ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 7 decembrie 2005
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 3601/2005, printre
altele, menținerea stării de arest a inculpatului U.E. pe o perioadă de 60
zile.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea se
mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, natura și
gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță demonstrând
pericolul pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri
inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de
libertate întrucât nu prezintă pericol social.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 300
2
C.
proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal
sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și
temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160
b
.
Conform acestui din urmă text, când
instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în
continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice
privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea
arestării preventive.
Curtea de Apel Ploiești s-a
conformat acestor texte de lege și a menținut arestarea preventivă a
inculpatului care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care
legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și a constatat că există
motive verosimile de a bănui că a săvârșit fapta.
În speță, inculpatul a fost
condamnat, la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.
Ca atare, recursul declarat de
inculpat nu este fondat și în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va fi respins conform art. 192 alin. (2) din același cod,
inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul U.E. împotriva încheierii din 7 decembrie 2005
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 3601/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
ianuarie 2006.