ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8427/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial

la data de 1 martie 1999 reclamanta R.M. a chemat în judecată pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, comuna Tuzla prin primar, Consiliul

local al comunei Tuzla și SC B.T.T. Costinești, solicitând ca aceștia să fie

obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în comuna

Costinești, compus din teren în suprafață de 1224 mp și construcția numită V.M.,

cu anexele ei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că imobilele revendicat au aparținut autorilor săi și a fost preluate de

stat în mod abuziv prin Decretului nr. 92/1950, cu nerespectarea prevederilor

acestui act normativ.

Pe parcursul procesului, reclamanta

a chemat în judecată în calitate de pârâți și, pe SC C.T. București și SC B.T.T.

SA București.

Prin sentința civilă nr. 307 din 12

aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea și au fost

obligați pârâții să lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie,

imobilul revendicat.

Pârâții au declarat recurs împotriva

sentinței sus-menționate, iar prin decizia civilă nr. 35 din 7 februarie 2001 a

Curții de Apel Constanța s-a admis apelul, s-a desființat sentința și s-a

trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru soluționarea litigiului cu

citarea legală a tuturor părților chemate în judecată.

Prin sentința civilă nr. 868 din 9

iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a respins excepția

inadmisibilității acțiunii promovată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui

pârât și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate. Pe fond, s-a admis acțiunea și

au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie,

imobilul situat în comuna Costinești, compus din teren în suprafață de 1224 mp

și construcții P + 1, denumită vilă 1 (fostă V.M.).

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că excepția inadmisibilității nu este întemeiată deoarece acțiunea

reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanțelor anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001; calitatea procesuală pasivă a Statului Român nu se

justifică în cauză întrucât imobilul în litigiu nu se află nici în proprietatea

și nici în posesia statului; pe fond, s-a reținut că acțiunea este întemeiată

întrucât din probele administrate a reieșit că proprietarul imobilului este

reclamanta, iar naționalizarea s-a făcut pe numele tatălui său, R.I., astfel că

aplicarea decretului de naționalizare s-a făcut abuziv.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel pârâtele SC B.T.T. SA București și SC C.T. SA București.

În motivarea apelului său, SC B.T.T.

SA București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

susținând că imobilul construit este deținut în exclusivitate de SC C.T. SA,

iar cu privire la teren nu s-a lămurit cui aparține posesia.

Apelanta SC C.T. SA a susținut că

instanța de fond nu a soluționat problema incidenței dispozițiilor art. 46 din

Legea nr. 10/2001 asupra acțiunilor în revendicare pronunțate anterior intrării

în vigoare a acestei legi, iar pe de altă parte netemeinicia hotărârii

referitor la construcția revendicată, întrucât reclamanta nu a prezentat nici

un act de proprietate cu privire la acest bun.

Prin decizia civilă nr. 727/c din 21

iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-au admis apelurile și s-a

schimbat în parte sentința atacată, astfel: s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei apelante SC B.T.T. SA, în cererea având ca obiect

revendicarea construcției; s-a respins acțiunea având ca obiect revendicarea

construcției, formulată în contradictoriu cu SC B.T.T. SA, ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate; s-a respins acțiunea având ca obiect revendicarea

construcției, formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți, ca nefondată;

s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea acestei soluții s-au

reținut următoarele: comparând titlurile părților și reținând caracterul preferabil

al celui în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta SC B.T.T.

SA să lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat.

Referitor la construcție, s-a reținut că singurul posesor și titular al unui

drept real asupra acesteia este, în prezent, pârâta SC C.T. SA care a dobândit

bunul ca efect al contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 68–72 din 30

iunie 1998 încheiate de SC B.T.T. SA cu ceilalți acționari ai societății. Din

cele menționate rezultă că, se reține în motivare, în acțiunea având ca obiect

revendicarea construcției, reclamanta nu a făcut dovada identității dintre

pârâta SC B.T.T. SA și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății,

iar excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în cererea

menționată este întemeiată.

