ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1582

din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpata

M.M. a fost condamnată, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.

174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) C. pen., la pedeapsa de 7 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 decembrie

2003 la 14 decembrie 2004.

În baza art. 346 C. proc.

pen., inculpata a fost obligată să plătească părții civile I.S. suma de

15.000.000 lei și părții civile I.Șt. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune

materiale.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpata a fost obligată la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 23 decembrie

2003, inculpata M.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, apoi cu un cuțit

și cu o șurubelniță, în zona inimii, victimei I.I.

Una din cele două lovituri

cu șurubelnița a provocat decesul prin lezarea crosei arterei aorte (raport

medico-legal de necropsie nr. A3/2031/2003 al I.M.L. Mina Minovici București).

Inculpata, căsătorită,

întreținea relații sexuale cu victima, fapt cunoscut și acceptat de soțul ei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de

constatare tehnico-științifică, acte medico-legale, planșe fotografice,

declarațiile martorilor D.G., T.M., I.Șt., M.P.D., Șt.A., B.A., T.M., I.S., M.P.,

declarațiile inculpatei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata M.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a susținut greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând înlăturarea

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acesteia. Cu privire la modul de

soluționare a laturii civile, s-a arătat că părțile civile s-au constituit în

această calitate după citirea actului de inculpare și nu au probat pretențiile

solicitate.

Inculpata a învederat că

pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă și și-a însușit critica parchetului

cu privire la soluționarea laturii civile.

Instanța de control judiciar

a apreciat ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatei, care, prin

cuantumul său poate asigura prevenirea săvârșirii de noi fapte, precum și

reinserția socială a acesteia.

Cu privire la modul de

rezolvare a laturii civile s-a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

legale în materie, iar procurorul nu poate încălca principiul disponibilității

exercitării acțiunii civile de către părți.

Împotriva acestei decizii

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpata M.M.

Parchetul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepsei

aplicate inculpatei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute.

Inculpata a solicitat

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (4) C. pen., iar în subsidiar,

reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând motivele de recurs

invocate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare:

Instanțele de judecată au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei M.M., dând

încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de aceasta.

Pedeapsa aplicată inculpatei

a fost însă greșit individualizată, prin reținerea nejustificată, în favoarea

acesteia, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Raportul medico-legal de

necropsie nr. A3/2031/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București

consemnează existența a numeroase leziuni traumatice suferite de victima I.I.,

de la escoriații faciale și ale antebrațului drept, la plăgi contuze și plăgi

înțepate în hemitoracele stâng, din care una penetrantă; de asemenea, se

constată și existența unei plăgi înțepate a crosei aortei transfixiantă de 10

cm lungime, produsă prin lovirea victimei cu o șurubelniță având tija metalică

de 14 cm lungime, leziune aflată în legătură de cauzalitate directă,

necondiționată cu decesul.

Multitudinea și profunzimea

acestor leziuni demonstrează violența și tenacitatea cu care a acționat

inculpata care a recurs la pumni, cuțit și șurubelniță pentru a curma viața

victimei.

Inculpata M.M. suferă de

tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv pe fondul abuzurilor

etilice.

Comportamentul ei agresiv

s-a manifestat și în raporturile cu vecinii de bloc care, audiați ca martori în

cauză, au relatat despre scandalurile provocate de inculpată, despre tulburarea

liniștii locatarilor și consumul de băuturi alcoolice.

Aceste împrejurări nu pot

constitui motive de reducere a pedepsei, ci dimpotrivă, de aplicare a unei

sancțiuni ferme, necesare și suficiente pentru realizarea scopului său

punitiv-educativ.

Lipsa antecedentelor penale

nu poate reprezenta necondiționat o circumstanță atenuantă, cu atât mai mult cu

cât inculpata nu a avut o bună conduită nici înainte și nici după săvârșirea

faptei (a ascuns cuțitul cu care a lovit victima, a șters urmele de sânge, a

amenințat-o pe martora T.M. pentru a o determina să nu depună mărturie, a

încercat să se sustragă urmăririi penale, fiind găsită după două zile, nu a

recunoscut săvârșirea faptei).

Având în vedere gravitatea

faptei, persoana inculpatei și atitudinea ei procesuală, Curtea consideră că

acordarea circumstanțelor atenuante este nejustificată.

În consecință, Curtea

urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea

pedepsei și să înlăture dispozițiile art. 74 lit. a) și e) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatei

M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., va fi

majorată de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, menținându-se pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

Recursul inculpatei va fi

respins ca nefondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză nu rezultă că inculpata M.M. s-a manifestat

violent împotriva victimei ca urmare a stării de tulburare sau temere în care

s-ar fi aflat datorită vreunei presupuse agresiuni din partea acesteia.

Neexistând dovezi privind

existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat de victimă

împotriva inculpatei, în favoarea acesteia nu pot fi reținute dispozițiile

referitoare la legitima apărare, neimpunându-se achitarea sa.

Cât privește modul de

individualizare a pedepsei, argumentele prezentate în analiza recursului

parchetului sunt valabile și în examinarea motivului de recurs prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpată.

Curtea consideră că pedeapsa

aplicată nu numai că nu se impune a fi redusă, dar, ca urmare a înlăturării

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și majorării pedepsei de 7 ani

închisoare la 10 ani închisoare, se răspunde în mod legal și temeinic

cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen., asigurându-se posibilitatea reinserției

sociale a inculpatei.

Timpul arestării preventive

se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 decembrie 2003 la 11 mai

2005.

Recurenta inculpată va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului

din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d), art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 128

din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 1582 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art. 74

lit. a) și e) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatei M.M., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale la 10

ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea

pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata M.M. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei durata arestării preventive de la 27 decembrie 2003 la 11 mai 2005.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.