ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2945/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1582 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpata M.M. a fost condamnată, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 decembrie 2003 la 14 decembrie 2004. În baza art. 346 C. proc.

pen., inculpata a fost obligată să plătească părții civile I.S. suma de 15.000.000 lei și părții civile I.Șt. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 23 decembrie 2003, inculpata M.M. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, apoi cu un cuțit și cu o șurubelniță, în zona inimii, victimei I.I. Una din cele două lovituri cu șurubelnița a provocat decesul prin lezarea crosei arterei aorte (raport medico-legal de necropsie nr. A3/2031/2003 al I.M.L. Mina Minovici București). Inculpata, căsătorită, întreținea relații sexuale cu victima, fapt cunoscut și acceptat de soțul ei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare tehnico-științifică, acte medico-legale, planșe fotografice, declarațiile martorilor D.G., T.M., I.Șt., M.P.D., Șt.A., B.A., T.M., I.S., M.P., declarațiile inculpatei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a susținut greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acesteia. Cu privire la modul de soluționare a laturii civile, s-a arătat că părțile civile s-au constituit în această calitate după citirea actului de inculpare și nu au probat pretențiile solicitate.

Inculpata a învederat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă și și-a însușit critica parchetului cu privire la soluționarea laturii civile. Instanța de control judiciar a apreciat ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatei, care, prin cuantumul său poate asigura prevenirea săvârșirii de noi fapte, precum și reinserția socială a acesteia. Cu privire la modul de rezolvare a laturii civile s-a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar procurorul nu poate încălca principiul disponibilității exercitării acțiunii civile de către părți. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata M.M.

Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatei prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute. Inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (4) C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Examinând motivele de recurs invocate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei M.M., dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de aceasta.

Pedeapsa aplicată inculpatei a fost însă greșit individualizată, prin reținerea nejustificată, în favoarea acesteia, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/2031/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București consemnează existența a numeroase leziuni traumatice suferite de victima I.I., de la escoriații faciale și ale antebrațului drept, la plăgi contuze și plăgi înțepate în hemitoracele stâng, din care una penetrantă; de asemenea, se constată și existența unei plăgi înțepate a crosei aortei transfixiantă de 10 cm lungime, produsă prin lovirea victimei cu o șurubelniță având tija metalică de 14 cm lungime, leziune aflată în legătură de cauzalitate directă, necondiționată cu decesul.

Multitudinea și profunzimea acestor leziuni demonstrează violența și tenacitatea cu care a acționat inculpata care a recurs la pumni, cuțit și șurubelniță pentru a curma viața victimei. Inculpata M.M. suferă de tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv pe fondul abuzurilor etilice. Comportamentul ei agresiv s-a manifestat și în raporturile cu vecinii de bloc care, audiați ca martori în cauză, au relatat despre scandalurile provocate de inculpată, despre tulburarea liniștii locatarilor și consumul de băuturi alcoolice. Aceste împrejurări nu pot constitui motive de reducere a pedepsei, ci dimpotrivă, de aplicare a unei sancțiuni ferme, necesare și suficiente pentru realizarea scopului său punitiv-educativ.

Lipsa antecedentelor penale nu poate reprezenta necondiționat o circumstanță atenuantă, cu atât mai mult cu cât inculpata nu a avut o bună conduită nici înainte și nici după săvârșirea faptei (a ascuns cuțitul cu care a lovit victima, a șters urmele de sânge, a amenințat-o pe martora T.M. pentru a o determina să nu depună mărturie, a încercat să se sustragă urmăririi penale, fiind găsită după două zile, nu a recunoscut săvârșirea faptei). Având în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatei și atitudinea ei procesuală, Curtea consideră că acordarea circumstanțelor atenuante este nejustificată. În consecință, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei și să înlăture dispozițiile art. 74 lit. a) și e) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatei M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., va fi majorată de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, menținându-se pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii. Celelalte dispoziții vor fi menținute. Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că inculpata M.M. s-a manifestat violent împotriva victimei ca urmare a stării de tulburare sau temere în care s-ar fi aflat datorită vreunei presupuse agresiuni din partea acesteia. Neexistând dovezi privind existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat de victimă împotriva inculpatei, în favoarea acesteia nu pot fi reținute dispozițiile referitoare la legitima apărare, neimpunându-se achitarea sa.

Cât privește modul de individualizare a pedepsei, argumentele prezentate în analiza recursului parchetului sunt valabile și în examinarea motivului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpată. Curtea consideră că pedeapsa aplicată nu numai că nu se impune a fi redusă, dar, ca urmare a înlăturării dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. și majorării pedepsei de 7 ani închisoare la 10 ani închisoare, se răspunde în mod legal și temeinic cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen., asigurându-se posibilitatea reinserției sociale a inculpatei. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 decembrie 2003 la 11 mai 2005. Recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d), art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 128 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1582 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei. Înlătură dispozițiile art. 74 lit. a) și e) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatei M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale la 10 ani închisoare și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 27 decembrie 2003 la 11 mai 2005. Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.