ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2964/2023

Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2021 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, anularea în tot a dispoziției nr. 4945/14.12.2020, prin care s-a dispus suspendarea reclamantului din funcția publică de Director general al Direcției Generale de Asistență Socială Constanța și repunerea sa în funcția deținută în cadrul acestei direcții (ceea de director general) cu toate drepturile aferente, de la data de 14.12.2020 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești. 1.

Prin sentința civilă nr. 2111 din data de 25.11.2021, Tribunalul Constanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Constanța, Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, a anulat dispoziția nr. 4945 din 14.12.2020, emisă de pârât, și a dispus repunerea reclamantului în funcția de Director General al Direcției Generale de Asistență Socială Constanța de la data de 15.12.2020 și până la data încetării raportului de serviciu prin demisia reclamantului, precum și plata drepturilor salariale aferente de la data de 15.12.2020 si până la data încetării raportului de serviciu prin demisia reclamantului. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 2111 din data de 25.11.2021 a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Constanța. 2. Hotărârea suspusă revizuirii Prin decizia civilă nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului, a admis recursul declarat de recurentul - pârât Primarul Municipiului Constanța, a casat în parte sentința civilă nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021 și, rejudecând, a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, menținând restul dispozițiilor sentinței recurate. Totodată, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus obligarea intimatului la plata către recurent a sumei de 2261 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs. 3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Împotriva deciziei civile menționate anterior la punctul 2, a formulat cerere de revizuire intimatul - reclamant A., prin care, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat, în esență, admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 și a trimiterii cauzei spre rejudecare unei astfel de instanțe. În susținerea căii extraordinare de atac, revizuentul a invocat încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat atașat deciziei civile nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021 și încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și a autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021. A arătat, în esență, revizuentul că A. că a fost director general al Direcției Generale de Asistență Socială Constanta din luna mai 2015, iar doamna B. s-a aflat în subordinea sa, în calitate de director al Căminului de bătrâni, din data de 06.09.2017. Ambii au fost suspendați din funcțiile deținute prin dispoziții date de organele competente, motivul fiind același, respectiv "pentru neîndeplinirea gravă a atribuțiilor de serviciu legate de instituirea și aplicarea măsurilor pentru prevenirea contaminării și combaterii efectelor COVID-19 în Căminul pentru persoane vârstnice Constanța, situat pe Strada x nr. 104". Atât revizuentul A. cât și doamna B. au contestat, în instanță, cele doua decizii de suspendare, care, sub aspectul conținutului lor, au fost identice, așadar chestiunea litigioasa din dosarele celor doi a fost identică, respectiv nelegalitatea dispoziției emise de Primarul Municipiului Constanța. Revizuentul a subliniat că apărările celor două instituții pârâte, respectiv Primarul Municipiului Constanta și DGAS Constanța au fost identice în ambele dosare. În raport de o atare situație de fapt, revizuentul a evocat incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, însă instituția autorității de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiași judecăți, pentru a se statua în sens contrar), cât și efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios care, odată tranșat jurisdicțional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară). Expunând în mod comparativ aspectele reținute prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins apelul formulat de DGAS Constanța împotriva sentinței civile nr. 2449/15.06.2021 (prin care se admisese acțiunea doamnei B. și se dispusese anularea Dispoziției nr. 61/04.01.2021) cu cele ale deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și apărările formulate de către două instituții publice pârâte (DGAS Constanța și Primăria Constanța) în cele două litigii, despre care a afirmat că au fost identice, revizuentul a clamat existența unei contrarietăți, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în cele două litigii referitoare la verificarea legalității a doua decizii de suspendare identice, a celor doi funcționari publici care se aflau și în relație de subordonare. A arătat revizuentul că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanța nu a verificat legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare în raport de conținutul ei, ci a admis recursul Primăriei Constanța și a respins acțiunea revizuentului în condițiile în care motivele de recurs au fost exact aceleași cu