ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții G.P., ș.a., prin cererea

înregistrată la 15 decembrie 1997 pe rolul Tribunalului Prahova, au chemat în

judecată Statul Român reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S. Prahova, Consiliul local

Ploiești și Ministerul de Interne și au solicitat ca prin sentința ce se va

pronunța să se dispună retrocedarea imobilului situat în Ploiești, compus din

33.202 mp teren și 5 corpuri de clădire edificate pe acesta.

În motivarea cererii se arată că

reclamanții sunt descendenții lui G.G.V., care a fost proprietarul imobilului

dedus judecății în baza contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la grefa

fostei judecătorii Ploiești la nr. 4105/1919; că autorul lor a fost victima

regimului comunist, urmărit și deportat cu domiciliu obligatoriu, împotriva sa

luându-se măsura exproprierii bunurilor prin Decretul nr. 65 din 15 mai 1951

emis de către fostul Prezidiu al Marii Adunări Naționale, că exproprierea a

fost nelegală față de dispozițiile art. 481 C. civ. deoarece nu au fost

acordate despăgubiri, că exproprierea s-a făcut pe numele altei persoane decât

titularul dreptului de proprietate, adică pe numele lui G.V.I., care era

decedat încă din 28 iunie 1938.

După un prim ciclu procesual, Curtea

Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1465 din 7 martie 2001, a

admis recursurile declarate de Ministerul de Interne și Consiliul local

Ploiești împotriva deciziei nr. 63/A din 19 aprilie 2000 a Curții de Apel Alba

Iulia pe care a casat-o precum și sentința nr. 21 din 28 ianuarie 1999 a

Tribunalului Prahova, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la

Tribunalul Alba pentru considerentele ce vor urma.

Instanțele au procedat la judecarea

cauzei fără a dispune administrarea tuturor probelor necesare pentru lămurirea

deplină a situației de fapt și a împrejurărilor în care imobilul a cărui

retrocedare se cere a intrat în posesia pârâților.

Astfel, deși reclamanții se referă

în cererea introductivă la imobilul din str. S. cu componența sus-arătată din

actul de vânzare-cumpărare, nu rezultă care este suprafața terenului cumpărat

ci doar vecinătățile, cum nu rezultă nici care sunt clădirile, plantațiile și

îmbunătățirile aflate pe teren.

Situația trebuie lămurită și față de

conținutul contradictoriu referitor la suprafața terenului existent între

decizia nr. 721 din 15 septembrie 1950 a fostului Comitet Provizoriu al comunei

urbane Ploiești, 3320 mp și Decretul nr. 65/1951 prin care se declară de

utilitate publică, se expropriază și se trec în proprietatea statului, dându-se

în folosința Ministerului Afacerilor Interne, terenul în suprafață de 1870 mp,

în condițiile în care vecinătățile terenului arătate în contractul de

vânzare-cumpărare sunt altele decât cele indicate în Decretul nr. 65/1951.

Din probele administrate nu rezultă

în ce condiții a intrat în posesia și folosința terenului pe care îl deține în

prezent Colegiul Național I.L. Caragiale din Ploiești.

Instanțele erau obligate să

lămurească dacă valoarea exproprierii, de 1.936.000 lei, era în concordanță cu

dispozițiile art. 481 C. civ., totodată urmând a se verifica existența cauzei

de utilitate publică.

Tribunalul Alba, prin sentința

civilă nr. 636 din 20 decembrie 2001, a respins cererea de retrocedare pentru

considerentele ce se vor arăta.

Reclamanții nu au făcut dovada decât

a filiației după defunctul G.V.I. și nu a calității de moștenitor prin

depunerea unui certificat de calitate de moștenitor, astfel încât lipsa

calității procesuale active invocată în cauză este întemeiată.

Pe fondul pricinii acțiunea este

neîntemeiată întrucât exproprierea s-a făcut

in rem

și nu

in personam

,

astfel încât critica referitoare la greșita reținere a persoanei expropriate nu

are relevanță. Imobilul a fost preluat în baza unui titlu valabil, imobil ce nu

avea destinația de locuință, fiind închiriat pe o perioadă determinată Miliției

Prahova.

