ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 871/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cererii.

Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2022 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, E. și F. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2382/28.062022 emise de Primarul Municipiului Constanta, modificată prin dispoziția nr. x/03.08.2022 emisă în dosarul de restituire nr. x/2001 și au solicitat: anularea în parte a dispoziției nr. 2382/28.06.2022 emise de Primarul Municipiului Constanța modificată prin dispoziția nr. x/03.08.2022 cu privire la art. 8 privind respingerea notificării nr. x/10.07.2001 formulate de A. și G. (moștenitori B., C. și D.) ca lipsită de obiect; obligarea pârâtei la modificarea dispoziției în sensul modificării art. 2 și includerea notificatorilor și moștenitorilor acestora în dispoziția de restituire cu aplicarea art. 4 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în cote egale după cum urmează: A., moștenitorii lui H. (E.) și moștenitorii lui G. (B., C., D.); obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 14 decembrie 2022 reclamanții au formulat cerere de modificare a acțiunii, prin care au solicitat introducerea în cauză a Municipiului Constanța (prin Primar) precum și a Consiliului Local Constanța.

Prin cererea depusă la dosar la data de 14 decembrie 2022, reclamanții au revenit asupra cererii modificatoare și au arătat că înțeleg să se judece doar cu pârâții inițial indicați în acțiune.

I.2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în primul ciclu procesual.

Prin sentința civilă nr. 4001 din 21 decembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E. și F. ca nefondată și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, E. și F., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 4001/21.12.2022 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, au formulat recurs reclamanții A., B., C. și D., cauza fiind înregistrată la data de 27 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă sub același număr.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în primul ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 130/C din 24 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanții A., B., C., D. în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Constanța, E. și F. împotriva sentinței civile nr. 4001/21.12.2022 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. x/2022, a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru soluționarea în fond a contestației.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022*.

I.4. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Prin sentința civilă nr. 561 din 22 februarie 2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor E. și F..

Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Constanța, E. și F.; a anulat în parte Dispoziția nr. 2382/28.02.2022 emisă de Primarul Municipiului Constanța, modificată prin Dispoziția nr. 2734/03.08.2022, în ceea ce privește respingerea ca lipsită de obiect a notificării nr. x/10.07.2001 formulate de A. și G. (moștenitori B., C. și D.), respectiv în ceea ce privește menționarea în calitate de beneficiare ale măsurilor reparatorii numai a pârâtelor E. și F..

Tribunalul a obligat pârâtul Primarul Municipiului Constanța să modifice Dispoziția nr. 2382/28.02.2022 emisă de Primarul Municipiului Constanța, modificată prin Dispoziția nr. 2734/03.08.2022, în sensul stabilirii calității reclamanților A., B., C. și D., alături de pârâtele E. și F., de persoane îndreptățite la reconstruirea dreptului de proprietate după autorul comun I., cu următoarele cote: A. - cotă de 1/4, B. - cotă de 1/12, C. - cotă de 1/12, D. - cotă de 1/12, E. - cotă de 1/4 și F. - cotă de 1/4; a respins cererea pârâților Primarul Municipiului Constanta și E. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele E. și F..

I.5. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Prin decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelurile formulate de apelantele-pârâte E. și F. împotriva sentinței civile nr. 561/22.02.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B., C., D. și A. și cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța, ca nefondate.

I.6. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 126C din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pârâta F. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 august 2024, sub nr. x/2024.

Prin cererea formulată, revizuenta F. a solicitat anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 229C/13.10.2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2009.

Revizuenta a invocat motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența hotărârilor definitive potrivnice, susținând că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2009.

Astfel, în ceea ce privește contrarietatea, a învederat că s-au modificat cotele din dreptul de proprietate și persoanele către care ar trebui să fie restituite loturile din imobilul în litigiu. Inițial, revizuenta și J. au obținut pe cale judecătorească dreptul la restituirea imobilului în întregime în cote egale.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, cotele revizuentei și ale moștenitoarei lui J., doamna E., s-au micșorat, în sensul că, de la cota de 1/2, s-a ajuns la cota de 1/4.

De asemenea, contrarietatea mai constă atât în pozițiile procesuale antagonice manifestate de intimați în cele două dosare, cât și în faptul că nu a fost atacat în niciun fel contractul de mandat acordat pentru reprezentare în instanță, au fost citați în nume propriu încă din 2016 până în anul 2020 când s-a finalizat dosarul din anul 2009, nu au întreprins niciun alt demers din 2021 până în 2022, iar prin poziția procesuală adoptată în dosarul din 2022 intimații își invocă propria culpă și încearcă că șteargă efectele pasivității în care s-au aflat timp de mai bine de 20 de ani.

