ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4955/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4955/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 159/2002
Primarul municipiului Medgidia a fost obligat să acorde intimatului B.E. venitul
minim garantat și ajutorul pentru încălzirea termică, în condițiile Legii nr.
416/2001, iar pe această bază i-a fost achitată suma de 12.657.750 lei, cu
obligația de a efectua muncă în folosul comunității, pe care, însă, nu a
prestat-o.
Drept urmare, prin acțiunea de față
Primarul a cerut obligarea pârâtului la prestarea unui număr de 1080 ore de
muncă, pentru venitul acordat pe perioada ianuarie 2002–martie 2003, conform
art. 6 art. 2 din Legea nr. 416/2001 și art. 23 din Normele Metodologice de
aplicare aprobate prin H.G. nr. 1099/2001.
Judecătoria Medgidia, prin sentința
civilă nr. 1933 din 29 septembrie 2003 a respins cererea ca nefondată, reținând
că pârâtul nu avea o astfel de obligație ca o contraprestație.
Prin decizia civilă nr. 76 din 27
ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, apelul primarului a fost respins ca
nefondat, cu motivarea că nu există temei legal pentru obligarea pârâtului, ca
beneficiar al ajutorului social, la prestarea unui anumit număr de ore de muncă
în folosul comunității.
Pârâtul B.E. și-a retras apelul.
Contra deciziei a declarat recurs
pârâtul numai pentru obligarea la cheltuieli de judecată.
De asemenea, a declarat recurs
reclamantul, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susținând, în
esență, că:
- potrivit art. 6 alin. (2) din
Legea nr. 416/2001 intimatul, ca beneficiar al venitului garantat, avea
obligația de a presta 72 de ore muncă/lună, iar
- primarul nu putea suspenda plata
ajutorului social cât timp « intimatul nu era beneficiar de ajutor
social ».
Recursul pârâtului este
inadmisibil,
omisso medio
, întrucât și-a retras apelul, ceea ce
echivalează cu neexercitarea acestei căi de atac ordinare.
Recursul reclamantului este
nefondat.
Prin dispoziția nr. 679 din 13 februarie
2002 Primarul a dispus neacordarea ajutorului social, iar prin sentința civilă
nr. 159/2003, instanța de contencios administrativ a anulat-o și a obligat
primarul la plata ajutorului social, hotărâre executată silit prin poprire
bancară pentru suma de 12.657.750 lei (Ordonanța nr. 196/2002 din 6 ianuarie
2003), pentru perioada ianuarie 2002–martie 2003.
Prin acțiune se invocă, drept temei
legal, nr. 23 din Normele de aplicare a Legii nr. 416/2001, conform căruia
persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social, au obligația
de a efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, iar prin
Hotărârea Consiliului local s-a stabilit executarea a 72 de ore de muncă pe
lună.
Se conchide că, întrucât plata s-a
făcut cu titlu de ajutor social, în baza Legii nr. 416/2001, drept compensare,
să se instituie obligația de prestare a 1080 de ore/muncă, «în acest mod
îndeplinindu-se și dispozițiile sentinței nr. 159/2002, care prevăd achitarea
plății în condițiile Legii nr. 416/2001».
Cum a reținut corect instanța de
apel, acordarea ajutorului social presupune prestarea muncii pe acea perioadă,
iar neîndeplinirea acestei obligații atrage ca singură sancțiune, cea prevăzută
de art. 16 din Legea nr. 416/2001, suspendarea plății ajutorului social
respectiv.
În speță, nu există o asemenea
situație. Plata sumelor, cu titlu de ajutor social, retroactiv, s-a dispus de
instanță și s-a executat silit.
O asemenea situație nu poate genera
obligația compensatorie de a presta în viitor muncă în folosul comunității,
căci legea invocată nu reglementează o astfel de obligație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de B.E. împotriva deciziei civile nr. 76/C din 27 ianuarie 2004 a
Curții de Apel Constanța.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul Primarul Municipiului Medgidia împotriva aceleiași
decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.