ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6397/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 172 din 18 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. 2945/2004, a fost condamnat inculpatul B.M., la 3.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., punându-se totodată în vedere inculpatului dispozițiilor art. 63 1 C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.I., suma de 5.000.000 lei daune morale. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile 1.855.000 lei, cheltuieli de judecată, iar statului 300.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Partea vătămată B.I.

și inculpatul B.M. sunt frați, iar între aceștia au avut loc mai multe procese penale și civile, existând astfel o stare de dușmănie. La data de 22 septembrie 2004, s-a judecat dosarul penal nr. 1702/2004 în care inculpatul și partea vătămată au fost părți, termen la care au fost prezentați spre audiere martorii F.I., M.L. și S.S. De asemenea, la termenul de judecată menționat au fost prezente și părțile. Cu ocazia audierii acestor martori, inculpatul B.M. a afirmat despre partea vătămată B.I. că este „nebun”, cuvântul fiind rostit repetat de două ori. Fapta inculpatului B.M. de a adresa cuvinte jignitoare părții vătămate în timp ce se afla în sala de judecată, prin care s-a adus atingere onoarei și reputației acesteia a fost încadrată în drept în dispozițiile art. 205 C. pen.

În baza acestui text de lege și ținând seama de criteriile de individualizare a pedepselor, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului B.M., la pedeapsa de 3.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen., atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 63 C. pen. În baza art. 14, art. 15 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea vătămată B.I., a sumei de 5.000.000 lei cu titlu de daune morale. La stabilirea despăgubirilor civile instanța de fond a apreciat că prin cuvintele jignitoare adresate în sala de judecată în prezența mai multor justițiabili, inculpatul a cauzat părții vătămate suferințe care necesită o reparație patrimonială.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., instanța a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei. Conform art. 193 C. proc. pen., instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată, respectiv suma de 1.855.000 lei, reprezentând contravaloarea zilei de muncă pierdută de martori și a cheltuielilor de transport. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât inculpatul B.M. cât și partea vătămată B.I. Inculpatul B.M. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea achitării sale de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen.

și înlăturarea obligării sale la plata de despăgubiri civile și a cheltuielilor de judecată. Inculpatul a susținut că nu a pronunțat la adresa părții vătămate cuvântul „nebun” și a solicitat verificarea acestei afirmații prin audierea înregistrărilor (prin mijloace tehnice) a ședinței publice din 22 septembrie 2004. Partea vătămată B.I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în latura civilă și rejudecând în aceste limite să se dispună majorarea despăgubirilor civile la suma de 50.000.000 lei, iar a cheltuielilor de judecată la 4.000.000 lei. Prin decizia penală nr. 112 din 8 iunie 2005 a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată B.I.

și s-a admis recursul declarat de inculpatul B.M., casându-se sentința atacată și rejudecând, a fost achitat inculpatul B.M. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen., în dauna părții vătămate B.I. Conform art. 18 1 raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatul B.M. sancțiunea administrativă a „mustrării cu avertisment”. S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate de partea vătămată, aceasta fiind obligată să plătească inculpatului cheltuieli de judecată în cuantum de 160.000 lei, în recurs. S-a înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea vătămată în primă instanță. Recurentul parte vătămată B.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare (din recurs) către stat, în cuantum de 50.000 lei.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare de la fond și celelalte din recurs au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt pe baza unor probe legale și concludente care dovedesc cu certitudine că în ședința publică din 22 septembrie 2004 de la Judecătoria Năsăud, în timpul judecării unei cauze în care inculpatul și partea vătămată erau părți, B.M. a folosit la adresa părții vătămate B.I. cuvântul „nebun”. Susținerea inculpatului-recurent că nu a rostit acest cuvânt la adresa părții vătămate a fost judicios înlăturată de prima instanță, care a argumentat temeinic existența faptei prin referire la declarațiile martorilor prezenți în sala de judecată.

Tribunalul a apreciat însă că fapta inculpatului B.M. nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 205 C. pen., întrucât aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin textul de lege menționat, iar în conținutul ei concret este vădit lipsită de importanță, astfel că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de insultă. Împrejurarea că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social necesar încadrării în prevederile art. 205 C. pen., rezultă îndeosebi din contextul în care au fost rostite cuvintele, respectiv într-una din numeroasele procese declanșate la inițiativa părții vătămate împotriva fratelui său, B.M. și a surorii sale, D.C., în legătură cu dezbaterea succesorală după părinții lor.

De asemenea, din probele existente reiese că fapta inculpatului nu a produs urmările specifice infracțiunii de insultă, astfel că gradul concret de pericol social al acesteia se află sub limita celui necesar existenței infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea vătămată, prin care a solicitat casarea deciziei atacate și rejudecând cauza să fie condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de insultă și să fie obligat acesta la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 525 din 27 septembrie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată B.I. Nemulțumit și de această hotărâre, partea vătămată B.I.

a declarat un nou recurs. Recursul este inadmisibil. Infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., care face obiectul prezentei cauze, este inclusă în categoria infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 lit. a) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că sentințele pronunțate de judecătorii în cauzele al căror obiect sunt infracțiuni din categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen., sunt supuse doar unei singure căi de atac, respectiv a recursului, care se soluționează de tribunal potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., nu și a apelului. Având în vedere că sentința pronunțată de instanța de fond cu privire la infracțiunea de insultă care face parte din categoria infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., este supusă doar căii de atac a recursului potrivit dispozițiilor art. 385 1 lit. a) C. proc. pen., care se soluționează de tribunal în baza art. 27 pct. 3 C. proc. pen., recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 525 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, urmează să fie respins, ca inadmisibil, întrucât este al treilea recurs promovat în această cauză, cale de atac care nu este prevăzută de lege.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată urmează să plătească statului suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată B.I. împotriva deciziei penale nr. 525 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurenta parte vătămată să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2005.