Totodată, intimații au exercitat și calea de atac a recursului în favoarea revizuentei și a numitului K. în dosarul din 2009, iar ulterior au exercitat o așa-zisă cale de atac (inexistentă - contestație împotriva dispoziției primarului care doar lua act de efectele unei hotărâri judecătorești definitive) împotriva celor pe care inițial i-au susținut în demersul judiciar ce a făcut obiectul dosarului din 2009.

În plus, prin manifestarea de voință a intimaților din dosarul din anul 2009 este clar că aceștia au renunțat în mod univoc la posibilitatea stabilirii pe cale judecătorească a calității lor de persoane îndreptățite.

Revizuenta a mai susținut că, prin validarea unor căi de atac inexistente și nelegale, în mod succesiv instanțele au soluționat în mod diferit aceleași probleme de drept aduse în atenția acestora o dată în dosarul din 2009, iar după soluționarea definitivă a acestuia, și în dosarul din 2022.

În plus, încălcarea flagrantă a executorialității și a obligativității deciziei pronunțate în dosarul din 2009 tinde la afectarea pilonilor unui stat de drept și a pilonilor procesului civil, întrucât drepturile revizuentei și ale intimatei E. s-au născut în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, iar nu în temeiul dispozițiilor Primarului.

A mai susținut revizuenta că se impune a fi admisă cererea sa de revizuire și dintr-o necesitate practică legată de restituirea efectivă a loturilor din imobilul de 25.000 mp.

Totodată, a apreciat că având două hotărâri definitive ce stabilesc cote diferite și persoane diferite ce au dreptul la restituire, Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța se află în imposibilitate obiectivă de a ști cum să dispună în concret restituirea și în ce cote, întrucât ambele hotărâri produc efecte și sunt pe deplin valabile.

Mai mult, existența hotărârilor contradictorii și potrivnice poate conduce la potențiale soluții contradictorii și ireconciliabile și într-o eventuală procedură de contestație la executare, sens în care principiul dreptului la un proces echitabil ar fi încălcat într-o manieră iremediabilă.

I.7. Apărările formulate în cauză.

Intimații E., B., C., D., A. și Primarul Municipiului Constanța nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care instituie termenul de exercitare a revizuirii, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de drept de executare care se exercită împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul ori, în cazurile anume prevăzute de lege, împotriva hotărârilor care nu evocă fondul și prin care se urmărește, de regulă, înlăturarea erorilor în legătură cu stabilirea situației de fapt.

Motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ., iar termenele de revizuire sunt prevăzute în art. 511 C. proc. civ. și sunt de două categorii: un termen general (de drept comun) - de o lună (art. 511 alin. (1) C. proc. civ.) și trei termene speciale (de excepție) - de 15 zile, de 3 luni și de 6 luni (art. 511 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 7 și art. 511 alin. (3) C. proc. civ.).

Termenele de declarare a acestei căi de atac sunt termene procedurale, astfel că modul de calcul și împlinire a acestora este guvernat de prevederile art. 181 și art. 182 C. proc. civ.

Termenul general de o lună este prevăzut pentru primele opt motive reglementate de art. 509 C. proc. civ., iar în cazul motivului de revizuire prevăzut la pct. 8 al acestui text de lege (invocat în cauză), termenul general de o lună începe să curgă, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cu privire la calculul termenelor, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an; dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

De asemenea, în ceea ce privește împlinirea termenului, art. 182 alin. (1) C. proc. civ. prevede că termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege se sancționează cu decăderea, care reprezintă o sancțiune de drept procesual civil ce constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Instituția decăderii este reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Din economia acestor dispoziții legale rezultă că decăderea intervine numai în caz de nerespectare a termenelor legale, imperative și absolute, sancționând neglijența părții care nu și-a exercitat dreptul procesual în termenul stabilit de lege.

Termenul de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. are natura unui termen legal, imperativ și absolut, nerespectarea lui fiind sancționată cu decăderea părții interesate din dreptul de a mai exercita calea de atac a revizuirii.

Aplicând aceste aspecte teoretice cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte constată că aceasta este tardiv formulată pentru considerentele ce succed:

Ultima hotărâre judecătorească, pretins potrivnică, este decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Această decizie, prin care s-au soluționat apelurile formulate de apelantele-pârâte E. și F., împotriva sentinței civile nr. 561/22.02.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B., C., D. și A. și cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța, este o decizie definitivă potrivit legii, întrucât este pronunțată în faza procesuală a apelului într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului Constanța.

Astfel, obiectul cauzei se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (4) rap. la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora sunt supuse numai apelului hotărârile judecătorești prin care instanța se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;", iar alin. (2) al aceluiași text de lege stabilește că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive (...) la data pronunțării."

