ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 244/2006

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 604 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, în dosarul penal nr. 763/2005, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L., împotriva deciziei penale nr. 186 din 16 august 2005 pronunțată de Tribunalul Harghita. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut în esență următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 5 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Toplița, inculpatul C.L. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executări pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2004 a Judecătoriei Toplița, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 29 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate P.E. Deși partea vătămată i-a cerut să plece, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat, adresându-i amenințări și injurii. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 763/2005 a Curții de Apel Tg.

Mureș, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.L. Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 129 din legea fundamentală „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual penală a reglementat căile de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse examinării în control judiciar, titularii acestora, precum și cazurile de casare, modificare sau anulare după caz. Astfel, dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., enumeră hotărârile supuse recursului, fiind excluse deciziile pronunțate de Curțile de apel în recurs, acestea fiind definitive.

Ca atare, exercitarea unui nou recurs, împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs devine inadmisibilă. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar echivala cu o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 385 1 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 604/ R din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 604/ R din 19 octombrie 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2006.