ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15099 din 23.12.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 Judecătoria Constanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta A. și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 14.10.2021, întocmit de intimatul Primarul Municipiului Constanța.

Prin decizia nr. 812 din 29 iunie 2023 Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Constanța împotriva sentinței civile nr. 15099/23.12.2022 pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimata A., a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din data de 14.10.2021, ca nefondată.

Prin cererea depusă la data de 1.08.2023 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 812 din 29 iunie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii s-a arătat că aceasta vizează dispozitivul și considerentele deciziei de admitere a apelului, care încalcă grav prevederile art. 6 paragrafele l, 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și locuinței oricărei persoane fizice, în strânsă corelare cu obligația organelor puterii de stat și a entităților publice locale de a apăra aceste norme fundamentale fără abuz de putere conform normelor imperative ale însăși Constituției.

Prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenție este aplicabilă și în cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenționale de la contravenient la agentul constatator. În aceste condiții, persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și nevinovăția acesteia.

Instanța de apel, contrar normelor C.E.D.O. privind prezumția de nevinovăție, a reținut drept temei legal dispozițiile art. 249, art. 470 și următoarele C. proc. civ., dar a încălcat și a înlăturat de la aplicare prevederile deciziei R.I.L. nr. 9/2020 și ale art. 7 din O.G. nr. 27/2001.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuenta a arătat că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale care garantau dreptul său fundamental la apărare, prin necitare și necomunicarea actelor de procedură. Astfel, prin încheierea din 20 iunie 2023 se consemnează lipsa părților, dar procedura legal îndeplinită, precum și faptul că "deși legal citată intimata nu a formulat întâmpinare".

In acest caz instanța era obligată să aplice dispozițiile art. 6 par. 3 lit. d) coroborat cu art. 6 par. I din Convenție, întrucât în nicio fază procesuală reclamantei nu i s-a dat ocazia să adreseze întrebări martorilor absenți în faza cercetării judecătorești, iar instanța de apel trebuia să amâne cauza și să dispună citarea martorilor solicitați și neaudiați la fond . De asemenea, reclamanta a luat cunoștință de pe portalul instanțelor de termenul stabilit, iar cererea sa de amânare pentru lipsă de apărare a fost respinsă, în mod nelegal, ca nedovedită, deși instanța trebuia să observe necitarea părții.

În opinia revizuentei, art. 30 din H.C.L. nr. 77/2021 nu poate viza locuința/domiciliul persoanei fizice, iar prin hotărârea Î.C.C.J. depusă la dosar se stabilește modalitatea legală în care trebuie luate în considerare sesizările/reclamațiile referitoare la drepturile fundamentale/constituționale ale persoanelor. Prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenție este aplicabilă și în cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenționale. În aceste condiții, persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și vinovăția acesteia .

A mai precizat revizuenta că, potrivit dispozițiilor noului C. proc. civ., trebuie avut în vedere și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, raportat la situația litigioasă deja lămurită în primul litigiu.

Deși a fost legal citat, intimatul Primarul Municipiului Constanța nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

La termenul din data de 14 decembrie 2023 s-a dispus citarea revizuentei cu mențiunea de a indica hotărârea judecătorească a cărei autoritate de lucru a fost încălcată de către Tribunalul Constanța prin pronunțarea hotărârii atacate cu revizuire, iar aceasta a răspuns solicitării instanței depunând extrasul publicat pe site-ul www.x.ro., privind decizia nr. 1780 din 2 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, precum și hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza GAL împotriva României.

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nedevolutivă, prin care partea interesată poate cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să-și desființeze propria hotărâre, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", singura excepție de la această regulă fiind situația reglementată de alin. (2) al textului de lege enunțat, respectiv cea în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În acest context, pentru cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența de soluționare aparține instanței care a pronunțat decizia nr. 812 din 29 iunie 2023, astfel încât Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale invocate din oficiu și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal .

În privința cererii de suspendare a executării deciziei ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, Înalta Curte constată că revizuenta nu a prezentat o motivare circumstanțiată a acesteia și s-a limitat la a indica dispozițiile art. 512 C. proc. civ.. De asemenea, dată fiind și limitarea în timp a efectelor pe care o eventuală admitere a cererii de suspendare le-ar fi putut produce, Înalta Curte va respinge cererea formulată având în vedere soluționarea cererii de revizuire la același termen de judecată.

Analizând cel de-al doilea motiv de revizuire invocat - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta are în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea principiului menționat.

De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției autorității de lucru judecat. Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat o astfel de excepție, judecat situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, pronunțate asupra aceleiași chestiuni de drept și în contradictoriu cu aceleșai părți.

În opinia revizuentei, hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia nr. 812 din 29 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte decizia nr. 1780 din 2 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015 și hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza GAL împotriva României.

Revizuenta s-a limitat însă, la a invoca "efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, raportat la situația litigioasă deja lămurită în primul litigiu", fără a indica, în concret, pretinsele considerente sau dispoziții contradictorii care să poată fi verificate de instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac. Decizia atacată cu revizuire soluționează definitiv plângerea contravențională formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de art. 30 din H.C.L. Constanța nr. 77/2021, pe când decizia Î.C.C.J. nr. 1780 din 2 aprilie 2019 vizează anularea unui raport de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate, emis pe numele unei persoane fizice, alta decât revizuenta, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 176/2010. De asemenea, prin hotărârea C.E.D.O. pronunțată în cauza GAL împotriva României s-a constatat existența unei încălcări a dispozițiilor art. 6 § 1 și art. 6 § 3 lit. d) din Convenție.

Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinței identității de părți în cauzele soluționate prin deciziile anterior menționate, neputându-se vorbi nici despre identitate de obiect și cauză, care implică existența unei identități de fapte și de reguli de drept aplicabile acestora.

În acest context, se apreciază că nu este admisibilă invocarea contrarietății de hotărâri și încălcarea autorității de lucru judecat a unei decizii de speță, respectiv a unei decizii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme hotărârile indicate în cuprinsul cererii de revizuire soluționează situații juridice distincte și produc efecte juridice diferite, între părți străine de prezentul litigiu.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că susținerile revizuentei reprezintă veritabile critici de nelegalitate aduse hotărârii atacate, aceasta urmărind, în realitate, obținerea unei rejudecări a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, ceea ce excedează cadrului procesual al revizuirii.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de A. împotriva deciziei nr. 812 din 29 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Respinge cererea de suspendare.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată din oficiu.

Declină în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. formulată de A. împotriva aceleiași decizii.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în privința soluției pronunțate asupra cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac în privința soluției pronunțate asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. .

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.