ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5777/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 198 din data de 11 septembrie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. a respins contestația formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta S.A. Curtea de Argeș, împotriva deciziei de imputare din 19 februarie 2001 emisă de pârâtă. Curtea de arbitraj a reținut că decizia nr. 39 din 19 februarie 2001, prin care i s-a imputat reclamantului suma de 5.399.529 lei este legală și temeinică în raport de dispozițiile art. 9 din contractul de administrare și gestionare a patrimoniului, care obligă persoanele cu funcții de conducere să asigure integritatea patrimoniului prin angajarea de cheltuieli materiale și bănești cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Împotriva sentinței arbitrale reclamantul a formulat acțiune în anulare susținând că la data de 23 aprilie 2001 consiliul de administrație al societății S.A. a hotărât trecerea pe cheltuieli de protocol a sumei ce a făcut obiectul deciziei de imputație din 19 februarie 2001, astfel că sentința arbitrală este netemeinică și nelegală. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 59 pronunțată la data de 18 ianuarie 2005 respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamant, reținând în considerentele deciziei că soluția Curții de Arbitraj a A.N.C.M.U. este temeinică în raport de prevederile din contractul de administrare și gestionare a patrimoniului organizației cooperatiste.

Totodată curtea de apel reține că cheltuielile de protocol nu se includ în cheltuielile de deplasare, iar procesul verbal al ședinței consiliului de administrație din data de 23 aprilie 2001 nu a fost prezentat și organului arbitral. În contra acestei decizii reclamantul a declarat, în termen legal, recurs, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a avut în vedere dispozițiile H.U. nr. 1/1983, potrivit căreia decizia de imputare trebuia emisă de președintele asociației teritoriale la care este asociată cooperativa respectiv A.P. județ Argeș. Sub un al II-lea motiv recurentul a susținut că în mod netemeinic instanța a reținut că suma imputată nu poate fi trecută pe cheltuieli de protocol, în condițiile în care consiliul de administrație al cooperativei a hotărât la 23 aprilie 2001 trecerea sumei la cheltuieli de protocol.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ arătate de textul de lege. 2. Deci recurentul indică ca motive cele prevăzute ale art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., din dezvoltarea lor nu rezultă în ce constă lipsa de temei legal a hotărârii, încălcarea legii sau denaturarea actului juridic, pentru a putea fi examinate, indicarea motivelor fiind pur formală. 3. Decizia de imputare emisă de societate în sarcina recurentului a fost semnată de președintele SC S.A., potrivit atribuțiilor ce-i revin în baza contractului de administrare și gestionare a societății. 4. Critica privind trecerea sumei ce a făcut obiectul imputației pe cheltuieli de protocol, cu consecința anulării deciziei de imputație, constituie un aspect de netemeinicie, ce nu poate face obiectul controlului de legalitate în contextul legislativ actual.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.N., împotriva deciziei nr. 59 din 18 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2005.