ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 8 octombrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. C. a formulat acțiune, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului Medgidia și Primarul Municipiului Medgidia, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 204.378 RON reprezentând plata indemnizației brute lunare a administratorului special aferentă perioadei aprilie 2019 - iulie 2020, suma actualizată la rata inflației, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 1341 din C. civ.

La data de 4 februarie 2022, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a U.A.T. Medgidia, precizând cadrul procesul pasiv ca fiind pârâtele Consiliul Local al Municipiului Medgidia și U.A.T. Medgidia.

Prin sentința civilă nr. 681 din 27 mai 2022 s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Medgidia, astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. C..

Prin decizia civilă nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 681 din 27 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar B. C. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate, întrucât soluția instanței de apel s-a pronunțat cu încălcarea normelor de drept materiale.

În acest sens, se susține că atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat în mod tendențios obiectul cererii, numai din perspectiva plății nedatorate, ignorând prevederea specială care se aplică raportului dedus judecății și anume art. 52 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că nici C. proc. civ. nu prevede nici o sancțiune pentru neîntemeierea în drept a unei cereri, ci pentru neexpunerea situației de fapt însă, cererea a fost întemeiată pe art. 52 din Legea nr. 85/2014, iar instanța trebuia să se raporteze la acest temei de drept, întrucât se aflau în procedura de observație, cu păstrarea dreptului de administrare.

Astfel, ambele instanțe au ignorat obiectul cererii de chemare în judecată, refuzând să se pronunțe pe acest aspect, ceea ce echivalează cu o denegare de dreptate, dar și negarantarea principiului accesului la justiție, încălcând prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil.

În acest context, recurenta arată că prin decizia nr. 882 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanta a anulat art. 1 și art. 3 din HCL nr. 57 din 18 iunie 2019, iar părțile trebuie repuse în situația anterioară ca efect al principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".

In acest sens, se arată că instanța de apel, deși motivează anularea HCL 57/2019, ignoră totuși efectele acestei anulari, încălcând principiul rolului activ și analizează acțiunea din altă perspectivă și anume a plății nedatorate.

Cu referire la respingerea capătului de cerere privind cenzurarea onorariului de avocat, raportat la situația dificilă a societății aflată în procedura reorganizării și având fonduri limitate, recurenta apreciază că instanța de apel a considerat în mod părtinitor că această situație nu poate fi motiv de reducere a onorariului.

Pentru aceste considerente, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea, depusă la 2 martie 2023, intimații MUNICIPIUL MEDGIDIA și PRIMARUL MUNICIPIULUI MEDGIDIA au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă are în vedere situația în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta consideră că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au analizat obiectul cererii, numai din perspectiva plății nedatorate, ignorând prevederea specială care se aplica raportului dedus judecății și anume art. 52 din Legea nr. 85/2014.

Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul juridic invocat, respectiv art. 1341 C. civ. care reglementează instituția plății nedatorate, context în care se reține că A. S.R.L. aflată în insolvență, prin administratorul judiciar B. a solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia și Municipiul Medgidia la plata sumei de 204.378 RON, reprezentând plata indemnizației brute lunare a administratorului special al debitoarei, sumă actualizată cu rata inflației.

De asemenea, se reține că prin cererea de modificare a acțiunii, reclamanta a precizat expres că solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 204.378 RON, reprezentând plata nedatorată a indemnizației brute lunare a administratorului special aferentă perioadei aprilie 2019 - iulie 2020, sumă actualizată la rata inflației și că, fiind vorba de o plată nedatorată, ce se încadrează în prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., aceasta are dreptul la restituirea sumei plătite nedatorat.

Totodată, se constată că prin cererea de modificare a acțiunii, reclamanta a susținut că față de decizia Curții de Apel Constanța prin care s-a dispus anularea art. 1 și 3 din HCL nr. 57/18.06.2019 privind plata indemnizației lunare a administratorului special, aceasta trebuia achitată, conform art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 din fondurile Consiliului local, context în care a apreciat că se impunea obligarea la restituirea acestor sume achitate de reclamantă în baza hotărârii de consiliu anulate parțial de către instanța de judecată.

