ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 970/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța, au solicitat anularea dispoziției nr. 20428/28.12.2018 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanța de respingere a notificării nr. x/12.09.2005 și obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii conținute de Legea nr. 10/2001, constând în restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Constanța, b-dul x, nr. 16 compus din teren în suprafață de 215 mp și construcție alcătuită din subsol-beci, parter și etaj și pentru imobilul situat în municipiul Constanța, compus din teren în suprafață de 119 mp și construcție compusă din subsol, parter și etaj.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța

Prin sentința civilă nr. 233 din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Primarul Municipiului Constanța; a obligat reclamanții A. și C. către pârâții Municipiul Constanța, prin primar și Primarul Municipiului Constanța la plata sumei de 1.487,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată onorariu avocat.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța

Prin decizia civilă nr. 143/C din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 233 din 28 ianuarie 2021 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă; a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimații Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța în sumă de 1.428 RON.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 ianuarie 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării deciziei atacate, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, raportându-se la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, a arătat că soluția dată de instanța de apel reprezintă o atingere adusă de Statul Român drepturilor familiei sale, drepturi care sunt garantate oricărui cetățean de Constituția României și de alte acte normative în vigoare.

În condițiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental garantat prin Constituția României, iar acțiunile pentru protejarea acestuia sunt imprescriptibile, proprietarul bunului putând recurge la orice mod procedural sau substanțial pentru redobândirea, conservarea și apărarea dreptului de proprietate, nu se poate respinge notificarea reclamantei, ca tardiv formulată, instanței de judecată incumbându-i obligația de a analiza fondul dreptului dedus judecății și de a dispune retrocedarea imobilului fostului proprietar.

Astfel, a invocat prelungirea termenului prin instituția suspendării curgerii termenului în modalitatea definită de normele de drept comun, care arată că pe perioada intervenirii unei situații obiective, dincolo de voința părților, în care aceștia nu au avut cunoștință de existența posibilității fornulării unei notificări relative la imobilul din b-dul x, prin manoperele dolosive ale angajaților din cadrul Primăriei Municipiului Constanța, care au înstrăinat în mod nelegal către alte persoane străine de imobil, aceștia s-au aflat în situația în care termenul defipt de lege nu a curs împotriva lor.

A invocat prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, de modificare și completare a Legii nr. 1/2000, prin care s-a stabilit un termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, termen ce a fost prelungit expres, prin O.U.G. nr. 127/2005, până la 30 noiembrie 2015.

La data de 01 februarie 2022 (data înregistrării la Curtea de Apel Constanța), recurentul-reclamant a depus o completare a motivelor de recurs, prin care, raportându-se la situația de fapt amplu expusă, a arătat că notificarea și anexele depuse de către D. și E. nu sunt conforme legii și nu reflectă situația reală, în completarea acestora venind încheierea de certificare nr. 9093 din 05 septembrie 2011, care anulează orice act de dispoziție efectuat fără respectarea acesteia.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 01 martie 2022 (data depunerii la oficiul poștal), intimații-pârâți Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este definitivă, nesusceptibilă de cenzurare/reformare prin intermediul căii de atac a recursului.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12 februarie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 21 martie 2022, completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța, au solicitat anularea dispoziției nr. 20428/28.12.2018 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Constanța de respingere a notificării nr. x/12.09.2005 și obligarea pârâților la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Constanța, b-dul x, nr. 16 compus din teren în suprafață de 215 mp și construcție alcătuită din subsol-beci, parter și etaj și pentru imobilul situat în municipiul Constanța, compus din teren în suprafață de 119 mp și construcție compusă din subsol, parter și etaj.

Înalta Curte reține că, prin dispoziția a cărei anulare au solicitat-o reclamanții, s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către A., în nume propriu și în calitate de mandatar al numiților C. și B., pentru imobilele situate în Constanța, b-dul x nr. 16, compus din teren în suprafață de 2.154 mp. și construcția compusă din subsol-beci, parter și etaj, și b-dul x nr. 16 (fost b-dul x nr. 20) compus din teren în suprafață de 119 mp. și construcție compusă din subsol, parter și etaj, având în vedere că notificarea este tardiv formulată.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3), dreptul persoanei îndreptățite să atace decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competența curții de apel [art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor].

Dispozițiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligația entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispozițiilor art. 35 din același act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. Obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, așadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 143/C din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de cenzură pe calea recursului, operand în acest caz principiul legalității căii de atac, reglementat de art. 129 din Constituția României și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., în sensul în care admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia, în condițiile legii.

Astfel, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 143/C din 12 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.