motivele de apel ale DGAS Constanța ce au fost analizate prin decizia 60/08.02.2022. Din punctul de vedere al revizuentului decizia 1044/06.10.2022 încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă dedusă judecății în dosarul nr. x/2021, având in vedere faptul că, sub aspectul legalității dispoziției de sancționare s-a statuat deja, cu titlu definitiv, faptul că decizia prin care s-a luat o astfel de măsura trebuia să indice, în mod concret, faptele imputate angajatului (acțiuni sau inacțiuni), urmările și legătura de cauzalitate între acestea, deoarece trebuie avute în vedere garanțiile prevăzute în cazul măsurilor disciplinare. A mai arătat revizuentul că, din decizia 60/08.02.2022 chestiunea litigioasă a fost soluționată prin verificarea legalității și temeiniciei deciziei contestate în raport de conținutul ei, iar în decizia 1044/06.10.2022 aceeași chestiune litigioasă a fost soluționată pe criterii subiective, analizându-se gravitatea faptei revizuentului, deși legiuitorul nu a instituit criterii clare cu privire la acest aspect, iar chestiunea nemotivării dispoziției de suspendare nu a fost deloc atinsă. În raport de astfel de aspecte, revizuentul a subliniat că prin pronunțarea celor doua decizii potrivnice (decizia nr. 60/08.02.2022 și decizia nr. 1044/06.10.2022) s-a ajuns la situația în care directorului căminului de bătrâni (doamna B.), care se afla în subordinea directorului D.G.A.S. (revizuentul A.), să i se constate lipsa de culpa în "neîndeplinirea gravă a atribuțiilor", pe când în cazul revizuentul (de la care doamna B. a primit toate indicațiile și măsurile) să se rețină în culpa în exercitarea atribuțiilor, deși revizuentul a fost suspendat din funcție pentru aceleași considerente și printr-o dispoziție identică cu cea a directorului căminului de bătrâni. Revizuentul a subliniat că nu a solicitat o nouă judecare a cauzei, ci a se avea în vedere faptul că aceeași chestiune litigioasă a fost soluționată diferit de către aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța, câtă vreme atât dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunțat decizia nr. 60/08.02.2022, cât și dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunțat decizia nr. 1044/06.10.2022 vizează o singură problemă de drept, iar prin soluțiile pronunțate s-a ajuns la negarea dezlegării jurisdicționale care a fundamentat soluția în primul dosar. A mai considerat revizuentul că, prin pronunțarea celor doua decizii potrivnice asupra aceleiași chestiuni de drept s-a încălcat principiul potrivit căruia "egalitatea în drepturi presupune aplicarea aceluiași tratament juridic pentru situații analoage, fără a se permite realizarea unei discriminări între persoanele care au fost părți în aceste situații". În opinia revizuentului, în speța de față, a fost discriminat în mod grav, deoarece s-a aflat în aceeași situație cu doamna B., iar aceeași problemă de drept (legalitatea dispozițiilor de suspendare) a fost soluționată în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive. Printr-un alt set de argumente, revizuentul a apreciat că decizia civilă 1044/06.10.2022 încalcă autoritatea de lucru judecat și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașate sentinței civile 644/13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 5/10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus suspendarea executării dispoziției nr. 4945/14.12.2020 până la soluționarea dosarului de fond. A învederat revizuentul că cele doua hotărâri (decizia civilă nr. 1044/06.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și sentința civilă nr. 644/13.04.2021 a Tribunalului Constanța, dată în dosarul nr. x/2021) au fost pronunțate în dosare diferite, având aceleași părți, obiect și cauză. În opinia revizuentului, chiar dacă hotărârea nu soluționează fondul, ci numai un aspect prealabil al acestuia, trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat a chestiunii tranșate cu consecințe asupra unei noi sesizări a instanței cu o nouă cerere prin care să se tindă la obținerea unei soluții contrare celei dintâi, apreciind revizuentul că aspectele dezlegate de instanța învestită, în dosarul nr. x/2021, cu soluționarea cererii de suspendare a deciziei administrative, întemeiate pe prevederile art. 14 și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu puteau fi contrazise prin analiza realizată, pe fondul cauzei, în dosarul nr. x/2021, a legalității aceleiași decizii administrative. De asemenea, revizuentul a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) punctul 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 și, în principal, admiterea excepției nulității recursului și respingerea acestuia ca atare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea, în totalitate, a sentinței civile nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire în sensul de a se constata că au fost descoperite înscrisuri noi, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate de revizuent dintr-o împrejurare mai presus de voința, cu consecința schimbării în tot a deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a respingerii recursului, ca nefondat și a menținerii, în totalitate, a sentinței civile nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021.

