ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8675/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 152/2004,

Tribunalul Prahova a respins ca prematur introdusă contestația formulată de

numiții M.H.M., M.S. și M.H. în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Pitești, prin Primar.

Sentința a fost menținută prin

decizia civilă nr. 1209/2004 a Curții de Apel Ploiești, ca efect al respingerii

apelurilor declarate de contestatori.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel a reținut în esență că, în condițiile în care, nu s-a emis nici

o decizie sau dispoziție la notificarea vizând retrocedarea mai multor imobile

trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului 92/1950, nu poate fi

promovată o acțiune în justiție, conform prevederilor art. 24 din Legea nr.

10/2001.

Potrivit acestor dispoziții legale,

accesul în instanță este conferit părții interesate abia după emiterea

răspunsului la notificare, de către persoana notificată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs contestatorii M.H.M., M.S. și M.H. care au solicitat admiterea

acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare ca efect al casării deciziei și

pentru nevoia soluționării pe fond a litigiului.

În motivarea recursului au fost

formulate următoarele critici deciziei atacate:

În mod greșit s-a ignorat

împrejurarea că notificările vizând imobilele a căror retrocedare se solicită,

au fost formulate în termenul legal.

Cei care nu au respectat termenele

legii așa după cum acestea au fost prevăzute prin art. 23 din Legea 10/2001,

sunt pârâții, în special Primăria Ploiești, situație în care, nu reclamanții,

trebuiau sancționați, ci pârâții.

S-a mai invocat ca o critică a

deciziei, greșita interpretare a sensului Legii nr. 10/2001 care trebuie

înțeles ca având scopul rezolvării urgente a problemelor legate de restituirea

imobilelor naționalizate ori trecute în mod abuziv la stat și nu cu scopul

întârzierii soluționării acestor aspecte.

Examinând recursul reclamanților

prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este fondat pentru

următoarele motive:

Procedura de restituire a imobilelor

potrivit Legii 10/2001, în mod cert debutează cu expedierea notificării de

către persoana îndreptățită, conform art. 21 din această lege.

În speță, deși nu s-a făcut nici o

dovadă a existenței și notificării unității deținătoare, Primăria recunoaște că

s-au primit aceste notificări, inclusiv prin întâmpinare la motivele de recurs.

Instanțele erau însă obligate a verifica expedierea lor atât pentru a se

controla respectarea procedurii de restituire, cât și, respectarea termenelor

impune de lege pentru trimiterea lor.

În condițiile confirmării

notificărilor, aceleași, instanțe nu puteau însă respinge acțiunea ca prematur

introdusă atâta timp cât, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001,

unitatea notificată are obligația ca în termen de 60 de zile să răspundă la

notificare.

A interpreta sensul legii ca dând

posibilitatea persoanelor îndreptățite să promoveze acțiuni în justiție numai

după emiterea răspunsului la notificare, înseamnă a lăsa la latitudinea

unității deținătoare sau unității notificate, libertatea de a răspunde într-un

termen ce s-ar putea prelungi atât de mult încât, ar putea pune în pericol

însuși, dreptul la acordarea măsurilor reparatorii.

De aceea, lipsa răspunsului la

notificare, va fi interpretată ca un refuz la cererea ce formează obiectul

notificării, cu consecința admisibilității acțiunii în justiție având ca

obiect, obligarea unității deținătoare sau a instituției abilitate ca, în

condițiile art. 23 din Legea 10/2001 să emită decizie (dispoziție) motivată la

notificarea primită.

Modalitatea în care trebuie să se

răspundă cât și termenul emiterii răspunsului, sunt imperative și nu au

caracter de recomandare.

De aceea, fiind îndeplinit motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se

va casa atât decizia cât și, sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecată la prima instanță, respectiv la Tribunal, conform art. 312 C. proc.

civ.

Cu prilejul rejudecării, vor fi

verificate notificările expediate și, se va proceda la soluționarea pe fond a

litigiului cu examinarea apărărilor tuturor părților implicate în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții M.H.M., M.S. și M.H. împotriva deciziei nr. 1209 din 19 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 152 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, secția civilă,

și trimite cauza, spre rejudecare, la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 noiembrie 2005.