ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6317/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Parchetului

Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, condamnatul M.L. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 163 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului

Militar Teritorial prin care a fost condamnat, la 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996

și 20.000.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

98 alin. (4) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 63 alin. (3) teza a II-a C.

pen., urmând ca în final, în baza art. 33 și art. 36 C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea și anume 6 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen.,

stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În susținerea cererii condamnatul a

arătat că a fost condamnat la cererea părții vătămate C.C. care s-a constituit

parte civilă, pe motivul că a tăiat lemne din pădurea ce a aparținut antecesorului

său, suprafața în cauză aparținând bunicii sale deși era îndreptățit la

reconstituire alături de antecesorul pârâtei.

În cauză, au fost făcute cercetări de

către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care a înaintat instanței de

judecată cererea de revizuire formulată de condamnat, opinând pentru

respingerea acesteia, cu motivarea că în cauză motivele invocate nu fac parte

dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., în sensul că nu a pot fi

apreciate drept situații și împrejurări noi necunoscute de instanțe la data

judecării cauzei.

Tribunalul Militar Teritorial

București, prin sentința penală nr. 75 din 21 aprilie 2005, a respins cererea

de revizuire formulată de condamnatul M.L., pe care l-a obligat la plata sumei

de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

La motivarea acestei hotărâri prima

instanță a arătat că:

- la data săvârșirii infracțiunii

pentru care condamnatul a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat,

suprafața de pădure din care a tăiat arbori aparținea altei persoane, respectiv

numitului C.V.;

- nu a așteptat marcarea arborilor solicitată

Ocolului Silvic D. (3 m

3

) și a procedat la tăierea arborilor dintr-o

altă parcelă ce nu-i aparținea la data de referință, fără aprobarea organelor

silvice;

- era obligat să respecte aparența

dreptului de proprietate instituită de titlul de proprietate emis de organele

competente față de C.V., până la anularea acestuia.

- anularea titlului de proprietate

de comisia județeană nu înseamnă că acesta ar fi fals pentru că instanța civilă

a avut în vedere împrejurarea că urmează să se emită un singur titlu de

proprietate ce viza întreaga suprafață de pădure revendicată.

Față de cele arătate, prima instanță

a concluzionat că din analiza actelor și lucrărilor de la dosar nu rezultă existența

unor împrejurări necunoscute de instanță la data soluționării cauzei și nici

faptul că vreun înscris care a servit drept temei al hotărârii al cărei

revizuire se cere să fi fost declarat fals.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.L. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie din moment ce printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat

nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe seama antecesorului părții

vătămate, situație în care este absurd ca el să rămână condamnat și să

plătească despăgubiri pentru lemnele din pădurea al cărui proprietar era.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia penală nr. 25 din 6 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnatul M.L. pe care l-a obligat la plata sumei de 1.000.000 lei către

stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei decizii s-a

arătat că faptele și împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost

cunoscute de instanța de fond la soluționarea cauzei, iar înscrisul care a fost

declarat fals nu a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, așa

cum judicios a apreciat prima instanță.

Decizia Curții Militare de Apel a

fost atacată cu recurs de către condamnatul M.I., recurs pe care însă nu le-a

motivat nici în scris și nu s-a prezentat în instanță pentru a și-l susține.

În aceste condiții instanța de

recurs a procedat la verificarea deciziei atacate din oficiu.

Întrucât în urma verificării din

oficiu a deciziei pronunțată de instanța de apel nu au fost semnalate încălcări

ale legii care să conducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat

de condamnatul M.L. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aflându-se în culpă procesuală,

condamnatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

ocazionate de judecata prezentei căi de atac, conform art. 192 pct. 3 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient M.L. împotriva deciziei nr. 25 din 6 iunie

2005 a Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurent la plata sumei de

80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2005.