ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8236/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta N.A. a chemat în judecată

Consiliul Local Cluj-Napoca și a solicitat obligarea acestuia la încheierea

contractului de vânzare cumpărare privind apartamentul nr. 2 situat în Cluj

Napoca, apartament ce îl ocupă în baza unui contract de închiriere. Ca temei de

drept au fost invocate prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 raportat la

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin

sentința civilă nr. 15761 din 15 decembrie 2004 a respins acțiunea reclamantei,

având ca obiect obligația de a face.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată de reclamantă, care a intitulat calea de atac “apel”.

Curtea de Apel Cluj, prin încheierea

nr. 1019 din 11 aprilie 2005 a calificat calea de atac ca fiind recurs,

obiectul cererii fiind evaluabil în bani, dar sub un miliard de lei, și a

declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului

Cluj-Napoca. A fost făcută aplicarea prevederilor art. 282

1

alin. (1)

și art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta. Se susține că obiectul litigiului nu este evaluabil

în bani, fiind o obligație de a face, neevaluabilă în bani, astfel că instanța

de fond a apreciat corect calea de atac ca fiind apel.

Recursul se privește ca fondat.

Art. 281

1

alin. (1) C.

proc. civ., introdus inițial prin O.U.G. nr. 138/2000 a suprimat calea de atac

a apelului în unele categorii de litigii. Printre acestea nu se regăsesc

litigiile privind obligații de a face, în nici una din redactările textului de

lege, ca urmare a modificărilor ce i s-au adus prin acte normative ulterioare

O.U.G. citate.

Acțiunea reclamantei tinde la

obligarea pârâtului de a încheia un contract de vânzare-cumpărare, deci vizează

o obligație de a face. Transferul de proprietate urmând a se realiza ulterior,

când se va pune și problema valorii imobilului.

În consecință calea de atac

declarată de reclamantă este “apelul” și nu recursul.

Competența de soluționare a apelului

aparține tribunalului conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 219/2005.

Drept urmare încheierea recurată va

fi modificată în sensul că declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj

se referă la soluționarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței

civile nr. 15761 din 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta N.A. împotriva încheierii nr. 1019/R din 11

aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Modifică încheierea recurată în sensul că declinarea competenței în

favoarea Tribunalului Cluj se referă la soluționarea apelului declarat de

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15761 din 15 decembrie 2004 a

Judecătoriei Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.