Apărările formulate în cauză Prin notele de ședință depuse în cauză, intimatul Primarul Municipiului Constanța a solicitat respingerea, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, a cererii de revizuire. Aceleași aspecte au fost solicitate de intimată și prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei ulterior disjungerii cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 1926 din data de 5 aprilie 2023

Procedura de soluționare a revizuirii Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022, fiind parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 509-513 C. proc. civ., coroborate cu art. 194-200 și art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 și stabilit termen de judecată la data de 5 aprilie 2023. Prin decizia civilă nr. 1926 din data de 5 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, Înalta Curte a disjuns cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii civile, reținând competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus constituirea unui nou dosar înregistrat pe rolul aceluiași complet în vederea soluționării cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., mai precis dosarul nr. x/2023, fiind acordat termen de judecată în acesta la data de 31.05.2023, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuentul A., pentru considerentele arătate în continuare. Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că revizuentul A. s-a prevalat prin calea de atac extraordinară exercitată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Demersul judiciar în discuție a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în raport de aspectele dezlegate, în opinia revizuentului, cu putere de lucru judecat, pe de o parte prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte prin sentința civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021. Condițiile de admisibilitate prevăzute pentru cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, iar pentru a fi aplicabile astfel de dispoziții este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când între decizia atacată și celelalte hotărâri invocate nu există contrarietate, în sensul instituției autorității de lucru judecat, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența efectului pozitiv sau negativ al lucrului judecat. Prin hotărâri definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea pronunțată în primul dosar. Legătura dintre litigii trebuie să fie una concretă și se impune ca aspectul dezlegat să vizeze raporturile dintre părți, existența unei identități de părți fiind esențială pentru reținerea oricăreia dintre valențele lucrului judecat întrucât, relevantă, în aprecierea stării de contradicție, privită prin prisma efectului pozitiv de lucru judecat (evocat de revizuent), este împrejurarea dezlegării, cu putere de lucru judecat, a unor aspecte tranșate prin prima hotărâre în privința raporturilor dintre părțile celei de-a doua judecăți, spre a fi împiedicată reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate jurisdicțional între acestea, dacă o astfel de chestiune are legătură cu procesul ulterior. Or, rezolvarea diferită, dată în alte cauze, a unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Chiar dacă problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susține existența atributelor lucrului judecat (în oricare dintre formele acesteia de manifestare), hotărârile putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin calea extraordinară de atac a revizuirii. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești nu se confundă cu puterea de lucru judecat și nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenței unor hotărâri potrivnice. Aplicând astfel de considerente teoretice litigiului pendinte, Înalta Curte constată că demersul judiciar din prezenta cauză a fost formulat, dintr-o primă perspectivă, prin opunerea soluției supuse revizuirii a aspectelor dezlegate prin decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021. Această din urmă hotărâre a fost, însă, pronunțată într-o cauză având un cadru procesual subiectiv compus din reclamanta B., și pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială Constanța, ce este complet diferit de cel al dosarului nr. x/2021, unde calitatea de reclamant a fost deținută de A., iar calitate procesuală pasivă a avut pârâtul Primarul Municipiului Constanța. De asemenea, se constată că între cele două cauze există și o diferență de obiect, în dosarul nr. x/2021 fiind solicitată anularea unui alt act administrativ (dispoziția nr. x/04.01.2021 a Directorului General al D.G.A.S. Constanța) decât cel ce a făcut obiectul analizei în dosarul nr. x/2021 (dispoziția nr. x/14.12.2020 a Primarului Municipiului Constanța). Prin urmare, decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022 vizează alte raporturi juridice, ce s-au desfășurat între părți diferite de cele din dosarul nr. x/2021. În reglementarea noțiunii de autoritate de lucru judecat, inclusiv în planul fundamentării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevant este principiul respectării unei hotărâri judecătorești anterioare, în care s-au judecat chestiuni litigioase supuse controlului judecătoresc. Scopul unui astfel de mecanism este acela