În acest context, se constată că nici prin această cerere, reclamanta nu a susținut că solicitarea sa de restituire a sumei pretinse ar fi fost fundamentată pe dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2014, ci că în temeiul acestui text, obligația de plată a indemnizației cuvenite administratorului său special ar fi revenit consiliului local, iar nu reclamantei.

Dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, evocate de reclamantă erau în sensul că "după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților/membrilor debitorului va desemna pe cheltuiala acestora administratorul special", iar debitoarea A. S.R.L. prin administratorul judiciar B. a plătit către administratorul special D. indemnizații în valoare de 204.378 RON din averea debitoarei aflate în insolvență, deși aceste sume trebuiau plătite de către asociatul unic al debitoarei, respectiv de către Municipiul Medgidia, iar în aceste condiții s-a formulat prezenta acțiune pentru plată nedatorată, dar nu împotriva administratorului special căruia i s-au plătit indemnizațiile ci către Municipiul Medgidia, Consiliul Local Medgidia și Primarul Municipiului Medgidia care ar fi trebuit să suporte din bugetul propriu aceste indemnizații, conform dispozițiilor invocate.

În speța de față, persoana căreia i s-a făcut plata este administratorul special și nu Consiliul Local Medgidia sau Municipiul Medgidia, astfel cum în mod greșit a susținut recurenta, în condițiile în care, reclamantul este cel care a stabilit obiectul acțiunii și temeiul juridic art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată, chemând însă în judecată alte persoane decât cea căreia i s-a făcut pretinsa plată nedatorată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel de menținere a soluției primei instanțe de respingere a acțiunii, întemeiate pe dispozițiile art. 1341 C. civ. privind plata nedatorată este legală și temeinică, în speță realizându-se o analiză judicioasă a cauzei prin care s-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele legale atâta vreme cât plata nedatorată trebuie solicitată de la persoana care a primit-o, respectiv administratorul special și nu de la persoana care ar fi trebuit să facă plata, în cazul de față Municipiul Medgidia.

În acest context, nu poate fi primită susținerea recurentei, potrivit căreia, ambele instanțe au ignorat obiectul cererii de chemare în judecată, refuzând să se pronunțe în acest sens, aspect ce echivalează cu negarantarea principiului accesului la justiție, încălcând prevederile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil.

Aceasta deoarece, în speță nu se poate susține că recurentei nu i s-ar fi respectat garantarea principiului accesului la justiție și dreptul la un proces echitabil statuat de art. 6 din CEDO, în condițiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

In ceea ce privește critica referitoare la respingerea capătului de cerere privind cenzurarea onorariului de avocat, raportat la situația dificilă a societății aflată în procedura reorganizării și având fonduri limitate, recurenta apreciază că instanța de apel a considerat în mod părtinitor că această situație nu poate fi motiv de diminuare a onorariului.

În argumentarea acestei critici, recurenta s-a prevalat de situația sa specială, respectiv starea de insolvență, însă aceste susțineri nu pot fi valorificate drept temei pentru reducerea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta nu a formulat în fața primei instanțe cerere de reducere a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.

De asemenea, în calea extraordinară de atac a recursului o asemenea susținere nu poate fi găsită întemeiată prin raportare la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 3/2020, decizie prin care s-a reținut că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Așadar, pentru ca susținerile dezvoltate de recurenta-reclamantă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Referitor la cererea intimaților-pârâți Consiliul Local al Municipiul Medgidia și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Prin întâmpinarea, depusă la 2 martie 2023, intimații Municipiul Medgidia și Primarul Municipiului Medgidia au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând neîndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri doveditoare privind cheltuielile de judecată suportate de către intimați cu ocazia soluționării prezentului recurs, va respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiul Medgidia și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. împotriva deciziei civile nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. C. împotriva deciziei civile nr. 368 din 21 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL MEDGIDIA și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL MEDGIDIA.

Respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIUL MEDGIDIA și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL MEDGIDIA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2023.