ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5814/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12 iulie

2004, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Gorj, a chemat în

judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea

deciziei nr. 171 din 9 iunie 2004 și a notei de constatare nr. 9684 din 12

noiembrie 2003, prin care s-a stabilit în sarcina sa, obligația de plată pentru

45.523.427.383 lei, reprezentând contravaloare accize și dobânzi, penalități și

majorări de întârziere (42.149.718.000 lei) și contribuția la bugetul

asigurărilor de sănătate (373.709.383 lei).

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că în mod greșit, atât organele de control fiscal, cât și cele de

soluționare a contestațiilor nu i-au recunoscut beneficiul aplicării

dispozițiilor O.U.G. nr. 152/2001 și, respectiv, O.U.G. nr. 15/2004, prin

anularea datoriei de 25.134.000.000 lei și a scutirii de plată pentru diferența

rămasă.

Prin sentința civilă nr. 77 din 25

februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat decizia nr. 171/2004 și nota de constatare nr.

9684/2003 și a exonerat reclamanta, de plata sumelor reținute în sarcina sa.

Instanța a apreciat ca fiind

aplicabile, prevederile actelor normative invocate de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Agenția Națională de Administrate Fiscală, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Gorj, care a susținut, în esență, că reclamanta

și-a achitat voluntar obligațiile la bugetul de stat, la 28 noiembrie 2001,

situație în care nu mai putea beneficia de prevederile O.U.G. nr. 152/2001 și

O.U.G. nr. 15/2004.

Recursul nu este fondat.

Prin nota de constatare nr. 9684 din

12 noiembrie 2003, întocmită de organele de control ale Direcției de Control

Fiscal Gorj, s-a reținut în sarcina reclamantei S.N.P. P., sucursala P. Gorj, a

datoriei către bugetul de stat, în sumă de 42.149.718 lei, reprezentând accize

(25.134.000.000 lei), majorări de întârziere și dobânzi aferente accizelor

(13.999.638.000 lei) și penalități de întârziere aferente accizelor (3.016.080.000

lei), precum și o datorie la bugetul asigurărilor de sănătate, în sumă de

373.709.383 lei reprezentând contribuția datorată de angajator, bugetului

asigurărilor de sănătate (117.325.813 lei) și contribuția datorată de asigurat

bugetului, asigurărilor de sănătate (86.999.875 lei), cu majorările, dobânzile

și penalitățile aferente.

Prin intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 152/2001, privind unele măsuri pentru redresarea economico-financiară a SC

T. SA, în vederea eliminării blocajului financiar generat de lipsa resurselor

financiare, s-au anulat debitele acestei societăți exigibile, la 30 septembrie

2005, față de societățile furnizoare, printre care și S.N.P. P. SA, căreia îi

datora 1.112.314.427.716 lei.

Cum S.N.P. P. SA avea, la rândul

său, la 28 noiembrie 2001, o datorie către bugetul de stat, în sumă de

25.134.000.000 lei accize, prin documentul încheiat la 18 decembrie 2005,

intitulat „model 2 la normele metodologice” de aplicare a O.U.G. nr. 152/2001,

s-a consemnat anularea acestei obligații, precum și a majorărilor dobânzilor și

penalităților aferente.

Stingerea acestei datorii este, de

altfel, recunoscută de intimata-pârâtă însăși, prin certificatul de atestare

fiscală nr. 6823 din 18 februarie 2005.

În ce privește restul obligațiilor

bugetare reținute în sarcina S.N.P. P. SA și neachitate până la 1 aprilie 2004,

de reținut că potrivit art. 1 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 15/2004, s-a

aprobat scutirea de plata obligațiilor fiscale restante reprezentând impozite,

taxe, contribuții, precum și a dobânzilor, penalităților și majorărilor

aferente.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia reclamanta-intimată nu ar beneficia de dispozițiile actului normativ

menționat, sunt vădit nefondate, ordonanța fiind emisă exclusiv în favoarea

S.N.P. P. SA.

De altfel, stingerea acestor

obligații este confirmată prin același document de atestare fiscală emis de

recurentă la 18 februarie 2005.

Astfel fiind, urmează a se reține,

ca legală și temeinică, soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova și în

consecință, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru Statul român,

reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței

nr. 77 din 25 februarie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.