ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3569/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea, la 31 octombrie 2008, reclamanții M.O. și M.I. au chemat

în judecată pe pârâta SC P. SA, solicitând obligarea acesteia la plata

drepturilor prevăzute la art. 187 din CCM la nivel ramurii energie electrică,

termică, petrol și gaze și reținute la art. 176 alin. (1) din CCM la nivel

unitate, reprezentând ajutorul material, echivalent cu contravaloarea unei cote

de gaze naturale aferente perioadei începând cu anul 1998 și până la data

disponibilizării și a drepturilor salariale prevăzute la art. 176 din CCM la

nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze cuvenite pentru

aprovizionarea de toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură,

aferente anilor 2005 - 2008.

Prin Sentința civilă

nr. 207 din 15 martie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis excepția prescripției

dreptului material la acțiune pentru perioada 1998 - 30 octombrie  2005 și a

respins primul capăt de cerere din acțiunea formulată pentru perioada 1998 - 30

octombrie  2005, ca prescris.

A respins excepția

prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 283

lit. e) C. muncii și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, ridicate de pârâtă.

A admis în parte

acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale

reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă, în cuantum de un

salariu minim la nivel de unitate, potrivit art. 176 alin. (1) și (2) din CCM

la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, sume cuvenite

pentru perioada 31 octombrie  2005 - aprilie 2008, pentru perioada lucrată

efectiv în cadrul pârâtei, ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la

data plății efective.

A obligat pe pârâtă

să plătească reclamanților ajutorul material reprezentând contravaloarea unei

cote de 4000 mc de gaze naturale anual, conform art. 187 din CCM la nivelul

ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze și art. 176 alin. (1) din

CCM încheiat la nivel de unitate, sume cuvenite pentru perioada 31 octombrie

2005 - aprilie 2008, pentru perioada lucrată efectiv în cadrul pârâtei, ce se

vor actualiza cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de

când trebuiau acordate și data plății efective.

Împotriva acestei

sentințe, pârâta a declarat recurs.

La termenul de

judecată din data de 21 mai 2010, recurenta-pârâtă SC P. SA București a invocat

excepția de neconstituționalitate a art. 222 și 282 C. muncii, art. 73 din

Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art. 28 alin.

(2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din data de 25

iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind

că nu sunt îndeplinite toate condițiile reglementate de art. 29 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

pârâta. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin

încheierea din 18 martie 2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 28 martie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

18 mai 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, care va fi

admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 8 martie 2010,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 18 martie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în

vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva încheierii din 25 iunie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA