ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4955/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 159/2002 Primarul municipiului Medgidia a fost obligat să acorde intimatului B.E. venitul minim garantat și ajutorul pentru încălzirea termică, în condițiile Legii nr. 416/2001, iar pe această bază i-a fost achitată suma de 12.657.750 lei, cu obligația de a efectua muncă în folosul comunității, pe care, însă, nu a prestat-o. Drept urmare, prin acțiunea de față Primarul a cerut obligarea pârâtului la prestarea unui număr de 1080 ore de muncă, pentru venitul acordat pe perioada ianuarie 2002–martie 2003, conform art. 6 art. 2 din Legea nr. 416/2001 și art. 23 din Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G.

nr. 1099/2001. Judecătoria Medgidia, prin sentința civilă nr. 1933 din 29 septembrie 2003 a respins cererea ca nefondată, reținând că pârâtul nu avea o astfel de obligație ca o contraprestație. Prin decizia civilă nr. 76 din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, apelul primarului a fost respins ca nefondat, cu motivarea că nu există temei legal pentru obligarea pârâtului, ca beneficiar al ajutorului social, la prestarea unui anumit număr de ore de muncă în folosul comunității. Pârâtul B.E. și-a retras apelul. Contra deciziei a declarat recurs pârâtul numai pentru obligarea la cheltuieli de judecată. De asemenea, a declarat recurs reclamantul, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc.

civ., susținând, în esență, că: - potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 416/2001 intimatul, ca beneficiar al venitului garantat, avea obligația de a presta 72 de ore muncă/lună, iar - primarul nu putea suspenda plata ajutorului social cât timp « intimatul nu era beneficiar de ajutor social ». 2. Recursul pârâtului este inadmisibil, omisso medio , întrucât și-a retras apelul, ceea ce echivalează cu neexercitarea acestei căi de atac ordinare. Recursul reclamantului este nefondat.

Prin dispoziția nr. 679 din 13 februarie 2002 Primarul a dispus neacordarea ajutorului social, iar prin sentința civilă nr. 159/2003, instanța de contencios administrativ a anulat-o și a obligat primarul la plata ajutorului social, hotărâre executată silit prin poprire bancară pentru suma de 12.657.750 lei (Ordonanța nr. 196/2002 din 6 ianuarie 2003), pentru perioada ianuarie 2002–martie 2003. Prin acțiune se invocă, drept temei legal, nr. 23 din Normele de aplicare a Legii nr. 416/2001, conform căruia persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social, au obligația de a efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, iar prin Hotărârea Consiliului local s-a stabilit executarea a 72 de ore de muncă pe lună.

Se conchide că, întrucât plata s-a făcut cu titlu de ajutor social, în baza Legii nr. 416/2001, drept compensare, să se instituie obligația de prestare a 1080 de ore/muncă, «în acest mod îndeplinindu-se și dispozițiile sentinței nr. 159/2002, care prevăd achitarea plății în condițiile Legii nr. 416/2001». Cum a reținut corect instanța de apel, acordarea ajutorului social presupune prestarea muncii pe acea perioadă, iar neîndeplinirea acestei obligații atrage ca singură sancțiune, cea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 416/2001, suspendarea plății ajutorului social respectiv. În speță, nu există o asemenea situație. Plata sumelor, cu titlu de ajutor social, retroactiv, s-a dispus de instanță și s-a executat silit.

O asemenea situație nu poate genera obligația compensatorie de a presta în viitor muncă în folosul comunității, căci legea invocată nu reglementează o astfel de obligație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B.E. împotriva deciziei civile nr. 76/C din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Medgidia împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.