Se arată în decizie că nu există

dovezi privind neplata despăgubirilor, susținere ce ar fi trebuit probată

conform art. 1169 C. civ. de reclamanți.

Sub aspectul cazului de utilitate

publică motivează instanța că acesta reiese din însăși preambulul decretului de

expropriere: deschiderea str. R., a liceului teoretic și a miliției.

Curtea de Apel Alba Iulia, investită

cu soluționarea apelului reclamanților, prin decizia civilă nr. 437/A/2003

pronunțată în dosar nr. 1353/2002, a admis apelul, a desființat sentința și,

rejudecând, a admis acțiunea formulată, a constatat nevalabilitatea trecerii în

proprietatea statului prin expropriere a imobilului teren și construcții în

suprafață de 3320 mp situat administrativ la data preluării, în Ploiești; a

dispus retrocedarea imobilului în favoarea moștenitorilor proprietarului G.G.V.

și anume: G.I.I., G.I.L., ș.a., și a obligat intimații la 8.200.000 lei

cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Pentru a pronunța decizia menționată

instanța de apel a avut în vedere cele ce se vor arăta.

Contractul de închiriere încheiat la

1 ianuarie 1949 cu Miliția Ploiești apare ca fiind încheiat cu preotul I.G.,

care însă era decedat încă din 28 iunie 1938. În realitate, actul încheiat a

ținut să justifice ocuparea abuzivă a imobilului de către locatarul Ministerul

Afacerilor Interne.

Prin Decretul nr. 65 din 15 mai 1951

imobilul a fost expropriat pe numele moștenitorilor lui I.G., deși proprietar

era G.V., expropriere făcută fără acordarea de despăgubiri.

Reține instanța, față de prevederile

art. 480-481 C. civ. și art. 35 din Legea nr. 33/1994, nevalabilitatea trecerii

imobilului în proprietatea statului și față de împrejurarea că utilitatea

publică nu s-a realizat.

Prin rapoartele de expertiză

efectuate în cauză terenul a fost identificat, stabilindu-se și condițiile în

care acesta a intrat în posesia liceului.

Decizia a fost recurată de Colegiul

Național I.L. Caragiale, Consiliul local al municipiului Ploiești, D.G.F.P. Prahova

și Ministerul Afacerilor Interne pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5,

6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., întrucât: nu s-a clarificat situația de fapt,

astfel cum a dispus Curtea Supremă de Justiție; nu s-a stabilit existența și

întinderea dreptului de proprietate; exproprierea de la un neproprietar nu

constituie temei al admiterii cererii; imobilul aparține domeniului public; Ministerul

Finanțelor nu a fost citat; din actele dosarului rezultă valoarea imobilului,

deci și plata; în dispozitiv nu este trecută obligația de restituire pentru

fiecare dintre intimate.

Recursurile declarate urmează a fi

admise pentru considerentele ce succed.

La 18 octombrie 2001 reclamantul C.V.

a decedat, astfel cum rezultă, din certificatul de moștenitor ce îl desemnează

drept succesor pe C.E., iar decizia Curții de Apel a fost pronunțată la 2

decembrie 2003, hotărâre dată în contradictoriu cu o persoană lipsită de

capacitate procesuală de folosință.

Capacitatea procesuală de folosință

atrage nulitatea absolută a actului procedural făcut în asemenea condiții.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constatând incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 312

alin. (3) C. proc. civ., recursurile declarate vor fi admise. Drept consecință

decizia Curții de Apel Alba Iulia va fi casată, iar cauza trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

După casare, instanța va judeca,

ținând seama de toate motivele invocate în recurs ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Colegiul Național I.L. Caragiale, Consiliul Local al Municipiului

Ploiești, D.G.F.P. Prahova și Ministerul Administrației și Internelor împotriva

deciziei civile nr. 437/A din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, pe

care o casează și trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2006.