ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.05.2006

ÎCCJ, Decizia nr. 209/2006

HOTĂRÂRE

15.05.2006

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 209/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 907/P/2004 din 4 ianuarie 2005, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit.

d) și f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.B., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prevăzută de art.

206 C. pen.

S-a reținut că petentul A.I. s-a adresat cu plângere,

Procurorului general, solicitând cercetarea procurorului G.B., pentru

infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. și obligarea făptuitorului, la plata sumei de 50.000 Euro, cu titlu de despăgubiri

morale.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ședința din

13 martie 2004, procurorul de ședință s-a adresat acestuia, cu apelativul „inculpat”,

deși în dosarul nr. 5111/2003 al secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, acesta avea calitatea de petent.

Or, din examinarea înregistrării ședinței de judecată

rezultă că, referindu-se la persoana numitului A.I., în prima parte a

dezbaterilor l-a numit „petiționar”, iar apoi „inculpat”.

Rezultă, așadar, cu evidență, că la mijloc este o greșeală

de exprimare și nicidecum o adresare cu tentă denigratoare.

Totodată, exprimarea incriminată nu poate constitui

conținutul infracțiunii de calomnie, faptă pentru care petentul a formulat

plângerea, întrucât afirmația nu se referă la o faptă determinată.

În fine, petentul a formulat plângerea, numai la data de 11

mai 2004, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. pen.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petentul A.I.

a formulat plângere, întemeiată pe art. 278

C. proc. pen.

Prin sentința nr. 616 din 8 noiembrie 2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a respins plângerea, ca nefondată,

reținându-se că rezoluția atacată este temeinică și legală.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul A.I. a

declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art.

385

C. proc. pen.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă că, la data de 9 octombrie

2004, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu privire la o faptă comisă în data de 11 martie 2004, întrunind, în

opinia acestuia, elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie.

Prin urmare, cu referire la termenul prevăzut de art. 284 alin.

(1) C. pen., în care plângerea poate fi formulată, în mod legal organul de

urmărire penală a reținut cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în

care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Pe de altă parte, din examinarea transcrierii susținerilor

din ședința de judecată din 11 martie 2004 nu rezultă că afirmația se referea

la o faptă determinată.

Prin urmare, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., în mod legal organul de urmărire penală a reținut cazul prevăzut art. 10 lit. d) C.

proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Ca atare, respingând plângerea și menținând rezoluția

atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă

nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385