ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6397/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172 din 18

aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. 2945/2004, a fost

condamnat inculpatul B.M., la 3.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea

infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., punându-se

totodată în vedere inculpatului dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile B.I., suma de 5.000.000 lei daune morale.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile 1.855.000 lei, cheltuieli de judecată, iar

statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Partea vătămată B.I. și inculpatul B.M.

sunt frați, iar între aceștia au avut loc mai multe procese penale și civile,

existând astfel o stare de dușmănie.

La data de 22 septembrie 2004, s-a

judecat dosarul penal nr. 1702/2004 în care inculpatul și partea vătămată au

fost părți, termen la care au fost prezentați spre audiere martorii F.I., M.L. și

S.S. De asemenea, la termenul de judecată menționat au fost prezente și

părțile.

Cu ocazia audierii acestor martori,

inculpatul B.M. a afirmat despre partea vătămată B.I. că este „nebun”, cuvântul

fiind rostit repetat de două ori.

Fapta inculpatului B.M. de a adresa

cuvinte jignitoare părții vătămate în timp ce se afla în sala de judecată, prin

care s-a adus atingere onoarei și reputației acesteia a fost încadrată în drept

în dispozițiile art. 205 C. pen.

În baza acestui text de lege și

ținând seama de criteriile de individualizare a pedepselor, prima instanță a

dispus condamnarea inculpatului B.M., la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă,

pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.,

atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 63 C. pen.

În baza art. 14, art. 15 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului

la plata către partea vătămată B.I., a sumei de 5.000.000 lei cu titlu de daune

morale. La stabilirea despăgubirilor civile instanța de fond a apreciat că prin

cuvintele jignitoare adresate în sala de judecată în prezența mai multor

justițiabili, inculpatul a cauzat părții vătămate suferințe care necesită o

reparație patrimonială.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., instanța a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.

Conform art. 193 C. proc. pen.,

instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de

judecată suportate de partea vătămată, respectiv suma de 1.855.000 lei,

reprezentând contravaloarea zilei de muncă pierdută de martori și a

cheltuielilor de transport.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât inculpatul B.M. cât și partea vătămată B.I.

Inculpatul B.M. a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea

achitării sale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă, prevăzută

de art. 205 C. pen. și înlăturarea obligării sale la plata de despăgubiri

civile și a cheltuielilor de judecată.

Inculpatul a susținut că nu a

pronunțat la adresa părții vătămate cuvântul „nebun” și a solicitat verificarea

acestei afirmații prin audierea înregistrărilor (prin mijloace tehnice) a

ședinței publice din 22 septembrie 2004.

Partea vătămată B.I. a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței atacate în latura civilă și rejudecând

în aceste limite să se dispună majorarea despăgubirilor civile la suma de

50.000.000 lei, iar a cheltuielilor de judecată la 4.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 112 din 8

iunie 2005 a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de partea vătămată B.I. și s-a admis recursul declarat de inculpatul B.M.,

casându-se sentința atacată și rejudecând, a fost achitat inculpatul B.M. de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen., în dauna

părții vătămate B.I.

Conform art. 18

1

raportat

la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatul B.M. sancțiunea administrativă a

„mustrării cu avertisment”.

S-au respins, ca neîntemeiate,

pretențiile civile formulate de partea vătămată, aceasta fiind obligată să

plătească inculpatului cheltuieli de judecată în cuantum de 160.000 lei, în

recurs.

S-a înlăturat obligarea inculpatului

la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată în primă

instanță.

Recurentul parte vătămată B.I. a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare (din recurs) către stat, în

cuantum de 50.000 lei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare de la fond și celelalte din recurs au rămas în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe

baza unor probe legale și concludente care dovedesc cu certitudine că în

ședința publică din 22 septembrie 2004 de la Judecătoria Năsăud, în timpul

judecării unei cauze în care inculpatul și partea vătămată erau părți, B.M. a

folosit la adresa părții vătămate B.I. cuvântul „nebun”.

Susținerea inculpatului-recurent că

nu a rostit acest cuvânt la adresa părții vătămate a fost judicios înlăturată

de prima instanță, care a argumentat temeinic existența faptei prin referire la

declarațiile martorilor prezenți în sala de judecată.

Tribunalul a apreciat însă că fapta

inculpatului B.M. nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 205 C. pen.,

întrucât aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin textul de lege

menționat, iar în conținutul ei concret este vădit lipsită de importanță,

astfel că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de insultă.

Împrejurarea că fapta săvârșită de

inculpat nu prezintă gradul de pericol social necesar încadrării în prevederile

art. 205 C. pen., rezultă îndeosebi din contextul în care au fost rostite

cuvintele, respectiv într-una din numeroasele procese declanșate la inițiativa

părții vătămate împotriva fratelui său, B.M. și a surorii sale, D.C., în

legătură cu dezbaterea succesorală după părinții lor.

De asemenea, din probele existente

reiese că fapta inculpatului nu a produs urmările specifice infracțiunii de

insultă, astfel că gradul concret de pericol social al acesteia se află sub

limita celui necesar existenței infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs partea vătămată, prin care a solicitat casarea deciziei atacate și

rejudecând cauza să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de

insultă și să fie obligat acesta la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 525 din 27 septembrie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată B.I.

Nemulțumit și de această hotărâre,

partea vătămată B.I. a declarat un nou recurs.

Recursul este inadmisibil.

Infracțiunea de insultă, prevăzută

de art. 205 C. pen., care face obiectul prezentei cauze, este inclusă în

categoria infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.,

pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a părții vătămate.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

lit. a) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de

judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. (2) lit. a) C.

proc. pen.

Din dispozițiile legale menționate

mai sus, rezultă că sentințele pronunțate de judecătorii în cauzele al căror

obiect sunt infracțiuni din categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 279 alin.

(2) lit. a) C. proc. pen., sunt supuse doar unei singure căi de atac, respectiv

a recursului, care se soluționează de tribunal potrivit art. 27 pct. 3 C. proc.

pen., nu și a apelului.

Având în vedere că sentința

pronunțată de instanța de fond cu privire la infracțiunea de insultă care face

parte din categoria infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 279 alin. (2)

lit. a) C. proc. pen., este supusă doar căii de atac a recursului potrivit

dispozițiilor art. 385

1

lit. a) C. proc. pen., care se soluționează

de tribunal în baza art. 27 pct. 3 C. proc. pen., recursul declarat de partea

vătămată împotriva deciziei penale nr. 525 din 27 septembrie 2005 a Curții de

Apel Cluj, urmează să fie respins, ca inadmisibil, întrucât este al treilea

recurs promovat în această cauză, cale de atac care nu este prevăzută de lege.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta parte vătămată urmează să plătească statului suma de 120 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată B.I. împotriva deciziei penale nr. 525 din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurenta parte vătămată să

plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

noiembrie 2005.