ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8792/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1183 din 5 mai 2005 a Curții de Apel Cluj s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de pârâta SC E. SA, S.Î.S.E.E.T.N., împotriva sentinței civile nr. 15646 din 14 decembrie 2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere în esență că litigiul de față are o valoare de sub 1 miliard lei, situație în care sunt incidente prevederile art. 282 1 C. proc. civ. Ca urmare, sentința este supusă numai recursului, nu și apelului, iar competența de soluționare aparține instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P.C.A. a declarat recursul de față, susținând că în speță nu sunt incidente prevederile art. 282 1 C. proc. civ. Întrucât obiectul litigiilor este o cerere neevaluabilă în bani, obligație de a face, în raport de care sentința este supusă apelului, iar competența de soluționare a acestei căi de atac aparține Curții de Apel Cluj. Recursul este întemeiat, astfel că urmează a fi admis, însă nu în sensul solicitat, ci potrivit celor ce urmează: În stabilirea instanței competente precum și în vederea stabilirii căii de atac ce se poate exercita în condițiile legii împotriva sentinței adoptate de instanța de fond, se are în vedere în principal obiectul cererii.

În speță, s-a solicitat obligarea pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul ocupat de reclamant în calitate de chiriaș. Această acțiune, astfel cum a fost formulată se înscrie în categoria acelora ce au ca obiect o obligație de a face, având ca finalitate constrângerea celui chemat în judecată de a executa în natură, în mod direct o anumită prestație. Este deci o acțiune neevaluabilă în bani și în legătură cu care este lipsită de relevanță juridică valoarea imobilului asupra căreia se solicită a se exercita o anumită prestație. Așa fiind, în raport de natura juridică a acțiunii, de obiectul ei, neevaluabil în bani, rezultă că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 282 1 C. proc.

civ., potrivit căruia singura cale de atac admisibilă ar fi recursul, în anumite situații, ce nu se regăsesc în speță. Prin urmare, în mod corect partea și-a intitulat calea de atac exercitată drept apel, fiind greșită deci încheierea de declinare a competenței prin care s-a dispus astfel cu privire la recursul declarat împotriva sentinței. De aceea, numai în acest sens urmează a fi admis recursul de față, fiind corectă soluția de declinare a competenței de soluționare în favoarea tribunalului, în raport de prevederile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, ce cuprinde dispoziții de procedură civilă, care sunt de imediată aplicare și potrivit căruia hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal.

Așa fiind, recursul de față urmează a fi admis în sensul celor ce preced și a se modifica încheierea recurată numai în sensul că declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj vizează calea de atac a apelului și nu recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.C.A. împotriva încheierii nr. 1183/R din 5 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Modifică încheierea recurată, în sensul că declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj vizează calea de atac a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.