ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6161

din 11 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială a

fost admisă cererea reclamantei R.R.F. – F.E.F. București cu sediul social în

București, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.I.B.E. SRL cu sediul social în Constanța,

în sensul că s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 27 mai 2002.

De asemenea s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București,

(sala de cinematograf, holul de acces la parter, birourile situate la mezanin) precum

și plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere din 27 mai 2002,

reclamanta a încheiat pârâtei spațiul situat în București, compus din sala de

cinematograf, holul de acces la parter și birourile situate la mezanin, spațiul

urmând a fi folosit pentru activități de bingo și jocurile de noroc, bar-bufet

de incintă și reclamă. Termenul contractului a fost stabilit pentru 5 ani

începând cu 1 mai 2002, cu posibilitatea de prelungire, chiria fiind stabilită

la 6500 dolari S.U.A. lunar la cursul B.N.R. din ziua plății.

La data de 18 aprilie 2002 s-a

încheiat un contract de cesiune între SC B.C.I.B.E. SRL și pârâtă, prin care au

fost cedate drepturile de asociere din contractul din 6 noiembrie 1992 pentru

spațiul în litigiu, iar ulterior pe bază de protocol reclamanta a recunoscut

actele expuse anterior.

În baza legii nr. 630/2002 C.N.C. a

preluat drepturile din contractul de închiriere în litigiu și a încheiat

contractul de mandat din 11 iunie 2003, prin care a împuternicit reclamanta să

urmărească derularea contractelor de închiriere, să încaseze chiria și să

acționeze în instanță debitorii.

A fost încheiat la data de 18 martie

2003 procesul-verbal de conciliere prin care pârâta a recunoscut datoria

aferentă perioadei august-decembrie 2002, în valoare de 884.082.999 lei și s-a

obligat să achite debitul în cuantum de 300.000.000 lei până la 10 septembrie

2003 și apoi în tranșe lunare începând cu 1 mai 2003, câte 63.000.000 lei pe o

perioadă de 8 luni, diferența constituind-o tranșa 9. Cu această ocazie pârâta

a recunoscut și o datorie preluată de la cedent în cuantum de 307.792.205 lei.

În aceste condiții s-a impus admiterea cererii de reziliere a contractului de

închiriere și evacuarea pârâtei din spațiu.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 168 din 25 februarie 2005 a admis

cererea de intervenție în interesul intimatei R.R.F., cerere formulată de către

SC R.C. SRL cu sediul social în București. De asemenea a respins ca nefondat

apelul formulat de apelanta SC B.C.I.B.E. SRL, împotriva sentinței comerciale din

10 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 10781/2003 de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a stabilit că la data de 12 noiembrie 2004 s-a formulat cerere

de intervenție în interesul intimatei R.R.F. de către SC R.C. SRL, prin care

s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și în temeiul art. 55 C. proc.

civ. această cerere a fost găsită ca întemeiată.

Primul motiv de apel referitor la

calitatea procesuală activă a intimatei reclamante a fost găsit ca nefondat,

prin aceea că C.N.C. și-a pierdut calitatea de administrator al imobilului prin

apariția H.G. nr. 1478 din 17 septembrie 2004 în baza căruia spațiul a trecut

în administrarea din nou a intimatei R.R.F.

Nici cel de al doilea motiv de apel

privitor la lipsa de obiect a litigiului, prin aceea că trebuia colectată

chiria de C.N.C. și nu de intimată, nu a fost reținut cu motivarea că prin

contractul de mandat încheiat de către intimată cu C.N.C. aceasta a fost expres

împuternicită să încaseze sumele rezultate din închiriere.

Ultimul motiv de apel a fost

înlăturat prin aceea că angajamentul luat de către apelantă prin procesul

verbal de conciliere nu reprezintă contract, astfel încât să poată fi invocat

drept motiv de neexigibilitate a creanței, acest lucru fiind la latitudinea

intimatei creditoare înscrisul având doar valoarea unei recunoașteri a

debitului.

Împotriva deciziei comerciale nr. 168

din 25 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a promovat recurs pârâta SC B.C.I.B.E. SRL, care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că

instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, expres formulat,

respectiv instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri motivate de

inadmisibilitate a cererii de intervenție, a fost interpretat greșit actul

dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul neîndoielnic al acestuia, în

realitate fiind invocată lipsa calității procesuale active a R.R.F., raportat

la data introducerii acțiunii, precum și aspectul că în mod netemeinic s-a

reținut că debitul a fost recunoscut, fiind invocat ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimata reclamantă R.R.F. București

a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de SC B.C.I.B.E. SRL Constanța, prin următoarele

considerente.

Printr-o integrală și completă apreciere

a probelor, instanța de apel corect a admis cererea de intervenție în interesul

intimatei R.R.F., cerere formulată de către SC R.C. SRL București. Cererea de

intervenție a fost depusă în faza procesuală a apelului la data de 19 noiembrie

2004, motivată de împrejurarea că există un contract de novațiune, în baza

căruia SC R.C. SRL a preluat parte din debitul datorat, respectiv suma de

1.191.875.204 lei, substituindu-se astfel în drepturile și obligațiile

apelantei din contractul de închiriere. Este nejustificată critica recurentei

că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de intervenție,

deoarece în condițiile art. 55 C. proc. civ. această cerere a fost judecată

odată cu cererea principală și motivat, a fost admisă.

Amplu argumentat și bine documentat

instanțele judecătorești anterioare au dat o corectă interpretare actului dedus

judecății, stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea

drepturilor și obligațiilor asumate reciproc precum și regimul sancționator în

situația nerespectării clauzelor contractuale.

Din întreaga documentație existentă

la dosar, rezultă neîndoios că pârâta nu și-a dovedit susținerile în sensul

executării obligațiilor contractuale, fiind îndeplinite cerințele art. 8 alin.

(3) și art. 17 lit. b) din contractul de închiriere, aspecte care conduc la

rezilierea contractului părților și evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

Pentru rațiunile juridice expuse,

criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SC B.C.I.B.E. SRL Constanța

urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul a fi respins ca nefondat,

nefiind îndeplinite nici una din reglementările cuprinse în art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 168 din 25 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC B.C.I.B.E. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 168 din

25 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.