S-a mai reținut că nu poate fi

reținută în cauză incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nici una din

părți nu a solicitat aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Instanța de apel a reținut ca

întemeiată critica invocată de apelanta SC C.T. SA referitoare la

neidentificarea construcției revendicată, reclamanta nu a dovedit că este

proprietarul construcției deoarece nu a probat un fapt esențial și anume

identitatea dintre acest imobil și cel existent la data naționalizării pe

terenul al cărui proprietar este.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele

critici:

- referitor la construcții, instanța

a reținut, cu o motivare contradictorie și neargumentată, că pârâta SC C.T. SA

București a dobândit bunul ca efect al contractelor de cumpărare a acțiunilor,

încheiate la 30 iunie 1998 cu SC B.T.T. SA București, însă, din analiza actelor

încheiate între aceste părți rezultă că SC B.T.T. SA București a vândut

acțiunile sale și nu activele din patrimoniu. Instanța s-a aflat în eroare asupra

construcției, confundând acțiunile vândute cu mijloacele fixe înregistrate în

patrimoniul SC B.T.T. SA București, respectiv vila nr. 2 (fosta V.M.), care nu

a făcut și nu face parte din capitalul social al SC C.T. SA București, care a

rămas ca mijloc fix în patrimoniul SC B.T.T. SA București, administrat de SC C.T.

SA București.

Ca atare, solicită a se reține

calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC B.T.T. SA București și admiterea

acțiunii și cu privire la construcția aflată pe teren.

- în mod netemeinic și nelegal a

fost respinsă acțiunea pentru revendicarea construcției, V.M., pentru care s-au

produs dovezi, cu acte și testimoniale, privind existența construcției,

identificată pe terenul revendicat și prin expertizele efectuate în cauză și

identitatea acesteia cu imobilul menționat și în anexa la Decretul nr. 92/1950,

în care s-a înscris „imobil complet”.

La data de 24 octombrie 2005 s-a

înregistrat întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă SC B.T.T. SA București.

Întrucât aceasta a fost depusă cu

depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ., instanța a

reținut-o ca și concluzii scrise.

Verificând decizia atacată, în

raport cu criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că

recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

După cum au reținut și instanțele

anterioare, în cauză s-a dovedit în mod incontestabil că recurenta-reclamantă

este proprietara imobilului–teren, conform actului de vânzare-cumpărare

încheiat la 17 ianuarie 1938, dosar nr. 2096/1999 al Tribunalului Constanța, secția

civilă.

Pe acest teren s-a edificat

construcția, P+1, în perioada anilor 1938–1941, după cum s-a constatat și prin

raportul de expertiză efectuat inițial în cauză, același dosar.

În anexa la Decretul nr. 92/1950,

imobilul în litigiu este menționat la poziția 171, ca „imobil complet”.

Referitor la construcții, prin

același raport de expertiză s-a reținut că la această clădire, după anul 1950

s-au efectuat numai lucrări de întreținere și reparații.

Printr-un proces-verbal încheiat la

data de 4 septembrie 1996 de Consiliul local al comunei Tuzla, Comisia de

aplicare a Legii nr. 112/1995, se constată că locuința solicitată de R.M. a

fost trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, poziția

171, și la data trecerii în proprietatea statului imobilul respectiv avea

destinația de locuință (dosar 1305/c/2003 al Curții de Apel Constanța).

În cauză au fost audiați și martori,

dosar nr. 2096/1999, care au făcut referiri în legătură cu construcția imobilului

tip vilă și compunerea acestuia din 18 camere.

Față de considerentele arătate,

Curtea reține că în cauză s-a făcut dovada existenței construcției revendicate

pe terenul proprietatea recurentei-reclamante, la data naționalizării.

Coroborând această concluzie cu

prezumția legală instituită prin art. 492 C. civ. cu privire la identitatea

dintre proprietarul terenului și proprietarul construcției edificată pe acesta,

prezumție necombătută de intimați, se constată că recurenta-reclamantă este

proprietara construcției revendicate, contrar celor reținute prin decizia

recurată.

În atare situație, trebuie

reconsiderată situația intimatei SC B.T.T. SA, în sensul că aceasta are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Intimatele-pârâte nu au opus un

veritabil titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în cadrul

operațiunilor de privatizare a respectivelor societăți comerciale

tranzacționându-se cu privire la acțiuni (corespondent al capitalului social)

și nu cu privire la active (corespondent al patrimoniului).

Față de toate considerentele expuse,

Curtea constată că recursul declarat în cauză este fondat, instanța de apel

dispunând în mod eronat respingerea acțiunii având ca obiect revendicarea

construcției formulată de reclamantă.

Astfel fiind, urmează a se admite

recursul, și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (2) și art. 314 C.

proc. civ., se va dispune casarea deciziei recurate și respingerea apelurilor

declarate de pârâți împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta R.M. împotriva deciziei civile nr. 727/c din 21 iunie 2004 a Curții

de Apel Constanța.

Casează decizia atacată și respinge

apelurile declarate de pârâții SC C.T. SA București și SC B.T.T. SA București

împotriva sentinței civile nr. 868 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Constanța pe

care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.