ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6317/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, condamnatul M.L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 163 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial prin care a fost condamnat, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996 și 20.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 98 alin. (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C. pen., urmând ca în final, în baza art. 33 și art. 36 C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 6 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În susținerea cererii condamnatul a arătat că a fost condamnat la cererea părții vătămate C.C. care s-a constituit parte civilă, pe motivul că a tăiat lemne din pădurea ce a aparținut antecesorului său, suprafața în cauză aparținând bunicii sale deși era îndreptățit la reconstituire alături de antecesorul pârâtei. În cauză, au fost făcute cercetări de către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care a înaintat instanței de judecată cererea de revizuire formulată de condamnat, opinând pentru respingerea acesteia, cu motivarea că în cauză motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., în sensul că nu a pot fi apreciate drept situații și împrejurări noi necunoscute de instanțe la data judecării cauzei.

Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința penală nr. 75 din 21 aprilie 2005, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.L., pe care l-a obligat la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. La motivarea acestei hotărâri prima instanță a arătat că: - la data săvârșirii infracțiunii pentru care condamnatul a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat, suprafața de pădure din care a tăiat arbori aparținea altei persoane, respectiv numitului C.V.; - nu a așteptat marcarea arborilor solicitată Ocolului Silvic D. (3 m 3 ) și a procedat la tăierea arborilor dintr-o altă parcelă ce nu-i aparținea la data de referință, fără aprobarea organelor silvice; - era obligat să respecte aparența dreptului de proprietate instituită de titlul de proprietate emis de organele competente față de C.V., până la anularea acestuia.

- anularea titlului de proprietate de comisia județeană nu înseamnă că acesta ar fi fals pentru că instanța civilă a avut în vedere împrejurarea că urmează să se emită un singur titlu de proprietate ce viza întreaga suprafață de pădure revendicată. Față de cele arătate, prima instanță a concluzionat că din analiza actelor și lucrărilor de la dosar nu rezultă existența unor împrejurări necunoscute de instanță la data soluționării cauzei și nici faptul că vreun înscris care a servit drept temei al hotărârii al cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.L. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie din moment ce printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe seama antecesorului părții vătămate, situație în care este absurd ca el să rămână condamnat și să plătească despăgubiri pentru lemnele din pădurea al cărui proprietar era.

Curtea Militară de Apel, prin decizia penală nr. 25 din 6 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.L. pe care l-a obligat la plata sumei de 1.000.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea acestei decizii s-a arătat că faptele și împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost cunoscute de instanța de fond la soluționarea cauzei, iar înscrisul care a fost declarat fals nu a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, așa cum judicios a apreciat prima instanță. Decizia Curții Militare de Apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul M.I., recurs pe care însă nu le-a motivat nici în scris și nu s-a prezentat în instanță pentru a și-l susține.

În aceste condiții instanța de recurs a procedat la verificarea deciziei atacate din oficiu. Întrucât în urma verificării din oficiu a deciziei pronunțată de instanța de apel nu au fost semnalate încălcări ale legii care să conducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul M.L. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aflându-se în culpă procesuală, condamnatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata prezentei căi de atac, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.L. împotriva deciziei nr. 25 din 6 iunie 2005 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2005.