decedat încă din 28 iunie 1938. În realitate, actul încheiat a ținut să justifice ocuparea abuzivă a imobilului de către locatarul Ministerul Afacerilor Interne. Prin Decretul nr. 65 din 15 mai 1951 imobilul a fost expropriat pe numele moștenitorilor lui I.G., deși proprietar era G.V., expropriere făcută fără acordarea de despăgubiri. Reține instanța, față de prevederile art. 480-481 C. civ. și art. 35 din Legea nr. 33/1994, nevalabilitatea trecerii imobilului în proprietatea statului și față de împrejurarea că utilitatea publică nu s-a realizat. Prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză terenul a fost identificat, stabilindu-se și condițiile în care acesta a intrat în posesia liceului.

Decizia a fost recurată de Colegiul Național I.L. Caragiale, Consiliul local al municipiului Ploiești, D.G.F.P. Prahova și Ministerul Afacerilor Interne pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., întrucât: nu s-a clarificat situația de fapt, astfel cum a dispus Curtea Supremă de Justiție; nu s-a stabilit existența și întinderea dreptului de proprietate; exproprierea de la un neproprietar nu constituie temei al admiterii cererii; imobilul aparține domeniului public; Ministerul Finanțelor nu a fost citat; din actele dosarului rezultă valoarea imobilului, deci și plata; în dispozitiv nu este trecută obligația de restituire pentru fiecare dintre intimate. Recursurile declarate urmează a fi admise pentru considerentele ce succed.

La 18 octombrie 2001 reclamantul C.V. a decedat, astfel cum rezultă, din certificatul de moștenitor ce îl desemnează drept succesor pe C.E., iar decizia Curții de Apel a fost pronunțată la 2 decembrie 2003, hotărâre dată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Capacitatea procesuală de folosință atrage nulitatea absolută a actului procedural făcut în asemenea condiții. Înalta Curte de Casație și Justiție constatând incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursurile declarate vor fi admise. Drept consecință decizia Curții de Apel Alba Iulia va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

După casare, instanța va judeca, ținând seama de toate motivele invocate în recurs ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâții Colegiul Național I.L. Caragiale, Consiliul Local al Municipiului Ploiești, D.G.F.P. Prahova și Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei civile nr. 437/A din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2006.