Ca atare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate rezultă că decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia civilă nr. 126C din 19 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, este o decizie definitivă de la data pronunțării.

În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată la data de 22 august 2024, data ștampilei oficiului poștal aplicate pe plicul cu care a fost înaintată cererea de revizuire la instanță, primind dată certă la data de 27 august 2024 .

Această cerere de revizuire a fost însoțită de împuternicirea avocațială pentru avocatul care a semnat cererea, emisă la data de 22.08.2024.

Conform art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

Or, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu aplicarea art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 19 iulie 2024 (într-o zi de vineri).

Astfel, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv la data de 19 iunie 2024, nu este făcută în termen, ea fiind depusă la oficiul poștal la data de 22 august 2024 după împlinirea termenului de o lună prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că, la termenul din 5 noiembrie 2024, a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire.

După momentul invocării excepției tardivității cererii de revizuire, a fost înregistrată la Registratura Generală a instanței, la data de 14 noiembrie 2024 o altă cerere de revizuire cu conținut diferit de cel al cererii depuse la data de 22 august 2024 la Poșta Română.

Astfel, la dosarul cauzei se află două cereri de revizuire îndreptate împotriva aceleiași hotărâri, fără a exista o justificare obiectivă pentru formularea prin același reprezentant convențional a acestor cereri cu un conținut diferit, despre care se pretinde că ar fi fost expediate instanței la date diferite.

Cererea de revizuire depusă la dosar după momentul invocării excepției tardivității a fost formulată prin același reprezentant convențional fără însă a fi anexată o împuternicire avocațială și este însoțită și de o dovadă a expedierii prin serviciul de curierat L., ce poartă data întocmirii 18 iulie 2024 iar la rubrica privind numele curierului se menționează "M.", rubrica privind data colectării nefiind completată.

Nici această cerere de revizuire nu poate fi apreciată de instanță ca fiind în termen, întrucât partea revizuentă nu a făcut dovada depunerii ei în termen, cu respectarea exigențelor art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., cu toate că instanța a acordat în acest sens două termene de judecată.

Se impune a se menționa că dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o prezumție legală absolută, potrivit căreia actul depus la serviciul de curierat înăuntrul termenului legal este considerat în termen, chiar dacă a fost înregistrat la instanță ulterior acestui termen.

Potrivit art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Acest text face referire la înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid pentru a-i permite expeditorului să-și preconstituie o astfel de dovadă în cazul în care data depunerii actului la serviciul de curierat ar fi contestată.

În cauza de față, revizuenta a depus la dosar, în original, nota de transport nr. x emisă de L., însă aceasta nu face dovada depunerii în termen a cererii de revizuire, întrucât în cuprinsul acesteia nu se regăsește atestarea făcută de agentul serviciului respectiv cu privire la data și ora colectării coletului (cererii de revizuire), rubrica respectivă nefiind completată.

Astfel, acest important efect juridic acordat de legiuitor atestării făcute de serviciul de curierat se produce numai în măsura în care înscrisul întocmit în acest scop este apt a face dovada datei depunerii actului de partea interesată. În concret, înscrisul depus la dosarul cauzei în acest scop nu face dovada datei primirii de la expeditor întrucât nu se atestă data colectării (primirii) și persoana agentului care a efectuat operațiunile de primire.

Mai mult, respectivul serviciu de curierat nu a răspuns solicitărilor instanței, în sensul de a face precizări cu privire la atestarea depunerii prezentei cereri de revizuire și indicarea persoanei care ar fi preluat trimiterea la data de 18 iulie 2024.

Astfel, adresa emisă de instanță serviciului de curierat a fost restituită la dosar cu mențiunea "aprobat înapoierea", răspunsul aflat la dosar din partea acestui serviciu, în sensul că va reveni în viitorul apropiat cu un răspuns la adresa instanței pe care a primit-o pe data de 3 aprilie 2025, fiind depus de revizuentă care a învederat că a luat legătura cu reprezentantul serviciului de curierat.

În concluzie, în situația în care rubrica privind data colectării trimiterii nu este completată iar mențiunea privind data întocmirii înscrisului nu este însușită de o persoană despre care să se fi dovedit că are calitatea de curier sau reprezentant al serviciului de curierat, mențiunea vizând curierul, "M.", nepermițând identificarea respectivei persoane, înscrisul examinat nu respectă exigențele art. 183 alin. (3) din C. proc. civ., astfel încât nu se poate reține că serviciul de curierat a atestat în condițiile legii data depunerii actului.

În consecința acestor considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare nu a fost respectat, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, excepția tardivității declarării căii de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea respectivei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca fiind tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta F. împotriva deciziei nr. 126C din 19 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații E., B., C., D., A., Primarul Municipiului Constanța.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2025.