de a proteja principiul securității juridice din perspectiva sancționării cazului în care a doua hotărâre încalcă aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre, însă un astfel de mecanism nu poate fi extins dincolo de ipotezele particulare pe care le reglementează, o astfel de reglementare fiind intrinsec legată de notele distinctive ale actului de justiție realizat în cadrul litigiului concret soluționat pe cale judiciară (în cazul de față dosarul nr. x/2021). Or, rezolvarea unei chestiuni de drept pe calea unei hotărâri ce vizează alte părți și alt act administrativ nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă o astfel de hotărâre dezleagă problemele de drept similare, neputându-se susține existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, câtă vreme o astfel de hotărâre nu dezleagă chestiuni tranșate între părțile cauzei (inter partes) printr-o altă hotărâre judecătorească care să privească circumstanțele particulare ale raporturilor juridice dintre părți. Pentru aceleași considerente nu se poate da eficiență într-o cauză având drept obiect revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nici alegațiilor prin care revizuentul invocă o discriminare a sa în raport de numita B.. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, în ceea ce privește raportul dintre decizia civilă nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 și decizia civilă nr. 60 din data de 08.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorități, hotărârea pe care revizuentul o circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., neîndeplinind condițiile expuse în paragrafele anterioare, spre a fi calificată drept hotărâre potrivnică. De asemenea, nu are natura unei hotărâri potrivnice nici sentința civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021. Din această perspectivă, Înalta Curte reține că obiectul dosarului nr. x/2021 a fost reprezentat de cererea reclamantului A., formulată în temeiul art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004, prin care acesta a solicitat suspendarea executării dispoziției nr. 4945/14.12.2020 a Primarului Municipiului Constanța și repunerea sa în funcția deținută în cadrul D.G.A.S. Constanța până la pronunțarea instanței de fond asupra plângerii formulate împotriva unei astfel de decizii. În raport de astfel de element, Înalta Curte reține atât diferența de obiect dintre dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021, dar și diferența de cauză dintre acestea, mai precis acțiune în anularea unui act administrativ întemeiată pe prevederile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 (în dosarul nr. x/2021), respectiv cerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe prevederile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004. De asemenea, Înalta Curte nu poate ignora nici specificul litigiilor ce au drept obiect cererile întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cadrul cărora instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei. În pronunțarea unei soluții într-o speță de natura celei reglementate de antereferitul text normativ, judecătorul este îndreptățit să "pipăie" fondul litigiului, spre a analiza în favoarea cui funcționează aparența de legalitate, verificând doar dacă există un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoiala rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție, răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ. În raport de astfel de aspecte, puterea de lucru judecat atașată elementelor dezlegate în cadrul unui litigiu având drept obiect o cerere întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 poate fi opusă doar unei cauze având același rol de temporizare a efectelor actului administrativ, dar nu și în cadrul unui litigiu în care este analizată însăși legalitatea actului administrativ. De altfel, se reține că suspendarea se dispune, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea cauzei privind anularea actului administrativ vizat. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nici în ceea ce privește sentința civilă nr. 644 din data de 13.04.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 5 din data de 10.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. x/2021, nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorități, hotărârea pe care revizuentul o circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neîndeplinind condițiile expuse în paragrafele anterioare, spre a fi calificată drept hotărâre potrivnică. Cum toate cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absența uneia conduce la soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nemaifiind necesară analiza restului condițiilor). Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1044 din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021. De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul Primarul Municipiului Constanța, instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și va obliga revizuentul A. la plata sumei de 2261 RON către intimatul Primarul Municipiului Constanța, reprezentând onorariu avocațial dovedit prin depunerea facturii nr. x seria x din data de 06.12.2022, borderoului centralizator - poziția 18 și dovezii de plată din 23.12.2022 .