ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5502/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 29 septembrie

2003, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată SC R.V.A. SA, în prezent SC M.S.

SA București pentru a fi obligată la plata sumei de 1.256.037.923 lei

reprezentând lipsa de folosință spațiu comercial, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

1105 din 10 februarie 2004, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea

reclamantei ca îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia civilă nr. 244 din 19 iulie 2004, a respins apelul reclamantei, ca

nefondat.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență

admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât spațiul a fost

folosit de pârâtă, chiar dacă la origine a existat un contract de închiriere

încheiat de societatea sa cu B.I.R., sucursala Constanța.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care reclamanta le face prin recursul de față în raport de probatoriile

administrate la dosarul cauzei se constată că acestea nu sunt de natură a

conduce la casarea hotărârii atacate, în condițiile art. 304 C. proc. civ.

În speță, este necontestat

că raportul juridic în discuție s-a fundamentat pe contractul de închiriere nr.

1750 din 1 aprilie 1998, încheiat de reclamantă și locatarul B.I.R., sucursala

Constanța.

Cum pârâta în calitate de

lichidator judiciar desemnat al B.I.R., sucursala Constanța nu a fost parte în

acest contract de închiriere, corect instanțele au reținut că aceasta nu poate

fi obligată la plata lipsei de folosință, pentru un spațiu ocupat de debitoare.

Cu alte cuvinte pârâta,

lichidatorul judiciar nu se substituie în obligațiile și datoriile comerciale

ale debitoarei aflată în procedura falimentului, ci poate îndeplini numai acele

atribuții determinate expres prin mandatul legal aprobat potrivit Legii

falimentului nr. 64/1995.

Astfel că, lichidatorul, în

calitate de administrator al bunurilor debitoarei aflată în faliment, nu poate

răspunde pentru debitele înregistrate de aceasta, el nefiind decât un

administrator care lichidează activele societății falimentare pentru

îndestularea creanțelor din tabloul creditorilor și deci nu poate fi obligat la

plata sumei pretinse prin acțiune.

În consecință, recursul

reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M. SA Mangalia în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC M.S.

(R.V.A.) SA București, împotriva deciziei nr. 244 din 19 iulie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2004.