ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2006

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 604 din 19

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, în dosarul penal nr. 763/2005,

s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L., împotriva

deciziei penale nr. 186 din 16 august 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de recurs a reținut în esență următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 5

mai 2005 pronunțată de Judecătoria Toplița, inculpatul C.L. a fost condamnat,

la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea

suspendării condiționate a executări pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2004 a Judecătoriei Toplița, astfel că

inculpatul va executa în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în seara

zilei de 29 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții

vătămate P.E. Deși partea vătămată i-a cerut să plece, inculpatul, aflat sub

influența băuturilor alcoolice, a refuzat, adresându-i amenințări și injurii.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 763/2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, prin care s-a respins,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul C.L.

Recursul este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 129 din

legea fundamentală „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Corespunzător acestui principiu constituțional,

legea procesual penală a reglementat căile de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse examinării în control judiciar, titularii acestora,

precum și cazurile de casare, modificare sau anulare după caz.

Astfel, dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., enumeră hotărârile supuse recursului, fiind excluse deciziile

pronunțate de Curțile de apel în recurs, acestea fiind definitive.

Ca atare, exercitarea unui nou

recurs, împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs devine inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în

situații neprevăzute de legea procesual penală ar echivala cu o încălcare a

principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 385

1

C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva

deciziei penale nr. 604/ R din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 604/ R din 19

octombrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2006.