ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5502/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 septembrie 2003, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată SC R.V.A. SA, în prezent SC M.S. SA București pentru a fi obligată la plata sumei de 1.256.037.923 lei reprezentând lipsa de folosință spațiu comercial, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1105 din 10 februarie 2004, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 244 din 19 iulie 2004, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât spațiul a fost folosit de pârâtă, chiar dacă la origine a existat un contract de închiriere încheiat de societatea sa cu B.I.R., sucursala Constanța. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față în raport de probatoriile administrate la dosarul cauzei se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, în condițiile art. 304 C. proc. civ. În speță, este necontestat că raportul juridic în discuție s-a fundamentat pe contractul de închiriere nr. 1750 din 1 aprilie 1998, încheiat de reclamantă și locatarul B.I.R., sucursala Constanța.

Cum pârâta în calitate de lichidator judiciar desemnat al B.I.R., sucursala Constanța nu a fost parte în acest contract de închiriere, corect instanțele au reținut că aceasta nu poate fi obligată la plata lipsei de folosință, pentru un spațiu ocupat de debitoare. Cu alte cuvinte pârâta, lichidatorul judiciar nu se substituie în obligațiile și datoriile comerciale ale debitoarei aflată în procedura falimentului, ci poate îndeplini numai acele atribuții determinate expres prin mandatul legal aprobat potrivit Legii falimentului nr. 64/1995. Astfel că, lichidatorul, în calitate de administrator al bunurilor debitoarei aflată în faliment, nu poate răspunde pentru debitele înregistrate de aceasta, el nefiind decât un administrator care lichidează activele societății falimentare pentru îndestularea creanțelor din tabloul creditorilor și deci nu poate fi obligat la plata sumei pretinse prin acțiune.

În consecință, recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA Mangalia în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC M.S. (R.V.A.) SA București, împotriva deciziei nr. 244 din 19 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2004.